Având în vedere că au ieșit la iveală o serie de controverse de mare anvergură, New Europe a investigat strategia anticorupție a României.
NEW EUROPE (Belgia), 8 decembrie 2017 – Aceasta este povestea luptei anticorupție a României: o creștere cu 50% a inculpărilor în ultimii cinci ani, o rată a condamnărilor de 92% și o campanie nemiloasă de combatere, aparent fără rival oriunde altundeva în Europa. Îndemnată de instituțiile europene disperate să aibă o poveste de succes de pe urma problematicei extinderi din 2007, Direcția Națională Anticorupție (DNA) a României a fost răsfățată cu laude în ultimii ani. Cu toate acestea, în exteriorul bulei de la Bruxelles, noi am dat peste o poveste foarte diferită – una de intimidare, coerciție și aparent complot cu Serviciul Român de Informații (SRI); o tragedie a corupției în inima luptei anticorupție.
DNA este condusă de procurorul șef Laura Kövesi, adesea creditată cu amplificarea acțiunilor românești anticorupție. De când a preluat ea funcția, în 2012, DNA a operat mai multe arestări, a obținut mai multe sechestrări de active și mai multe condamnări decât oricare alte instituții similare de pe cuprinsul UE. Dar, sub mandatul lui Kövesi au apărut și îngrijorări semnificative cu privire la metodele folosite de DNA. Au existat acuzații larg răspândite [autorul face aici legătura către articolul din The Guardian intitulat „Lupta României cu corupția este o perdea de fum pentru a-i slăbi democrația”: https://www.theguardian.com/world/2017/jan/10/romanias-corruption-fight-is-a-smokescreen-to-weaken-its-democracy – n.trad.], prea multe pentru a putea fi respinse cu ușurință, că principiile Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și ale Cartei Fundamentale a Drepturilor a UE sunt frecvent violate în urmărirea obsesivă a obținerii de condamnări și – mai grav chiar – că investigațiile DNA implică acum, ca o chestiune de rutină, aparente abuzuri de putere și condamnări motivate politic.
O comisie parlamentară activă în prezent care examinează practicile SRI și implicarea lui în anchetele DNA oferă o șansă de a se arunca o rază de lumină asupra acestei relații problematice. Secretarul general al SRI se confruntă cu cereri de a demisiona [autorul face aici legătura către articolul: http://www.romaniajournal.ro/sri-committee-to-ask-for-the-sri-secretary-generals-resignation/ – n.trad.] pe fondul acuzațiilor că a încercat să influențeze judecători ce prezidează cazuri ale DNA. Presa românească scrie că el a încercat să contacteze și să influențeze personaje judiciare prin intermediul Facebook, fapt ce evidențiază îngrijorările în creștere privind relația din ce în ce mai compromisă dintre SRI și DNA. O asemenea relație își găsește ecouri tulburătoare într-un capitol mai întunecat al istoriei românești.
Unul dintre cele mai proeminente exemple a fost cazul lui Dan Adamescu [autorul face aici legătura către articolul „România devine statul UE din afara legii” din The Times: https://www.thetimes.co.uk/article/romania-is-becoming-the-eu-s-outlaw-state-l3jb3rjr0 – n.trad.], un om de afaceri român și proprietar de ziar. În martie 2016, la două săptămâni după ce premierul român Victor Ponta prezisese public, în direct la TV, la oră de vârf, că Dan Adamescu va fi pus sub acuzare pentru corupție, el a fost arestat de poliția antiteroristă mascată, încătușat în fața camerelor TV și dus în fața unui judecător, care i-a refuzat cauțiunea. Mai multe pagini din actul inculpării sale au fost scurse presei și publicate. El a fost efectiv condamnat în prima zi a procesului său și în mai a primit sentința de patru ani și patru luni de închisoare pentru corupție. Ulterior i-a fost refuzată în mod repetat eliberarea condiționată în baza motivației demnă de Kafka cum că „el continuă să nege acuzațiile împotriva lui”.
Fiul lui, Alexander, cetățean german, a contestat procesul injust. În iunie 2016 Alexander însuși a fost arestat la Londra în baza unui Mandat European de Arestare (EAW) emis de guvernul român, care îl acuza de complicitate cu tatăl său. Momentul arestării a fost cu atât mai remarcabil cu cât Alexander se afla pe drum către Frontline Club pentru a participa la o discuție pe tema abuzurilor de EAW. Acuzațiile ar fi fost hilare dacă nu ar fi existat daunele iremediabile suferite de Alexander și familia sa. În noiembrie 2016 un tribunal local a respins cererea de eliberare a tatălui său pe motiv de boală. Pe 24 ianuarie 2017 Dan Adamescu a murit de septicemie, în timp ce era închis, fiind pus în comă indusă din decembrie 2016.
