Conceput ca o poartă ce se deschide spre o altă lume, primul muzeu subacvatic din Europa, situat în apele azurii ale Golfului Las Coloradas, în largul Insulelor Canare, Museo Atlántico, nu demult inaugurat, întins pe 50 de metri pătraţi, expune peste 300 de sculpturi realizate de artistul britanic Jason deCaires Taylor, din materiale proiectate pentru a fi inofensive pentru mediu.
Remarcabilele creaţii ale sculptorului îşi găsesc aici o fericită îmbinare cu apetenţa sa pentru lumea subacvatică, putrându-l într-o unică aventură de explorare a încâlcitelor iţe ce leagă arta de mediul înconjurător. Urmărind să creeze un dialog vizual între artă şi natură, lucrările expuse în acest neobişnuit muzeu ajută la integrarea acestora într-un recif artificial, care se transformă într-un adăpost pentru speciile locale de peşti şi plante acvatice.
Potrivit artistului, fiecare grup statuar îşi propune să atragă atenţia asupra problemelor globale, cum ar fi schimbările climatice sau conservarea mediului. Poziţionate în mai multe grupuri, multe dintre statui fiind turnate după modele inspirate din realitate, poate cea mai izbitoare imagine de aici este ‘The Human Gyre’ (Spirala umană), un inel de siluete în mărime naturală, înlănţuite, împrăştiate pe fundul oceanului. În cel mai mare complex, ‘Crossing the Rubicon’ (Trecerea Rubiconului), alcătuit dintr-un grup de 40 de siluete, unele făcându-şi selfie-uri, altele, captivate de telefoanele lor mobile, toate înaintând orbeşte spre o poartă, sculptorul experimentează asocierea de elemente arhitecturale de mari dimensiuni, inclusiv un zid de beton de 100 de tone.
O altă operă, ‘Immortal Pyre’ (Rugul nemuritor), descrie o piatră funerară, care semnifică apusul vieţii, în timp ce o altă piesă, numită ‘Portal’, descrie un hibrid om-animal, care priveşte într-o oglindă ce reflectă suprafaţa în mişcare a apei. Mai multe siluete hibride jumătate om – jumătate cactus, sugerând fuziunea dintre natură şi umanitate, coexistă într-o perfectă armonie laolaltă.
Absolvent al Universităţii de Arte din Londra, DeCaires Taylor a lucrat la o serie de proiecte subacvatice similare la scară largă, inclusiv la primul parc de sculptură subacvatică din lume, Molinere, de pe coasta de vest a Grenadei, în Marea Caraibelor, iniţiat în 2006 şi concretizat într-o serie de splendide peisaje marine care au format o recife artificiale, atrăgând o nouă formă de viaţă în zone ce fuseseră grav afectate de ravagiile naturii şi, în egală măsură, de intervenţia omului.
Aici a fost dezvoltat un nou concept ce combină expresia artistică şi preocuparea pentru protecţia coralilor, un complex de sculptură subacvatică având peste 60 de atracţii diferite, acoperind o suprafaţă de peste 800 de metri pătraţi, cu sculpturi din beton amplasate pe fundul oceanului, reprezentând preponderent forme umane. ‘Grace Reef’ (Reciful graţiei) a fost prima lucrare de artă subacvatică a lui Jason, instalată în 2006, la o adâncime de 12 metri, conţinând 16 statui ce reprezintă femei locale din Grenada. O altă lucrare importantă este ‘Vicissitudes’ (Vicisitudini), un cerc format din 26 de copii de dimensiuni diferite, de diverse origini etnice, care se ţin de mâini, al căror finisaj şi compoziţie chimică promovează colonizarea vieţii marine, cercul simbolizând conceptul ciclului vieţii şi importanţa creării unui mediu durabil pentru generaţiile viitoare. ‘Unstill Life’ (Viaţa în mişcare) este o imagine minunată a esenţei creşterii şi schimbării în mediul marin, un studiu clasic de natură statică folosind obiecte simple de zi cu zi, cum ar fi o masă, o vază şi un vas de fructe. Lucrarea se modifică în mod constant, pe măsură ce coralii vii construiesc straturi pe suprafaţa ei, iar creaturile marine se adăpostesc prin colţurile ei.
