Donald Trump şi noua concepție americană în politica externă

În această dimineață, Statele Unite ale Americii au reinstituit prima etapă a sancţiunilor economice împotriva Iranului. A doua etapă a acestor sancţiuni urmează să intre în vigoare în luna noiembrie. Atunci aceste măsuri vor afecta şi exportul de petrol al Iranului. Preşedintele Statelor Unite, Donald Trump, după ce a avut mai multe schimburi de replici deosebit de dure cu conducerea iraniană, a explicat că este deschis pentru negocieri şi ar accepta să se întâlnească fără stabilirea de condiţii prealabile cu preşedintele iranian, Hassan Rouhani. Ministrul de externe american, Mike Pompeo a fost însă mult mai rezervat şi nici preşedintele iranian nu a agreat ideea lui Trump. Analiştii politici cred că Donald Trump doreşte să aplice scenariul care a urmat în cazul Coreei de Nord, deşi între cele două situaţii există mari diferenţe.

În luna mai a acestui an Donald Trump a anunţat că Statele Unite se retrage din acordul nuclear încheiat cu Iranul sub egida ONU, împreună cu Franţa, Germania, Marea Britanie, Rusia, China şi UE în anul 2015. Totodată, preşedintele a anunţat că vor reintra în vigoare o parte dintre sancţiunile suspendate odată cu acordul amintit, lucru care s-a şi întâmplat. Numai că această măsură unilaterală a Statelor Unite lezează interesele strategice ale Rusiei şi Chinei, dar şi scopul ţărilor europene este de a ţine Iranul în limitele acordului. Esenţa convenţiei cu Iran a fost ca sancţiunile economice împotriva Teheranului (inclusiv interdicţia exportului de petrol şi blocarea conturilor bancare iraniene în bănci din străinătate) să fie suspendate, în schimb programul nuclear al Iranului nu poate servi decât exclusiv unor scopuri paşnice.

Donald Trump a motivat retragerea Statelor Unite din acest acord prin faptul că Iran nu și-a respectat înţelegerea şi își continuă programul nuclear în scopuri militare. Totodată, acesta a criticat acordul pentru că nu se referă şi la interzicerea Fabricării rachetelor balistice, şi sprijinirea grupărilor islamice fundamentaliste. Trump susţinea că doreşte să încheie un acord „adevărat” cu Teheran. Însă celelalte ţări semnatare, inclusiv Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA) susţin că Iranul şi-a respectat acordul încheiat în anul 2015.

Elementul nou în această dispută a apărut luni, atunci când preşedintele american a declarat că este deschis la negocieri directe cu Iranul, iar ieri în cadrul unui miting la Florida a repetat că este pregătit să se întâlnească cu preşedintele Rouhani. Anunţul l-a surprins chiar şi pe şeful diplomaţiei americane. Mike Pompeo a spus că sprijină organizarea unei întâlniri Trump-Rouhani, dar nu fără stabilirea unor condiţii prealabile. Încă din luna mai a acestui an, a susţinut că există 12 condiţii pe care Iranul trebuie să le îndeplinească înainte să aibă loc un asemenea summit. Printre acestea a amintit retragerea din Siria a forţelor care beneficiează de sprijinul guvernului din Iran şi renunţarea la susţinerea rebelilor houthi din Yemen. Iran, în mod constant a refuzat tratativele directe, susţinând că deşi sunt adepţii dialogului, nu văd rostul unei întâlniri cu o ţară care a denunţat acordul nuclear. În această dispută a intervenit şi ayatollahul Sayyid Ali Hosseini Khamenei, care este principalul conducător religios al ţării, care spunea că „Nu se poate încrede în cuvântul, dar nici măcar în semnătura americanilor”.

Mai mulţi analişti politici au atras atenţia asupra faptului că scenariul urmărit de Donald Trump în cazul Iranul se aseamănă cu cel aplicat Coreei de Nord – scrie Bloomberg. Anul trecut Trump bombarda opinia publică internaţională cu ameninţări şi invective la adresa liderului de la Phenian, Kim Jong-un (numindu-l pe acesta Om Mic cu Rachetă) la care coreenii au răspuns în acelaş stil (făcânu-l pe Trump „bătrân lunatic, tâmpit”). Însă presat de sancţiuni economice fără precedent şi datorită mijlocirii Coreei de Sud, în luna iunie Donald Trump şi Kim Jong-un s-au întâlnit şi au semnat un acord, însă rezultatul acestuia este incert. Coreea de Nord a început demontarea capacităţilor nucleare dar refuză să dea un termen limită până la care va finaliza procesul.

Situaţia este însă diferită pentru că, spre deosebire de Coreea de Nord, unde există o dictatură a liderului suprem şi toată ţara acceptă deciziile acestuia, în Iran scena politică este foarte divizată. Preşedintele Rouhani este reprezentantul moderaţilor în comparaţie cu celelalte forţe politice. În cazul în care s-ar întâlni cu Trump, fără să obţină rezultate imediate, nu ar fece altceva decât să se expună criticilor rivalilor săi, care la vremea respectivă au condamnat semnarea acordului din 2015. Pe de altă parte însă, spre deosebire de Coreea de Nord, Iran deține deja arma nucleară cu care poate şantaja comunitatea internaţională.

Anunţul făcut de Donald Trump – indiferent de şansele sale de realizare – denotă un aspect constant al politicii externe americane sub această administraţie. Şi anume preferinţa pentru încheirea de acorduri bilaterale în detrimentul acordurilor globale. Trump se simte în mod vizibil încorsetat de instituţii şi documente supranaţionale. Este de ajuns să ne gândim la desele critici aduse ONU, anunţarea retragerii SUA din Acordul climatic semnat la Paris în anul 2015, retragerea din Acordul nuclear cu Iran etc. Concepţia lui Donald Trump se bazează pe prioritatea statului naţional faţă de interesele globale.

Székely Ervin, Rador