Garanțiile procesuale din noile modificări la Codul de procedură penală ar putea remedia imaginea României la C.E.D.O.

Chiar dacă unele dintre succesivele modificări la Noul Cod de Procedură Penală par a fi concepute „cu dedicație”, altele ele pot avea totuși un rol esențial de termen lung, dând o nouă valoare – efectivă, principiilor dreptului penal, esențiale pentru o justiție sănătoasă, consideră avocatul Simona Duma, directorul executiv al Centrului European pentru Apărarea Drepturilor Victimelor.
În opinia specialistului, multe dintre aceste modificări asigură protecția individului împotriva posibilelor abuzuri ale autorităților judiciare, abuzuri care din păcate există cu prisosință, așa cum au fost devoalate de mass-media, dar și dovedit într-un număr record de cauze judecate de C.E.D.O., unde România a înregistrat un număr foarte mare raportat la numărul de locuitori – de 1352 de condamnări, dintre care 437 pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil.
“Unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal modern este prezumția de nevinovăție, orice persoană fiind considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției ei pe baza de probe. Legea prezuma că probele care pot răsturna prezumția de nevinovăție trebuie să fie legale, dar experiența a arătat că nu toate organele abilitate au înțeles acest concept – de legalitate a probei – și de aici apare necesitatea adăugării propuse și dezbătute acum în spațiul mediatic, cu privire la o nouă cauză de admisibilitate a revizuirii cum ar fi legalitatea probelor care au dus la stabilirea vinovăției”, afirmă avocatul Simona Duma, directorul executiv al C.E.A.D.V., cu experiență de peste 20 de ani în magistratură și avocatură (România și Uniunea Europeană) în dosarele C.E.D.O.
Centrul European pentru Apărarea Drepturilor Victimelor, conform statutului asumat, susţine promovarea drepturilor omului, ca fundament al protecţiei drepturilor victimelor, intervine prin acţiuni concrete şi elaborează rapoarte asupra drepturilor omului şi în special ale victimelor, inclusiv rapoarte de caz. CEADV trece în revistă câteva modificări despre care apreciază că vor facilita diminuarea numărului dosarelor în care s-ar putea constata încălcarea Convenției E.D.O. și implicit vor scădea numărul condamnărilor României la C.E.D.O., astfel contribuind la reabilitarea imaginii justiției din țara noastră:
• Interzicerea – în timpul urmăririi penale – a dezvăluirii faptelor sau a persoanele care fac obiectul procedurii;
• Obligativitatea înregistrării cu mijloace tehnice audio şi punerea integrală la dispoziția apărării a declarațiilor suspectului sau inculpatului, sub sancțiunea excluderii acestor probe;
• Controlul judiciar va putea fi dispus pe o perioadă de cel mult 30 de zile și prelungit cu cel mult 160 de zile;
• Justificarea arestării preventive doar prin probe sau indicii temeinice – nu doar prin “suspiciuni rezonabile”;
• Reducerea la un an a duratei urmăririi penale – pentru prevenirea tergiversărilor – nerespectarea acestui termen ducând automat la clasarea dosarului penal;
• Excluderea obligatorie din dosarul de urmărire penală a convorbirilor, comunicărilor sau conversațiilor interceptate și înregistrate, dacă acestea nu privesc fapta ce formează obiectul cercetării;
• Obligația procurorului ca, după încetarea măsurii de supraveghere tehnică, să îl informeze în scris, în maximum 10 zile pe inculpatul care a fost subiect al unui mandat despre existența respectivei măsuri;
• Decizia din faza de apel nu va mai putea anula achitarea obținută în fondul cauzei, fără administrarea unor probe noi;
• Adăugarea la cauzele revizuirii hotărârilor judecătorești definitive a situației în care judecătorul sau procurorul de caz a fost sancționat disciplinar definitiv pentru exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, dacă aceste împrejurări au influențat soluția pronunțată. Acest aspect crește foarte mult răspunderea C.S.M. care dispune acest tip de sancțiune.
• Posibila adăugare la cauzele revizuirii hotărârilor judecătorești definitive a situațiilor în care acestea au fost pronunțate pe baza unor probe nelegale, (ex. interceptări făcute de organe neabilitate la urmărirea penală, adică S.R.I., sau dacă au fost administrate pe baza altor norme decât cele din procedură penală, gen protocoale). Ne referim la protocoale deoarece cele dezvăluite la presiunea insuportabilă a societății civile conțin elemente antagonice față de principiile care guvernează un proces echitabil și anume:
– punerea de către S.R.I. la dispoziția Parchetului de date, informații sau documente care pot sprijini documentarea cauzelor aflate în lucru, eludându-se, astfel, cadrul legal privind modalitatea de administrare a probatoriului în cauzele penale, 
– punerea de către S.R.I. la dispoziția Parchetului de informații provenite din bazele de date la care are acces în virtutea protocoalelor încheiate cu alte instituții, relevându-se astfel o altă modalitate de eludare a procedeelor probatorii consacrate de Codul de procedură penală, 
– raportarea de către magistrați a modului în care au fost folosite în dosarele penale informațiile furnizate de S.R.I. – imixtiune total inacceptabilă,
– controlarea de către S.R.I. a informațiilor furnizate de acest serviciu care pot deveni sau nu probe în dosarul de urmărire penală, situație în care orice probă în apărare a putut fi cenzurată sub pretextul protejării securității statului, neexistând o verificare de către o instanță a temeiniciei acestei suspiciuni,
– substituirea traducătorului autorizat şi a organului de urmărire penală de către S.R.I., prin prestarea de către acesta a serviciilor de traducere şi/sau transcriere a interceptărilor, și chiar efectuarea expertizelor în cazul contestării conținutului înregistrărilor de către partea interesată,
– deținerea de către S.R.I. a unor «evidențe specifice» cu informații colectate în realizarea interceptărilor, evidențe care, la nevoie, vor fi verificate, aspect ce denotă că S.R.I. colecta şi păstra informaţii rezultate din interceptări care puteau fi folosite eludând cadrul legal procesual penal, pentru alte cauze decât cele în care fuseseră autorizate interceptările, în contextul în care punerea în executare a interceptărilor era în mod clar efectuată doar de SRI, atât ca interceptare, cât şi ca transcriere.
– transmiterea de către procurori către S.R.I. a informațiilor privind cadre militare sau salariați civil ai SRI, aparent obținute în dosarele penale instrumentate de aceștia,
– stabilirea cu titlu de cheltuieli judiciare a cheltuielilor cu activitățile desfășurate de S.R.I. în cauze penale, dovadă a faptului că activitatea S.R.I. a fost asimilată celei de organ judiciar.
Sinteză: Mariana Drăgoi