Joi, 1 februarie 2018, la ora 18.00, Muzeul Național al Literaturii Române din București (str. Nicolae Crețulescu, nr. 8) vă invită la un eveniment dedicat regizorului Cristian Munteanu, de la moartea căruia se împlinesc 10 ani. Evocarea Cristian Munteanu va fi urmată de audiția spectacolului ”Moartea lui Ivan Ilici”, scenariu de Pușa Roth după nuvela lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în regia lui Cristian Munteanu. Traducere de Silvia Cucu. În distribuție: Mihai Constantin, Ruxandra Sireteanu, Eusebiu Ştefănescu, Petre Moraru, Ştefan Velniciuc, Gavril Pătru, Delia Nartea, Claudiu Istodor, Valentin Uritescu, Ion Siminie, Constantin Dinulescu, Petre Nicolae, Ion Arcudeanu, Aurelian Georgescu, Gheorghe Pufulete. Cu participarea preotului Cristian Deheleanu. Redactor: Costin Tuchilă. Regia de studio: Janina Dicu. Regia de montaj: Dana Lupu și Radu Verdeș. Muzica originală şi regia muzicală: George Marcu. Regia tehnică: Mihnea Chelaru. Producător: Vasile Manta. Producție a Teatrului Național Radiofonic, februarie 2006.
Cu această ocazie vor fi prezentate și volumele lui Cristian Munteanu, apărute postum la Editura Semne din București, sub îngrijirea prof. univ. Elisabeta Munteanu: „Dans alb” (poezii, prefață de Costin Tuchilă, 2009), „Dialog nocturn” (poezii, basme, scenarii și monologuri dramatice, file de jurnal, miniportrete – interviuri, scrisori, 2011), „Jocul cu fantasme” (piese într-un act, scenarii radiofonice și tv, 2012), „Jocul închipuirii” (piese pentru copii, scenarii radiofonice și dramatizări, 2014), ”Vremea secerișului” (piese de teatru, 2 vol., postfață de Costin Tuchilă, 2017).
Prezintă: Costin Tuchilă. Intrarea este liberă.
Spectacolul „Moartea lui Ivan Ilici” va fi difuzat duminică, 4 februarie 2018, la ora 14.00, la Radio România Cultural.
Cristian Munteanu (25 august 1936, București–31 ianuarie 2008, București) este unul dintre numele cele mai mari din întreaga istorie a teatrului radiofonic românesc, nu numai pentru că o amplă fonotecă de înregistrări cu spectacole de gen poartă semnătura sa regizorală, ci prin valoarea artistică – de multe ori prin noutatea adusă în epoca respectivă, prin modernitatea ce rezistă și astăzi – a majorității acestor spectacole. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti în 1959, regizor mai întâi la Teatrul din Piatra Neamţ, a fost angajat în 1962 la Radiodifuziunea Română, ca regizor artistic. După decembrie 1989, a devenit primul redactor-şef al Redacţiei Teatru, care fusese până atunci secţie a redacţiei emisiunilor culturale. Practic, Cristian Munteanu a pus bazele activităţii distincte a acestei redacţii în forma în care se desfăşoară ea astăzi.
Cele patru decenii şi jumătate dedicate teatrului radiofonic înseamnă peste o mie de spectacole cu piese din toate epocile de creaţie, de la antici la contemporani, ilustrând toate speciile de teatru, de la cele consacrate la formule moderne, cum sunt documentarul teatral sau emisiunile scenarizate. Amintesc câteva: „Orestia” de Eschil, „Electra” de Sofocle, „Broaştele” și „Adunarea femeilor” de Aristofan, „Comedia măgarilor” de Plaut, „Cel ce se pedepseşte singur” de Terenţiu, „Odiseea”, dramatizare de Georgeta Răboj după Homer, „Tragica istorie a doctorului Faust” şi „Eduard al II-lea” de Marlowe, „Henric al IV-lea”, „Othello”, „Troilus şi Cresida” şi „Cymbeline” de Shakespeare, „Praznicul ciubotarului” de Thomas Dekker, „Arden din Feversham”, „Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha”, dramatizare de Georgeta Răboj după Cervantes, „Viaţa e vis” de Calderón de la Barca, „Faust”, „Torquato Tasso”, „Ifigenia în Taurida” şi „Clavigo” de Goethe, „Maria Stuart” şi „Intrigă şi iubire” de Schiller, „Ruy Blas” şi „Marion Delorme” de Victor Hugo, „Mantaua”, dramatizare de Pușa Roth după Gogol, „Roşu şi negru”, dramatizare de Rodica Suciu-Stroescu după Stendhal, „Pasărea albastră” de Maurice Maeterlinck, „Brand” şi „Rosmersholm” de Ibsen, „Duhul pădurii” de Cehov, „Moartea lui Ivan Ilici”, dramatizare de Pușa Roth după Tolstoi, „Heidelbergul de altădată” de Wilhelm Meyer-Förster, „Francesca da Rimini” de Gabriele d’Annunzio, „Lungul drum al zilei către noapte”, „Anna Christie”, „Din jale se întrupează Electra”, „Dramele mării” de Eugene O’Neill, „Ciocârlia” de Jean Anouilh, „Cumpăna amiezii” de Paul Claudel, „Serenadă târzie” de Alexei Arbuzov, „Deşertul tătarilor”, dramatizare de Catinca Muscan după Dino Buzzati, „Galileo Galilei” de Bertolt Brecht, „Muştele” de Jean-Paul Sartre, „Labirintul” de Fernando Arrabal, „Istoria