Joi, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Lituania şi România pentru complicitate la programul de tortură al CIA, afirmând că cele două ţări europeme au găzduit închisori secrete în care CIA ţinea şi interoga presupuşi terorişti după atacurile din 11 septembrie.
Cele două verdicte ale instanţei din Strasbourg, Franţa, au vizat doi bărbaţi – Abu Zubaydah, un apatrid de origine palestiniană, şi Abd al-Rahim Hussein Muhammad al-Nashiri, cetăţean saudit de origine yemenită – care, începând din anul 2006, sunt reţinuţi într-un penitenciar militar american din Golful Guanatnamo, aflat pe teritoriul Cubei.
Prin texte asemănătoare, instanţa a respins argumentele Lituaniei şi României potrivit cărora ar fi existat probe insuficiente care ar dovedi că cei doi deţinuţi s-au aflat pe teritoriul lor sau că guvernele lor ar fi fost implicate în vreun fel în acest caz.
Curtea a constatat că, la acea vreme, autorităţile ambelor ţări „erau la curent cu natura şi obiectivele activităţii CIA de pe teritoriul lor”, le-au acordat asistenţă, fiind de acord să găzduiască asemenea închisori, s-au implicat în zborurile vizând transportul deţinuţilor şi ştiau că „permisiunea acordată CIA de a reţine presupuşi terorişti pe teritoriul lor le expunea riscului de a accepta un tratament contrar” Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Curtea a ordonat Lituaniei să-i plătească lui Abu Zubaydah, cunoscut şi sub numele de Zayn al-Abidin Muhammad Husyn, daune şi cheltuieli de judecată în valoare de aproximativ $152.000. Aceeaşi instanţă a ordonat totodată României să-i plătească dlui Nashiri suma de $118.000. Nu este însă clar dacă şi cum vor fi acordate aceste sume; în 2015, instanţa a pronunţat un verdict asemănător şi în cazul Poloniei din partea a doi bărbaţi, dar, joi, avocatul lui Abu Zubaydah a declarat că Polonia nu a plătit cei $262.000 ceruţi de instanţă ca daune.
Cazurile au scos la lumină un tenebros program al CIA de reţinere, detenţie şi interogare, pe vremuri, ascuns. Biroul transporta persoanele suspectate de acte teroriste grave, „plimbându-le” prin diverse închisori secrete din străinătate, cunoscute sub numele de „găuri negre”, unde le tortura prin diverse procedee, cum ar fi înecarea simulată, privarea de somn, dezbrăcarea forţată la piele, închiderea în cutii extrem de strâmte sau „repausul” în poziţii incomode şi dureroase.
Constatările curţii survin într-un moment când programul de tortură a revenit în atenţie din cauză că preşedintele Trump a numit-o pe Gina Haspel ca nou director al CIA.
Spre sfârşitul anului 2002, dna Haspel administra un centru secret din Thailanda, unde dl Nashiri a fost supus torturii prin înecare simulată şi prin diverse alte procedee. În 2005, în calitate de şefă a Centrului Contraterorist din cadrul CIA, ea a fost implicată în distrugerea videocasetelor pe care erau înregistrate interogatoriile.
În timpul audierii de confirmare de pe la mijlocul lunii mai, dna Haspel a promis să nu mai reînceapă vreodată programul de detenţie şi de interogare, chiar dacă dl Trump i-ar ordona s-o facă. Ea a mai spus că, de fapt, CIA n-ar fi trebuit niciodată să iniţieze un asemenea program, întrucât, potrivit declaraţiilor sale, „i-a afectat pe angajaţi şi a afectat poziţia noastră în lume”.
În timpul Administraţiei Bush, Departamentul Justiţiei a emis circulare secrete care, în pofida legislaţiei împotriva torturii, calificau drept legale aşa-zisele procedee „extinse”. Ulterior, inspectorul general al CIA şi Comisia vizând controlul activităţii birourilor de informaţii din Senatul american au constatat că biroul a comis grave abuzuri împotriva deţinuţilor, mult mai grave decât cele despre care a informat Departamentul Justiţiei sau alte foruri de control. Departamentul a refuzat să trimită în judecată vreo persoană implicată în program.
Într-o declaraţie făcută după pronunţarea verdictului, Amrit Singh, principala avocată în dosar din partea Iniţiativei pentru Justiţie a Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, cea care a depus o plângere în instanţă din partea dlui Nashiri, a declarat că important este faptul că sistemul juridic a recunoscut cele întâmplate.
„Verdictul Curţii Eropene este deosebit de important pentru menţinerea anumitor standarde ale legislaţiei internaţionale, inclusiv faptul că tortura este absolut interzisă”, a spus ea. „El contrastează vădit de decizia Statelor Unite de a o promova pe Gina Haspel în fruntea CIA în pofida rolului ei în torturarea clientului meu”.
CIA a refuzat să comenteze.
Abu Zubaydah a fost prins în Pakistan în martie 2002, fiind ulterior închis în Thailanda, Polonia şi Lituania. Iniţial, el fusese considerat unul dintre liderii reţelei Al-Qaeda implicaţi în plănuirea actelor teroriste, dar Comisia vizând activitatea serviciilor de informaţii din Senatul american a constatat că dosarele CIA nu confirmă ipoteza, iar ulterior, biroul a conchis că, deşi „a lucrat” în taberele de instrucţie jihadiste, el nu era membru Al-Qaeda.
Instanţa a constatat că dl Nashiri a fost prins în Dubai în octombrie 2002, fiind ulterior închis în România în perioada 2004 – 2005. El este acuzat că a ajutat la orchestrarea unui atac din anul 2000 asupra vasului Cole, un distugător al Marinei SUA, în portul yemenit Aden, care s-a soldat cu moartea a 17 marinari, şi a unui atac asupra petrolierului francez Limburg, în 2002.
Joi, prin verdicte separate, dar pronunţate simultan, curtea a susţinut că Lituania şi România ştiau prea bine că găzduirea unor închisori ale CIA – şi absenţa unor investigaţii care să constate ce se întâmplă în ele – reprezintă o încălcare a obligaţiilor asumate prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Deşi au apărut numeroase informaţii legate de locurile în care s-ar fi aflat aşa-zisele „găuri negre”, guvernul Statelor Unite continuă să păstreze secretul dosarelor în acest sens. Curtea Europeană, printr-un complet format din şapte judecători, a ajuns la concluzia că închisoarea din Lituania în care a fost reţinut dl Zubaydah se regăseşte într-un raport al senatului sub numele de Violeta, iar închisoare din România în care a stat dl Nashiri a fost identificată sub numele de Neagra.
Lituania nu a ripostat încă public în urma verdictului curţii. Ministerul de Externe al României a declarat că examinează verdictul şi că „rămâne ataşat principiului vizând respectarea drepturilor omului”, recunoscnd totodată faptul că interdicţia torturii trebuie respecată „chiar şi în situaţii dintre cele mai dificile”.
Articol de Alan Cowell şi Charlie Savage
https://www.nytimes.com/2018/05/31/world/europe/lithuania-romania-cia-torture.html
THE NEW YORK TIMES (SUA), 1 iunie 2018
Traducerea: Alexandru Dang
