Sancţiunile economice occidentale împotriva Rusiei afectează din ce în ce mai mult nu doar economia rusă, dar şi a ţărilor Uniunii Europene. Pe de o parte a devenit o evident că economia rusă nu poate să se dezvolte fără importul tehnologiilor occidentale, pe de altă parte majoritatea ţărilor UE sunt dependenţi de resursele energetice ruseşti. Normalizarea relaţiilor economice între UE şi Rusia este cerută din ce în ce mai insistent de oamenii de afaceri, însă Bruxelles nu poate să-şi permită să cedeze în faţa Moscovei. În aceste condiţii se pare că Germania s-a hotărât să-şi urmeze propria cale, chiar dacă astfel va crea tensiuni cu Statele Unite, Polonia, ţările baltice şi cu Ucraina.
Cercurile de afaceri vorbesc despre pierderi de miliarde de euro de către ambele părţi. Pentru Rusia nici măcar o creştere substanţială a preţului petrolului la nivel mondial nu ar reprezenta o soluţie pe termen lung, pentru că cercetarea şi prelucrarea zăcămintelor nu poate fi făcută eficient fără tehnologie occidentală. În paralel în Europa Occidentală căderea drastică a volumului comerţului a atras după sine nemulţumirea faţă de guverne în mediului de afaceri. Situaţia devine şi mai complicată în urma măsurilor protecţioniste a Statelor Unite. Multe din aceste decizii nu afectează doar acele firme care ar dori să facă afaceri cu ruşii, ci în general pe toţi actori economici, care ar dori să concureze cu produsele americane.
Dilemele legate de conducta de gaz Nord Stream-2 exemplifică foarte bine această situaţie. Germania – ca pilonul principal al UE – din motive politice lesne de înţeles nu poate să renunţe la sancţiunile faţă de Rusia, dar în acelaş timp sesizează şi pericolul pe care îl reprezintă pentru industria germană izbucnirea unui eventual război al petrolului cu Rusia. Cancelarul Angela Merkel cu ocazia întâlnirii din aprilie cu preşedintele ucrainean Petro Poroşenko a subliniat că în raporturile cu Rusia trebuie avute în vedere atât interesele politice cât şi cele economice. Merkel a declarat că a înţeles îngrijorările Ucrainei şi în discuţiile ei cu preşedintele rus Vladimir Putin a spus că nu se poate ca în realizarea proiectului Nord Stream-2 Ucraina să nu aibă nici un rol. Problema este însă că Rusia tocmai asta doreşte şi anume ca să nu treacă gazul rusesc pe teritoriul Ucrainei. Dacă planurile lui Putin se vor concretiza atunci 80% din livrările de gaze pentru Europa se vor realiza pe ruta cea nouă.
În timp ce însă politica germană încearcă să dea mesaje liniştitoare, autorităţile statului german încă din martie au eliberat autorizaţiile finale pentru lucrările conductei pe teritoriul german, în ciuda opoziţiei Poloniei şi a ţărilor baltice. Potrivit site-ului Forbes.ru pe Angela Merkel, discuţiile pe care le-a purtat cu preşedintele american, Donald Trump au întărit-o în convingerea că trebuie să îşi urmeze propria cale şi să aibă în vedere cu prioritate interesul ţării sale.
Recent cancelarul german a declarat – potrivit Frankfurter Allgemeine Zeitung – că Germania sprijină fără rezerve construcţia conductei Nord Stream-2, chiar dacă nu se bucură de înţelegerea şi de sprijinul Statelor Unite. „Europa trebuie să-şi ia în mâinile propria soartă” a declarat ea, făcând o aluzie la faptul că după ce Statele Unite a ieşit din acordul nuclear cu Iranul, a părăsit acordul global pentru climă, se concentrează la partida nord-coreeană, Germania nu mai are obligaţia de a se ocupa de sensibilităţile Washingtonului, cu atât mai puţin a Poloniei, Ucrainei sau a ţărilor baltice.
Petro Poroşenko vorbeşte despre o pierdere de mai multe miliarde de euro a Ucrainei, dacă proiectul Nord Stream-2 se va realiza pe ruta planificată de Rusia. El spune că investiţia ar fi mai puţin costisitoare dacă nu ar ocoli Ucraina, în plus modernizarea sistemului ar fi mai avantajos. „Noi suntem parteneri absolut de încredere” – a adăugat el sugerând că ţara sa ar trata problema conductei separat de disputa teritorială pe care o are cu Rusia.
Rămâne însă de văzut dacă argumentele lui Poroşenko îl vor convinge sau nu pe Vladimir Putin care până acum s-a dovedit insensibil la interesele Ucrainei.
Székely Ervin, Rador