ieroglifică”, dramatizare de Valeriu Sîrbu după Dimitrie Cantemir, „O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi” de Costache Caragiale, „Craii de Curtea-Veche”, dramatizare de Valeriu Sîrbu după Mateiu Caragiale, „Răscoala”, dramatizare de Valeriu Sîrbu după Liviu Rebreanu, „Avram Iancu”, „Zamolxe” şi „Arca lui Noe” de Lucian Blaga, ”Iată femeia pe care o iubesc” de Camil Petrescu, ”Salba Mălinei” de Dominic Stanca, „Duios Anastasia trecea”, dramatizare de Pușa Roth după D. R. Popescu, seria de rectaluri în care un actor interpretează cinci roluri, idee pe care Cristian Munteanu a îmbrăţişat-o cu entuziasm în vara lui 2004, regizând şapte asemenea recitaluri: „Dramele puterii”. Cinci personaje în interpretarea actorului Dan Condurache, „Slugi isteţe şi bufoni” – Horaţiu Mălăele, „Peţitoare şi cumetre” – Dorina Lazăr, „Îndrăgostiţi în teatrul lumii” – Delia Nartea şi Cristian Iacob, „Chipuri ale feminităţii” – Virginia Mirea, „Contraste” – Mircea Albulescu. În toate, amprenta stilistică a regizorului este inconfundabilă. Ea se traduce printr-un simţ aparte al construcţiei teatral-radiofonice, aspect esenţial în această formă de artă, care, adresându-se unui singur simţ, auzul, recompune un univers întreg. Există fără îndoială reguli nescrise ale teatrului radiofonic, pe care Cristian Munteanu îl considera forma cea mai rafinată de teatru. Dar niciuna dintre ele nu poate suplini disciplina interioară a artistului, care presupune, pe lângă o cultură teatrală vastă, asimilată organic, fermitatea opţiunii stilistice şi, astfel, capacitatea de reinterpretare optimă a unui text. A unui text care să fie pregătit pentru a deveni spectacol radiofonic, ştiut fiind că sunt puţini dramaturgi care scriu special pentru teatrul radiofonic. Ceea ce la lectura piesei poate oferi o satisfacţie intelectuală deosebită, ceea ce pe scena de scândură poate crea un efect extraordinar, la radio, dimpotrivă, pot să aibă minimă relevanţă, ba chiar să împiedice coerenţa spectacolului. Am avut cu toţii enorm de învăţat de la regizorul Cristian Munteanu, începând cu selecţia şi pregătirea textului până la forma finală a spectacolului, în care fiecare element trebuie să fie aşezat la locul potrivit şi mai ales să aibă justificare artistică.
Regizorul, mărturisea Cristian Munteanu, trebuie să facă o orchestraţie. O orchestraţie care începe chiar de la forma potenţial radiofonică a textului dramatic. Pe bună dreptate, Cristian Munteanu susţinea că oricâtă invenţie şi fantezie s-ar suprapune peste un text care nu a fost adaptat corespunzător tehnicii teatrului radiofonic, rezultatul va fi sortit eşecului. Că uneori trebuie, cu regret, să elimini fragmente sau să modifici chiar elemente structurale ale piesei, acestea sunt de la sine înţelese. Fără această „suferinţă”, devine imposibil să faci pasul spre transformarea plauzibilă a unui text pentru radio. Este o lecţie pe care am detaliat-o adesea în compania lui Cristian Munteanu, ale cărei secrete le-am asimilat de la un artist puţin dispus, temperamental, să dea lecţii. Avea însă talentul de a se face înţeles, de a convinge fără lungi ocoluri, de a se impune cu eleganţă, dar şi de a şti să dirijeze, adică să aşeze la locul cuvenit sugestiile venite de la actori şi de la ceilalţi membri ai echipei.
Transformarea nuvelei „Moartea lui Ivan Ilici” de L. N. Tolstoi în piesă de teatru este o întreprindere care nu se află la îndemâna oricui. După „Mantaua” de N. V. Gogol (2004), Puşa Roth a realizat în 2006 un scenariu excelent, prin dramatizarea acestei nuvele conservând atât atmosfera, caracteristicile stilistice, cât şi modalitatea specifică lui Tolstoi de a construi personajul principal. Nimic din spiritul prozei lui Tolstoi nu a fost trădat în piesa Puşei Roth, care a conferit relief dramatic aparte acestui text antologic. Spectacolul Teatrului Naţional Radiofonic a reprezentat, la premiera din 26 februarie 2006, un eveniment. Regizorul Cristian Munteanu a construit un spectacol de rară acurateţe stilistică, în care frământările personajului principal, evoluţia lui psihologică, atmosfera rusească dar şi caracterele celorlalţi eroi sunt reconstituite într-un mod exemplar. Un spectacol despre care s-a spus că este, realmente, copleșitor, atingând perfecțiunea atât prin compoziția de ansamblu, cât și prin detalii. În rolul lui Ivan Ilici îl veți asculta pe Mihai Constantin, care realizează o compoziţie de mare profunzime, alături de Ruxandra Sireteanu (Praskovia Fiodorovna), la rândul ei cu un joc de mare rafinament artistic.
