Metoda autoritară în care Recep Tayyip Erdoğan conduce Turcia (îndeosebi în urma reprimării puciului militar din iulie 2016) face ca această ţară să se apropie ca și conduită tot mai mult de Rusia. Cele două ţări au trecut relativ repede peste incidentul care a avut loc în toamna anului 2014, când Turcia a doborât un avion militar rusesc deasupra Siriei. Interesele celor două state, izolarea pe plan internaţional a lui Vladimir Putin şi a lui Recep Tayyip Erdoğan au făcut ca aceste state să-şi coordoneze mişcările pe scena internaţională. În anul 2016 – imediat după tentativa de răsturnare a regimului lui Erdoğan – portalul Euractiv a scris că NATO îşi va muta rachetele nucleare de la baza turcă Incirlik la Deveselu. Ministerul Apărării din România a negat vehement informaţia, dar NATO a furnizat doar un răspuns formal, nedorind nici să confirme şi nici să infirme cele scrise de jurnaliştii de la Euractiv. În schimb, anul următor Turcia şi-a retras militarii de la un exerciţiu NATO din Norvegia, mai mult decât atât, ministrul de externe turc, Mevlut Cavasoglu a declarat, citat de Daily Mail, că ţara sa ia în considerare posibilitatea de a ieşi din NATO. Concomitent au apărut informaţii potrivit cărora Turcia ar putea să permită Rusiei să folosească baza de la Incirlic pentru a lansa atacuri împotriva Statului Islamic. Fenomenul a fost sesizat de Rador încă din anul 2015 şi evenimentele care au urmat au confirmat analiza noastră.
În aceste condiţii, nu mai constituie o surpriză faptul că ieri Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdoğan s-au întâlnit la Ankara, iar astăzi va avea loc un summit cu participarea preşedintelui iranian Hassan Rouhani. Premierul maghiar Orbán Viktor, probabil doar din cauza campaniei electorale nu poate să fie prezent la Ankara, pentru că subiectul discuţiilor de ieri cu siguranţă prezintă interes și pentru acesta, fiind în discuție programul energetic nuclear al Turciei pe care Ankara dorește – ca şi Ungaria – să-l realizeze cu participarea firmei rusești Rosatom. În urma a şase întâlniri prealabile, cei doi şefi de stat au putut asista ieri, prin videoconferinţă de la Ankara, la depunerea oficială a pietrei de temelie a primei centrale nucleare turceşti în regiunea Mersin din sudul Turciei. Ministrul rus al energiei, Alexander Novak a declarat înaintea vizitei – conform paginii de limba engleză a agenţiei de ştiri ruse TASS – că, în ceea ce priveşte construcţia Centralei Nucleare Akkuyu, totul se derulează conform graficului, mai lipsește doar autorizaţia de construcţie, dar despre emiterea acesteia ministrul a aflat chiar înaintea vizitei. Novac a mulţumit totodată turcilor că au acordat proiectului statut de investiţie strategică.
Firma Rosatom (care execută şi lucrările de extindere şi modernizare ale centralei nucleare de la Paks în Ungaria) a declarat că primul reactor turcesc poate să intre în funcţiune în anul 2023, iar în anul 2025 centrala va funcţiona la capacitatea sa maximă. Executantul rus însă, nu va fi proprietar majoritar, ci va deține doar 49% din acţiuni, pentru restul vor fi atraşi investitori turci.
Potrivit declarației ministrului Novak, nu a fost omis nici conducta de gaz Turkish Stream, iar Rusia duce tratative cu Comisia Europeană pentru trasarea itinerarului. Printre alternative figurează linia Grecia, Bulgaria, Italia, Serbia, Ungaria şi Austria. (după cum putem observa România nu se află printre potenţialii beneficiari).
Pe agenda discuţiilor a figurat şi înzestrarea armatei turce cu un sistem rusesc de rachete antiaeriene, S-400. Despre acest proiect Vladimir Putin – conform informaţiilor The Washington Post – a declarat că Rusia va accelera producerea acestor rachete foarte eficiente.
La întâlnirea tripartită de azi, este foarte posibil să se discute despre planurile de rezolvare a crizei siriene – scrie Hürryet Daily News. Motivul principal este acela că în cursul luptelor din Ghouta de Est, Turcia a ajuns din nou în conflict cu Rusia şi Iran, state care-l susţin pe preşedintele sirian Bashar al-Assad. Totodată Moscova este neutră în conflictul Turciei cu kurzii, împotriva cărora duc atât lupte terestre cât şi bombardamente aeriene.
Momentan, oficialii Uniunii Europene nu au comentat întâlnirea Putin-Erdoğan, însă atât programul energetic nuclear turc, precum şi cumpărarea de armament rusesc pentru armata turcă, cu siguranță nu reprezintă acțiuni în măsură să îmbunățească perspectivele Turciei de a accede în Uniunea Europeană.
Székely Ervin, Rador (4 aprilie)
