Revista presei internaţionale, 19 decembrie 2017

Interviul mult aşteptat de politicieni şi presă, pe care l-a acordat preşedintele Franţei pentru postul de televiziune France 2 lasă multe întrebări fără răspuns, mai ales în ceea ce priveşte linia pe care o va urma ţara sa în domeniul politicii europene. „Leadershipul pus în scenă”, intitulează Liberation un editorial în care reia una dintre ideile enumerate de preşedintele francez dar insuficient dezvoltate, anume rolul de conducător pe care Franţa trebuie să şi-l asume pe bătrânul continent, în lupta împotriva jihadismului şi în protecţia mediului. „După ce a ales un preşedinte de 39 de ani şi a uimit lumea, acum Franţa are obligaţia de a merge mai repede şi mai puternic. Asumarea leadershipului este destinul francez”, a subliniat preşedintele Macron fără a preciza însă clar principalele direcţii pe care le urmăreşte în politica europeană. „Emmanuel Macron îşi apără politica şi stilul”, titrează Le Figaro, care reia ideea subliniată de preşedintele Franţei în domeniul politicilor economice interne, anume că rezultatele măsurilor de reducere a şomajului vor avea nevoie de încă doi ani pentru a-şi face văzute clar efectele. Înregistrat la doar câteva zile după summitul climatic One Planet din 12 decembrie, interviul i-a oferit preşedintelui francez ocazia de a-şi exprima dezaprobarea faţă de decizia liderului american, Donald Trump, de a retrage ţara sa din acordul de la Paris pe teme de mediu, mai arată le Figaro. În domeniul combaterii islamismului radical, Emmanuel Macron a reiterat angajamentul Franţei în combaterea grupării ISIS în Siria şi Irak, aminteşte France24 şi reia previziunile şefului de la Palatul Élysée conform căruia organizaţia Statul Islamic va fi înfrântă definitiv în Siria până în februarie. Preşedintele francez lansează un apel guvernului sirian şi opoziţiei să participe la noi discuţii de pace anul viitor şi subliniază că prioritatea Parisului, ca membru al coaliţiei conduse de Statele Unite, este „exterminarea grupului jihadist”, mai degrabă decât îndepărtarea lui Bashar al-Assad de la putere, mai arată France24. „Discuţia dintre Macron şi Delahousse i-a enervat pe jurnalişti”, opinează La Libre Belgique făcând referire la interviu şi comentează că „deşi evantaiul temelor evocate a fost larg (Siria, codul muncii, politica de mediu…) fondul nu a prea reţinut atenţia telespectatorilor. Forma, dimpotrivă, este obiect de batjocură. Departe de a fi informative, după părerea unora, întrebările păreau puţin pertinente, în opinia multor politicieni şi cetăţeni francezi”. Rămânând în domeniul politicii europene, presa internaţională continuă să urmărească eforturile de formare a unui guvern de coaliţie în Germania. SPD este de acord să discute cu formaţiunea CDU a cancelarului Angela Merkel, scrie The Independent amintind că iniţial, social democraţii anunţaseră că intră în opoziţie după ce au înregistrat un rezultat dezastruos la alegerile legislative din septembrie. Bloomberg comentează că Angela Merkel a reuşit să convingă SPD să vină la masa negocierilor motivând că Germania are nevoie de un guvern stabil pentru a întări Europa într-o lume confruntată cu numeroase riscuri. În Rusia a început ieri campania electorală pentru alegerile prezidenţiale din 2018, scrie Rossiiskaya Gazeta şi precizează că data scrutinului a fost fixată pe 18 martie 2018. Termenul limită pentru transmiterea documentelor şi semnăturilor necesare pentru înscrierea candidaţilor este 31 ianuarie, anunţa TASS. Potrivit Comisiei Electorale Centrale, şi-au anunţat deja intenţia de a candida 23 de persoane. Preşedintele în funcţie, Vladimir Putin, va candida din postura de independent pentru cel de al patrulea mandat. El a fost ales în 2012 din partea partidului Rusia Unită, care a anunţat că îl va susţine pe Putin în orice fel şi va ajuta la strângerea celor 300.000 de semnături necesare, aminteşte TASS. Europa Liberă comentează – cităm – că „nivelul de sprijin şi de control asupra pârghiilor de putere de care se bucură preşedintele în funcţie îi asigură practic o nouă victorie. Popularitatea sa a crescut după ocuparea şi preluarea Peninsulei Crimeea, pe care majoritatea ţărilor o consideră ilegală, dar care este celebrată la Moscova ca o reunificare a Crimeii cu Rusia”. Din perspectivă americană, Rusia dar şi China ar urma să fie incluse în noua strategie naţională pentru securitate drept „state competitoare care vor să realinieze puterile globale în interesul lor”, scrie The Washington Post. Un responsabil american care a avut acces la documentul pe care urmează să îl prezinte preşedintele Trump arată că „atât China cât şi Rusia încearcă să schimbe statu quo-ul de o manieră care provoacă interesele americane”. Responsabilul citat vorbeşte despre expansiunea militară chineză şi construcţia de insule în Marea Chinei de Sud dar şi de anexarea Crimeii de către Rusia în 2014. The Wall Street Journal notează că documentul numeşte China „o putere revizionistă care încearcă să submineze securitatea şi prosperitatea Statelor Unite”. Iar Rusia este descrisă drept „un rival periculos care încearcă să îşi restaureze statutul de mare putere şi să stabilească sfere de influenţă divizând SUA de aliaţi şi utilizând presa de stat şi elemente informatice pentru a submina democraţiile vestice”. Criticată în noua strategie americană, China este una dintre ţările cu care Marea Britanie speră să semneze un acord de liber schimb după că părăseşte Uniunea Europeană, comentează Voice of America. Atât Londra cât şi Beijingul au ţinut să arate că retragerea Marii Britanii din bloc nu va afecta relaţiile bilaterale. The New York Times opinează că vizita făcută de secretarul britanic de finanţe în China arată că Londra „încearcă să se reinventeze ca un actor comercial global după părăsirea Uniunii în 2019”.

Florin Matei