Caracterul excepţional al faptului obişnuit, inconsistenţa şi inutilitatea vieţii, complicaţiile uneori absurde ale vieţii conjugale, întrezărirea eliberării şi a mântuirii spirituale prin moarte sunt teme frecvente în proza lui Lev Nikolaevici Tolstoi, în romane dar mai ales în nuvele.
„Moartea lui Ivan Ilici”, din 1885, care precede „Sonata Kreutzer” (1887) şi „Părintele Serghie” (1889, publicată postum în 1911), este una dintre capodoperele scriitorului rus şi ale nuvelisticii universale. Povestirea este reprezentativă pentru modalitatea lui Tolstoi de a transforma o viaţă obişnuită, desfăşurată în cadre previzibile, în care falsitatea şi ipocrizia semenilor devine treptat apăsătoare, în revelaţie metafizică. Aceasta este de fapt cheia de înţelegere a unei nuvele excepţionale prin perspectiva psihologică şi tensiunile limbajului interior. (Costin Tuchilă).
Pușa Roth: „Pe maestrul Munteanu l-am cunoscut târziu, atunci când, fără multe vorbe, am început colaborarea cu domnia sa. Era un bărbat distins şi, contrar specificului muncii sale, vorbea puţin, încet, elegant, cu un strop de tandreţe dar şi de umor în glas. Întotdeauna calm, privea agitaţia celorlalţi cu un fel de uimire copilărească, neînţelegând, parcă, de ce atâta agitaţie, când totul era gândit, aranjat, convenit. Pentru că maestrul Cristian Munteanu era extrem de riguros şi această rigoare impunea un respect deosebit.
Regizorul Cristian Munteanu urma până la cea mai fină nuanță sugestiile bogate ale dialogurilor, refăcând cu migală de artizan atmosfera pieselor regizate de domnia sa. Mi-aduc aminte de «Mantaua» de Gogol, de «Moartea lui Ivan Ilici» de Tolstoi, de «Duios Anastasia trecea» de Dumitru Radu Popescu, pe care le-am dramatizat, iar Cristian Munteanu se bucura ca un copil de minunatele cadouri primite. Avea un stil aparte de a conversa, cu tăceri, cu zâmbete discrete, niciodată pe un ton mai ridicat chiar dacă, de multe ori, se întâmpla să fie nemulţumit de o înregistrare sau alta.
Mai târziu l-am descoperit pe poetul Cristian Munteanu, mult prea târziu ca să pot să-i spune că i-am citit poezia, subtilă şi rafinată ca un cântec de lebădă. Cristian Munteanu a plecat discret dintre noi, aşa cum i-a plăcut, cred eu, să trăiască printre oameni. De la maestrul Cristian Munteanu am învăţat multe, mai ales când eram de faţă la înregistrări, dar cred că marele câştig a fost că am învăţat dimensiunea rigorii în teatru.” (Revista Teatrală Radio, 31 ianuarie 2015).
În zilele următoare veți asculta la Radio România Cultural spectacole în regia lui Cristian Munteanu: „Roșu și negru”, dramatizare de Rodica Suciu-Stroescu după Stendhal, teatru serial (marți, miercuri, joi, vineri, și luni, 5 februarie, ora 22.30); „Furtuna” de Cao Yu (sâmbătă, 3 februarie, ora 14.00), „Moartea lui Ivan Ilici”, scenariu de Pușa Roth după nuvela lui L. N. Tolstoi (duminică, 4 februarie, ora 14.00); în seria „Mari spectacole”, la ora 0.30: „Galileo Galilei” de Bertolt Brecht (miercuri, 31 ianuarie), „Vernisaj” și „Jocul de table” de Cristian Munteanu (joi, 1 februarie), „Henric al IV-lea de William Shakespeare (partea I, vineri, 2 februarie; partea a II-a, sâmbătă, 3 februarie).
La Radio România Actualități: „Micile tragedii” de A. S. Puşkin (luni, 5 februarie, ora 23.05), „Apa vie” de Josef Toman (marți, 6 februarie, ora 23.05), „Vernisaj” de Cristian Munteanu (miercuri, 7 februarie, ora 23.05).
Pe site-ul eteatru.ro, ziua de miercuri, 31 ianuarie 2018 este dedicată regizorului Cristian Munteanu.
Vezi: Arhiva Cristian Munteanu în Revista Teatrală Radio
Cronica unei vieți irosite – cronică de teatru radiofonic de Ani Bradea, Revista Teatrală Radio, 14 februarie 2015