Una dintre întrebările pe care le ridică acest fapt are legătură cu EAW, care a târât un număr de alte state europene în situația de a facilita treburile dubioase ale autorităților române, și în primul rând Regatul Unit. Acest instrument legislativ e construit pe ideea că instanțele de la București se conformează unor standarde judiciare echivalente celor de la Paris și Londra. În realitate, cazurile examinate de noi indică faptul că asta nu este decât autoamăgire.
Niște surse ne-au dat informații și despre cazul lui Gabriel Popoviciu. El este un alt important om de afaceri român, care s-a predat voluntar poliției din Londra anul acesta, după ce aflase că s-a emis un EAW pe numele lui. El era însoțit de avocata sa, Mădălina Dumitrescu. Ea ne-a declarat că el se confruntă acum cu o audiere de extrădare la sfârșitul lui martie 2018.
Maniera în care s-a desfășurat cazul lui Popoviciu pare a fi discutabilă.
În urma căderii comunismului, Popoviciu a fost printre primii care au adus mărci occidentale în România post-revoluționară, inclusiv francize KFC și Ikea. El face parte dintr-un mic grup de indivizi care au profitat de pe urma liberalizării piețelor pentru a reînvigora economia națională suferindă. În 2002 el a contribuit la dezvoltarea Proiectului Băneasa, cea mai mare dezvoltare imobiliară din Europa de Est de la acea dată. Numită și „bijuteria coroanei” a sectorului comercial românesc modern, Băneasa atrage 40 de milioane de vizitatori pe an și contribuie cu aproximativ 230 de milioane de euro anual la economia națională – în jur de 1% din PIB-ul României. Însă a avut și rolul de a-l transforma pe Popoviciu într-un om căutat de lege.
În 2009 DNA a deschis o anchetă privindu-l pe Popoviciu, în baza unor acuzații legate de contribuția lui la afacerea în asociere cu terenul din Băneasa, în ciuda faptului că respectivele acuzații fuseseră examinate și respinse de Biroul Procurorului Public. Într-un proces despre care echipa de avocați a lui Popoviciu susține că a purtat trăsăturile caracteristice unei Securități moderne, inclusiv respingerea unor probe cruciale ale apărării, DNA și-a asigurat o condamnare la nouă ani de închisoare în 2016.
De parcă n-ar fi fost de ajuns corul de organizații internaționale ale drepturilor omului, grupuri de reflecție și observatori ai echității proceselor care au condamnat tacticile DNA, cazul lui Popoviciu a fost descris de surse înalte din cadrul serviciilor de informații americane ca fiind bazat pe „grave deficiențe factuale și legale, incompatibile cu principiile fundamentale ale statului de drept.” Cu toate acestea, condamnarea lui a fost confirmată în mod repetat.
Investigațiile DNA par să urmeze un tipar prestabilit: cei acuzați sunt scoși la defilare în fața presei și adesea arestați preventiv timp de luni de zile în așteptarea procesului, cu violarea standardelor internaționale privind drepturile omului; ulterior sunt scurse în presă probe false care-l înfățișează pe acuzat drept vinovat înainte chiar ca procesul să fi început; altor suspecți li se promite adesea imunitate în schimbul furnizării unor mărturii incriminatorii, adesea false, iar dacă acele mărturii sunt ulterior retractate ei sunt amenințați cu inculparea pentru sperjur.
Importanța luptei anticorupție din România nu poate fi subestimată. Ceea ce arată investigația noastră este că aceia care conduc această luptă ar trebui să fie monitorizați la fel de îndeaproape ca și aceia pe care-i urmăresc ei. Totuși, amploarea puterii și influenței DNA fac ca acea monitorizare și critică să vină rareori din interiorul țării. În schimb, datoria de a critica sistemul anticorupție al României îi revine în mare măsură Uniunii Europene.
Articol publicat sub pseudonimul Kassandra (conform New Europe, „legendar cunoscător al culiselor UE, dezvăluind cele mai ascunse și mai întunecate realități ale guvernării și administrației UE”)
[Alte articole publicate de „Kassandra”, între care se remarcă o serie în favoarea lobby-ului tutunului, unul în favoarea controversatului personaj american Ted Malloch sau un altul în favoarea unei companii miniere americane care a produs o catastrofă ecologică în Georgia, pot fi consultate, în limba engleză, la https://www.neweurope.eu/author/kassandra/ – n.trad.]
Traducere: Andrei Suba
