„Războiul comercial SUA-China, runda a doua”, titrează Business Insider, vorbind despre o nouă escaladare a războiului comercial dintre primele două economii ale lumii. China a anunţat miercuri contramăsuri de taxare cu 25% a unor produse americane de import în valoare de 16 miliarde de dolari, după ce administraţia Trump anunţase marţi tarife similare împotriva Chinei, notează Washington Examiner. Washingtonul explică aceste tarife prin dorinţa de a pedepsi practicile comerciale incorecte ale Beijingului, inclusiv nerespectarea drepturilor de proprietate intelectuală americană şi politica sa de transfer tehnologic forţat, detaliază ziarul american. În replică, presa de stat chineză, acuză SUA de „zero sinceritate” şi „şantaj” şi adoptă o retorică agresivă la adresa administraţiei americane, constată CNBC. „China nu se va preda Statelor Unite şi nici nu poate ignora războiul comercial. Singura cale este înfruntarea şi câştigarea acestui război”, scrie ziarul Partidului Popular Chinez, People’s Daily, dând asigurări că orice încercare de a determina concesii unilaterale va fi inutilă. „China nu vrea să joace după regulile lumii” avertizează Foreign Policy, adăugând că planurile Beijingului sunt mult mai mari decât un război comercial. În timp ce administraţia Trump se pregăteşte pentru o competiţie economică axată în mare măsură pe tarife, gânditorii acestor politici ar trebui să fie pregătiţi mai degrabă pentru o competiţie multilaterală care să ofere un răspuns cuprinzător la convingerea profundă a Chinei că nu este obligată să respecte aceleaşi reguli ca celelalte naţiuni. De altfel, expansiunea globală a Chinei a intrat şi în vizorul Germaniei, observă Financial Times. Berlinul îşi propune să examineze mai atent investiţiile străine din afara UE, cu posibilitatea guvernului de a se opune atunci când consideră că există riscuri pentru securitatea naţională. Autorităţile germane s-au mobilizat pentru a bloca investiţiile chineze în companii care operează cu infrastructuri de importanţă strategică, de teama ca tehnologia avansată să nu ajungă în mâinile Chinei, explică Financial Times. Ziarul aminteşte că îngrijorarea Berlinului a fost generată de achiziţia în urmă cu doi ani şi jumătate a unei companii germane de robotică de către o companie chineză. Rusia, în schimb, se declară câştigătoare din războiul comercial SUA-China, potrivit Russia Today, care detaliază că economia rusă are de beneficiat de pe urma creşterii cu mai bine de 25% a schimburilor comerciale sino-ruse în această perioadă. În privinţa creşterii economice globale, impulsul vine, însă, mai mult dinspre India decât dinspre China, remarcă Le Temps. În timp ce China are o prognoză de creştere de doar 6,5% în 2018, pentru India se preconizează 7,3%, urmând să preia rolul de motor al economiei mondiale care i-a revenit, ani de zile, marelui său vecin, explică ziarul elveţian, citând date FMI.
La tensiunile economice, se adaugă tradiţionalele tensiuni geostrategice NATO-Rusia. Împlinirea a zece ani de la invadarea Georgiei de către Rusia oferă prilejul unor noi replici şi analize. Astfel, într-un interviu pentru Kommersant, premierul rus, Dmitri Medvedev, susţine că prin acest război, ce a avut ca rezultat recunoaşterea Osetiei de Sud şi a Abhaziei drept state independente de către Moscova, „Rusia a obţinut ce era mai important: pacea”. De aceea Medvedev lansează un avertisment către NATO să nu primească în rândurile sale Georgia, pentru că o astfel de acţiune ar fi „absolut iresponsabilă” şi ar putea „alimenta un conflict înfiorător” cu Rusia. „Toată lumea ştie tensiunile interne din Georgia care consideră că teritoriile vecine, pe care noi le considerăm state independente, continuă să-i aparţină”, a explicat Medvedev, subliniind că Rusia are relaţii de prietenie cu Abhazia şi Osetia şi are baze militare acolo. „Prin urmare, sper într-o conducere NATO suficient de raţională încât să nu întreprindă niciun fel de pas în această direcţie”, a subliniat premierul rus. Stratfor consideră că invadarea Georgiei a oferit Rusiei un nou sprijin geopolitic după perioada de slăbiciune de după colapsul Uniunii Sovietice. Războiul a pavat drumul Rusiei spre creşterea influenţei în Eurasia şi a revitalizat totodată conflictul cu Occidentul care, drept răspuns, şi-a intensificat sprijinul pentru Georgia şi alte state din regiune.
Occidentul se află însă el însuşi într-o criză. The Guardian vede o democraţie americană în criză. „Îngrijorările privind finanțarea excesivă, non-transparentă sau ilegală a campaniilor electorale”, o „putere prezidențială necontrolată” și o „curte supremă politizată” „distrug nava-amiral a democrației lumii”, consideră ziarul britanic. „Prietenii Americii sunt îngrijorați că abilitatea ei de a-și menține rolul tradițional de conducere globală – din punct de vedere moral și practic – este subminată. Iar inamicii, în principal regimurile concurente antidemocratice autoritare din Rusia și China, speră ca acest lucru să se întâmple”, mai scrie The Guardian. De pe celălalt mal al Atlanticului, New York Times vede slăbiciunile Europei. „Pilonul european al comunităţii occidentale de democraţii nu a fost nicicând mai asaltat ca acum – într-atât încât pentru prima oară îmi pun întrebarea dacă acest pilon european se va prăbuși la propriu”, scrie analistul Thomas Friedman. Acesta observă trei linii de atac asupra Europei: un Donald Trump care nu vede deloc cât de important a fost parteneriatul UE-SUA, un Vladimir Putin al cărui obiectiv este slăbirea și discreditarea UE şi valul emigraţionist dinspre Africa ce a „provocat reacții adverse naționalist-populiste în aproape fiecare țară UE”. Avem nevoie ca Statele Unite și Uniunea Europeană – alături de grupul țărilor G20 – să gestioneze „transformările din domeniul climei, globalizării și tehnologiei care au scos extrem de repede la lumină un întreg nou set de provocări – fenomene meteo extreme, infracționalitate cibernetică, monede virtuale, rețele sociale, tehnologii deepfake, vehicule fără șofer, inteligență artificială, instrumente de inginerie biologică și întrebări privind cum poți face distincția între refugiați, emigranți economici și solicitanți de azil. Toate acestea pot fi gestionate doar prin cooperare și noi reguli la nivel global”, atrage atenţia New York Times. „Dacă se va dezmembra comunitatea democrațiilor și vom reveni la un soi de competiție a marilor puteri în stilul secolelor 19-20, cine va mai scrie noile reguli pentru secolul 21? Cine va mai ajuta Libia sau țările în dificultate din Africa Subsahariană să-și creeze o guvernare și să-și educe capitalul uman pentru a scăpa de anarhie, astfel încât populația lor să nu simtă nevoia de a emigra pentru a supraviețui ori a prospera? Rusia? China? N-aș prea crede. Va fi un vid de putere la nivel global, un climat de genul „fiecare pentru el”, cu consecințe teribile”,conchide ziarul american.
(Carolina Ciulu)
