Prestigiosul cotidian american, The New York Times publică în ediţia sa de sâmbătă, un articol referitor la situaţia din Ungaria. Analiza jurnalistului Patrick Kingsley (corespondent al ziarului la Budapesta) cercetează modul în care, după alegerile din anul 2010 Fidesz (partidul de guvernământ) a alunecat spre autocraţie, iar Orbán Viktor a devenit cea mai mare provocare pentru Uniunea Europeană. „Orbán Viktor a transformat Ungaria într-o variantă ciudată a autocraţiei de catifea (soft autocracy) şi a combinat-o cu capitalismul clientelei politice şi cu cultura politică caracteristică partidului unic. În acest timp Ungaria a rămas membru al UE, în plus, primeşte de la Uniunea Europeană un sprijin care echivalează cu miliarde de dolari” – scrie în rubrica Europa a cotidianului The New York Times.
A făcut din ţară – după cum spune Orbán – o „democraţie iliberală”, după ce în 2010 la alegerile parlamentare a obţinut împreună cu partidul său o victorie zdrobitoare şi implicit o putere zdrobitoare. Întrebarea care s-a ridicat atunci a fost la ce o să folosească această putere? Mulţi au îndemnat la prudenţă deja de atunci, când noul parlament a votat o constituţie nouă – reamintesc în același articol opiniile unor specialişti.
În prezent Orbán Viktor se confruntă direct cu state membre UE, care au de mult timp poziţii solide şi prevesteşte că 2018 va fi anul unei mari bătălii. Între timp în Ungaria se adoptă legi împotriva organizaţiilor civile, care-i sprijină pe refugiaţi, dar (guvernanţii n. r.) nu trebuie să-şi facă griji în privinţa realegerii lor, pentru că sistemul electoral a fost deja modificat în interesul lor.
Ziarul apreciază că Orbán Viktor reprezintă probabil cea mai mare provocare pentru UE. Conducătorul partidului polonez Lege şi dreptate (PIS), Jaroslaw Kaczyński în anul 2016 a declarat că Orbán a demonstrat că în Europa nimic nu este imposibil. A arătat de pildă, că se este posibil să îi faci pe plac lui Vladimir Putin și să îl lauzi pe preşedintele turc, Erdogan. Inclusiv lui Donald Trump i-a făcut curte printre primii, atunci când încă acesta era doar candidat la preşedinţie în Statele Unite. În articol este amintită tentativa echipei lui Orbán de a închide Universitatea Central Europeană (CEU) (despre care şi Rador v-a informat la vremea respectivă), expune cum a apărut în mod simţitor influenţa guvernamentală în justiţie, dar nu au fost omise nici unele cazuri de corupţie cum ar fi afacerea Elios a ginerelui lui Orbán, Tiborcz István (este vorba despre un caz în care organismul antifraudă al Uniunii Europene, OLAF îl acuză pe întreprinzătorul Tiborcz István – ginerele premierului – de nerespectarea legislaţiei privind achiziţiile publice, de incompatibilităţi n. r.) şi de îmbogăţirea rapidă şi suspectă a lui Mészáros Lőrinc (primarul comunei Felcsút, un apropiat al premierului maghiar, despre care presa maghiară susţine că ar fi doar un paravan şi adevăratul proprietar al averii lui fabuloase este chiar Orbán Viktor n. r.)
Popularitatea prim-ministrului maghiar este în continuare foarte mare în anumite segmente ale societăţii. Potrivit ultimelor sondaje de opinie, Fidesz poate conta pe 50% din voturi în rândul celor care au preferinţe politice clare şi declară că vor participa la vot. Opoziţia politică este slabă şi divizată, iar majoritatea presei îl susţine pe Orbán.
Mai nou, Orbán Viktor se prezintă drept apărătorul poporului maghiar împotriva unor duşmani imaginari moderni, cum ar fi George Soros, birocraţii din UE, sau imigranţii care se apropie de Ungaria – scrie The New York Times.
