Portavoce, un documentar despre cultura protestului în România

Ruxandra Gubernat şi Henry Rammelt şi-au prezentat documentarul „Portavoce” la Serile FJSC, moderate de conf.univ.dr Antonio Momoc.
Devenite o tradiţie după 15 ani în care au reunit în Amfiteatrul R3 al Universităţii Bucureşti sute de studenţi dornici să dezbată alături de specialişti din diverse domenii cele mai fierbinţi probleme ale momentului, Serile FJSC i-au adus de această dată în faţa publicului pe regizorii Ruxandra Gubernat şi Henry Rammelt. Aceştia le-au proiectat celor prezenţi documentarul „Portavoce”, pentru care au muncit cu pasiune timp de doi ani, despre cultura protestului în România.

Privatizarea SMURD, Roşia Montană, cazul Colectiv, legile justiţiei au fost de-a lungul timpului surse de nemulţumire în rândul oamenilor, dintre care unii au ales să îşi exprime activ dezacordul prin participarea la protestele de stradă. Pentru a ilustra concret conceptul care a stat la baza realizării producţiei lor, timp de doi ani, autorii s-au documentat şi au stat de vorbă cu mai mulţi dintre cei care au participat la proteste şi şi-au susţinut vocal convingerile.
31091868_10160377942225523_6825714184609595392_nModeratorul dezbaterii, conf.univ.dr. Antonio Momoc i-a provocat pe cei prezenţi, printre care şi elevi aflaţi în „Săptămâna altfel”, dornici să cunoască meseria de jurnalist, să le adreseze întrebări atât regizorilor documentarului, cât şi Andreei Petruţ, activistă convinsă, prezentă în documentar, care a participat de asemenea la proiecţie. Tinerii au fost curioşi să afle mai multe despre motivaţia participării la proteste, riscurile la care se expun cei care aleg să participe, dar şi efectele concrete pe care le au sau ar trebui să le aibă protestele. Ruxandra Gubernat, Henry Rammelt şi Andreea Petruţ sunt de părere că ar trebui să existe o mai bine organizată educaţie în privinţa organizării protestelor, deoarece sunt foarte puţine cursuri în acest sens prin care este educat spiritul civic al tinerilor. Cultura protestelor a început cu ani în urmă, însă nu era la fel de bine dezvoltată ca în prezent, deoarece acum beneficiază de mijloace multiple de propagare cum sunt reţelele sociale şi media care este tot mai aproape de vocea străzii. Autorii atrag atenţia asupra riscului de devalorizare a protestelor şi de politizare a acestora, lucru care nu se întâmpla în trecut, când acestea erau mult mai curate. Diverşi politicieni au încercat în ultima perioadă să câştige capital de imagine făcându-şi apariţia în mijlocul protestarilor şi fiind chiar întâmpinaţi cu aplauze, ceea ce duce la o decredibilizare a protestelor şi îi face să dea un pas înapoi pe activiştii vechi.
Opinia unanimă a fost că pentru a susţine cultura protestelor în România trebuie nu numai să participăm într-o zi la un protest programat, ci să realizăm un follow up, să încercăm să producem noi înşine un efect palpabil şi concret al ideilor pe care le-am susţinut participând, altfel rămân doar acţiuni de moment care îşi pierd ecoul. De asemenea, ei consideră că tinerii se pot face auziţi prin participarea la vot, iar lucrurile se pot mişca prin schimbarea clasei politice actuale, care este o frână evidentă a progresului. Spre deosebire de alte ţări, unde protestele organizate sunt de amploare şi mobilizează într-un timp scurt foarte mulţi oameni, în România cultura protestului abia începe să prindă contur şi atrage în special tinerii, dar esenţialul este că e în ascensiune. Filmul susţine ideea că societatea civilă este în plină dezvoltare şi îşi face auzită vocea din ce în ce mai des şi mai tare, acest lucru fiind un pas important spre schimbare.
Documentarul a fost un real succes şi a fost prezentat la Festivalul Internațional de Documentar și Drepturile Omului One World Romania 2018, în secţiunea „cultura protestului”. Ruxandra Gubernat este absolventă a Facultăţii de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării şi a practicat jurnalismul până la un moment dat, când a ales să se îndrepte spre o nişă care i-a adus mai multe satisfacţii, acest documentar fiind primul din multe pe care le are în plan.

Adelina Boboc
photo credit: Roland Mihai

RADOR – 20 aprilie