Casa de Producţie TVR vă propune spectacolul „Arhipelagul Lenoir” de Armand Salcrou

  • Anul acesta se împlinesc 85 de ani de la naşterea lui Ştefan Tapalagă
  • Începând cu Vinerea Mare şi până în Duminica Paştelui, pe diferite intervale orare ale canalelor TVR Internațional, TVR Moldova şi TVR 3, Casa de Producţie TVR vă propune spectacolul „Arhipelagul Lenoir”, de Armand Salcrou, în regia lui Constantin Dinischiotu 

Arhipelagul Lenoir”, de Armand Salcrou

Traducere de Paul B. Marian

Spectacol din anul 1982

În distribuţie: Ion Marinescu, Ileana Predescu, Adela Mărculescu, Ştefan Tapalagă, Simona Bondoc, Matei Gheorghiu, Constantin Dinulescu, Adina Popescu, Eugen Cristea, Şerban Celea, Gelu Niţu, George Ulmeni.

Redactor: Lucia Hossu Longin

Scenografia: Dana Lazanu, Stelian Anton

Regia artistică: Constantin Dinischiotu

Acţiunea piesei se desfăşoară de-a lungul unei nopţi a anului 1935. În salonul auster al castelului Lenoir a fost convocat consiliul de familie. Cum se pot evita dezonoarea şi ruina financiară care ar urma condamnării domnului Lenoir?

Ștefan Tapalagă s-a născut la 4 aprilie 1933 la Dorohoi, oraș moldovenesc unde a făcut școala primară și apoi liceul. A urmat cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Absolvește Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1961 la clasa profesorului Finteșteanu – Sanda Manu, Dem Radulescu și Alex Lungu. În perioada următoare este elev la Paris pentru a studia pantomima cu Jacque Lecqoc. Este coleg de clasă cu Traian Stănescu, Candid Stoica, Ioana Manolescu, Violeta Andrei, Dorina Lazăr, Ioana Măgură Bernard, Ion Arcudeanu, regretații Jorj Voicu și Marian Hudac, Nicolae Scarlat, Alexandru Lazăr, Melania Ursu, Constantin Drăgănescu. A jucat pe scena Teatrului din Pitești și a Teatrului de Comedie din București. De-a lungul anilor, a dat viață unui număr impresionant de personaje, în sute de spectacole, dintre care menționăm: „Zăpăcitul” de Molière, „Rinocerii” de Eugen Ionescu, „Fizicienii“ de Dürrenmatt, „Livada de vișini” de Cehov, „Casa inimilor sfărâmate” de G.B. Shaw, „Troilus și Cressida” de Shakespeare, „Mătrăguna” de Machiavelli. A debutat pe marele ecran în filmul „Alo? Ați greșit numărul” (1958).

„Sunt actor de comedie. Nu-mi doresc un text schematic, cu situaţii banale, cu roluri prost scrise, pe care să le «dreg» prin interpretare. Doresc roluri complexe care să-mi pretindă un efort pentru a le rezolva şi să nu le «acopăr» cusururile mizând pe farmec şi rutină. Un bun actor de comedie îşi dozează umorul pe care-l oferă în fiecare seară publicului. Există un dozaj al comicului. Trebuie să ştii când şi cât să faci publicul să râdă şi când să treci repede peste momentul la care s-ar putea râde.

Eu l-am studiat de multe ori pe Radu Beligan. Stăteam la arlechin (în scenă) şi mă uitam cum joacă, cum pauzează, cum îşi găseşte, în rolurile mari, momentele de odihnă; este o tehnică a actorului să ştie când să se deconecteze, «să iasă din priză», ca să se poată odihni

Am jucat Gaev din «Livada de vişini» după o serie de personaje exuberante, «raisonneur-ii» inteligenţi şi uniţi în spirit şi mişcare: Mascarillo din «Zăpăcitul» de Moliere, Olafux din «N-am timp» de Holdberg; folosisem ca mijloace de expresie, volubilitate, acrobaţie, treceri brusce de la o stare la alta, «transformisme». Mi-a fost greu, abordând acest rol cehovian, să ajung la liniştea exterioară a personajului, ascunzând şi reţinând mereu drama lui exterioară, să-i păstrez eleganţa şi ritmul lent de viaţă. E un personaj care moare zâmbind, care moare lent. Mie mi-ar fi venit să mor rapid, să mor în explozie

Am explicat multor tineri când eram profesor, (la catedra de mişcare şi cea de actorie la IATC), că mâinile trebuie să cadă ca două bucăţi de plumb pe lângă corp. Nu le bagi în buzunare, de altfel costumul de scenă nu are buzunare… Asta e legea de mişcare în scenă: să te simţi tras de un fir care-ţi trece prin coloana vertebrală şi e legată de plafon adică dacă te trage cineva de urechi să fii drept tot timpul, cu mâinile grele din umeri.”

                                                                   Ştefan Tapalagă (sursa: Ziarul Metropolis)

Consacrarea în cinematografie i-au adus-o ”Nu vreau sa mă însor” (1960) și ”Pași spre Lună” (1963),”Brigada diverse în alertă” (1971), ”Dimitrie Cantemir” (1974) sau ”Cercul magic” (1975) A participat împreună cu Sorin Poenaru și Iosif Zilahy în 1954 pentru prima dată la concursurile internaționale de floretă. A fost maestru al sportului activând în domeniul scrimei, reuşind performanţa de a deveni campion.

„Scrima. Acest sport mi-a dat un echilibru, mi-a dat un sistem de gândire organizat, mi-a dat o coordonare a mişcărilor şi m-a deprins de timpuriu cu înfruntarea partenerului în condiţie de conflict.” Ştefan Tapalagă (sursa: Ziarul Metropolis)

A fost căsătorit cu profesoara sa de actorie, marele pedagog şi regizor Sanda Manu, şi împreună au o fiică, Irina Tapalaga. artist plastic

Urmând exemplul fratelui mai mare, Rodica Tapalagă, remarcându-se pe scenele teatrelor din ţară precum Teatrul Naţional Craiova, Teatrul Lucia Sturdza Bulandra Teatrul Nottara, Teatrul Mic, fiind decorată cu Ordinul Național Pentru Merit în Grad de Ofițer – Pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, înmânat de Președintele României, Emil Constantinescu de Ziua Națională a României în anul 2000 dar şi laureată a premiului UNITER pentru întreaga activitate în 2001.

Program de difuzare:

TVR3: duminică, 8 aprilie, ora 20:00

TVRM: sâmbătă, 7 aprilie, ora 12:00

TVRI: vineri, 6 aprilie, ora 23:00, sâmbătă, 7 aprilie, ora 16:00

Teatrul Național de Televiziune este un proiect Casa de Producție TVR, difuzat pe canalele TVR și online pe www.tvrplus.ro

Producător coordonator: DEMETER András István

Vă dorim sărbători frumoase, cu liniște și bucurie!