Mai târziu, în 2009, în apele din jurul Cancun-ului, Isla Mujeres şi Punta Nizuc, alături de alti artişti, Jason a colaborat la un alt muzeu subacvatic, numit MUSA (Museo Subacuático de Arte), un efort de a proteja reciful mesoamerican (al doilea cel mai mare recif de bariere de coral din lume), care cuprinde peste 500 de sculpturi permanente monumentale şi este una dintre cele mai mari şi mai ambiţioase atracţii de artă artificială subacvatică din lume. Lucrările ocupă o suprafaţă de peste 420 de metri pătraţi şi cântăresc peste 200 de tone, unele fiind acoperite cu alge, altele cu formaţiuni de recif.
Opera lui Jason deCaires Taylor, ‘The Silent Evolution’ (Evoluţia tăcută), constă din peste 400 de siluete umane care interacţionează cu mediul înconjurător, fiecare statuie având trăsături ale localnicilor din comunitatea de pescari din apropiere de Puerto Morelos, unele dintre ele fiind un comentariu satiric la adresa omenirii, de exemplu ‘The Bankers’ (Bancherii), o serie de bărbaţi în costume de afaceri, care îşi cufundă capul în nisip, după participarea la o conferinţă privind schimbările climatice. Unele dintre lucrări simbolizează evoluţia unei noi vieţi, ca în ‘The Resurrection’ (Învierea), una din cele două piese pe care Taylor le-a creat folosind fragmente de corali deteriorate în timpul unei furtuni la Cancun. ‘The Ear’ (Urechea), compusă din matriţe ale urechilor a 30 de copii, conţine un hidrofon şi un hard disk care le permit cercetătorilor să studieze viaţa marină prin intermediul sunetelor. ‘Anthropocene’ (Antropocen), sau Volkswagen, simbolizând actuala eră geologică şi efectul activităţii umane asupra ecosistemelor, este un nesperat cămin,în special pentru homari. Maşina are multe orificii care permit accesul crustaceelor în sculptură, iar în interiorul ei sunt stivuite unităţi de rafturi, unde creaturilor marine le place să doarmă.
Ţara Soarelui Răsare, Japonia, se mândreşte cu primul muzeu din lume deţinând reproduceri ale unor capodopere, pe plăcuţe ceramice, la dimensiunile originale. Muzeul de artă Otsuka, situat în parcul naţional Naruto, a fost construit în 1998, de către compania farmaceutică purtând acelaşi nume, pentru a marca aniversarea de 75 de ani a firmei. Cu o suprafaţă totală de 29.412 de metri pătraţi, muzeul dispune de cel mai mare spaţiu expoziţional din Japonia, cu o colecţie de peste o mie de reproduceri ale unor capodopere occidentale, din antichitate până în secolul al XX-lea, cuprinse în 190 de muzee, din 25 de
ţări.
Folosind o tehnică de fabricaţie specială, pot fi admirate aici reproducerea completă a ‘Judecăţii de Apoi’ a lui Michelangelo, de pe plafonul Capelei Sixtine, ‘Cina cea de taină’ a lui Leonardo da Vinci, autoportrete de Rembrandt, lucrările lui Giotto din Capela Scrovegni din Padova, ‘Nuferii’ lui Claude Monet sau ‘Guernica’ lui Picasso. În afară de renumitele reproduceri, muzeul are şi spaţii exterioare cu terase întinse şi splendide grădini.
În înceţoşatul Amsterdam, primul muzeu din lume dedicat artei fluorescente, ‘Electric Ladyland Fluorescent Art Museum’, este denumit de proprietarul său, artistul american Nick Padalino, după albumul Electric Ladyland al lui Jimmy Hendrix. La subsolul galeriei de artă omonime de deasupra, muzeul îşi poartă vizitatorii prin istoria artei fluorescente şi expune o colecţie specială de minerale din toata lumea, care devin viu colorate sub diverse valuri de lumini, şi alte artefacte care pot să îţi ia ochii. În această atmosferă incendiară, vizitatorii se pot chiar contopi cu jocul de lumini şi culori, experimentând „arta participativă”.
(Autor: Cristina Zaharia)
