„Predau Garda Palatului Regal”, „Preiau Garda Palatului Republicii”
Acum 71 de ani România intra într-o nouă etapă a existenţei sale. Comuniştii, care cuceriseră puterea cu ajutorul trupelor sovietice încă din 1945, instaurau Republica Populară. Regele Mihai, care contribuise esenţial la schimbarea cursului istoriei noastre la 23 august 1944, era silit să abdice şi să părăsească ţara. În 30 decembrie 1947 avea loc ultima discuţie între el şi liderii comunişti, întâlnire povestită chiar de regele Mihai, într-un interviu acordat în 2008 Marianei Conovici, pentru Arhiva de istorie orală: „Groza spunea că dorea să discute o chestiune de familie. El a venit cu Gheorghiu Dej, neanunţat, pe la 10.30-11.00, sus, aici. Pe urmă a început toată discuţia asta, fel de fel de prostii, că timpurile sunt comuniste, că monarhia este demodată şi alte chestii de felul acesta. Şi pe urmă, mi-au pus hârtia asta [de abdicare] sub nas. Am citit-o, am încercat să vorbim, am spus că trebuie întrebat poporul român […], au zis: <Nu mai avem timp pentru lucruri de felul acesta>…”
Unul dintre momentele „administrative” ale trecerii de la regat la republică – mai exact, predarea Gărzii Palatului în 31 decembrie – ne este povestit de domnul Vasile Parizescu, cunoscutul colecţionar de artă, pictor, inginer şi militar cu grad de general. La sfârşitul lui 1947 era absolvent al Şcolii de ofiţeri, era sublocotenent, comandant de secţie şi de baterie la Regimentul 1 de infanterie purtat. În această calitate a preluat Garda Palatului, la 30 decembrie.
„M-au pus întâi să aleg ostaşi şi am ales din bateria mea pe cei mai înalţi şi s-a adunat regimentul, pe urmă s-au făcut brigade şi am luat cei mai înalţi [soldaţi]… Comandantul sau şeful de Stat Major a vorbit cu Regimentul de Gardă, să îi dea hamuri albe. Şi Regimentul de Gardă, binevoitor – pentru că ei nu primiseră vreun ordin să lupte sau chestii de-astea – mi-a trimis toate astea şi cu eghileţi, tot şi i-am îmbrăcat pe ăştia cu haine noi la magazie, la depozit, cu cizme, cu hamurile astea frumoase, cu eghileţi… […] A spus Bodnăraş că în locul capelelor ruseşti care ni se dăduseră să punem capele româneşti din perioada interbelică. Şi depozitul avea, şi-a ales fiecare, noi, de acolo, cizme lucioase, chestii vopsite, aranjate, toţi au fost lună. Eu, îmbrăcat într-un raglan special, […] aveam mantaua pe care mi-o dăduse la absolvire, dar mi-am cumpărat de la Taica Lazăr un raglan dintr-o stofă fină, elegant, aşa. […] Era raglan milităresc aşa, cu revere frumoase, cu chestii, cu fular kaki, mi-am cumpărat fular kaki, cravată, cămaşa albă. […]
Pe 28 [decembrie] am primit ordin să pregătim garda care urma să se schimbe, pe 31 am fost acolo. […] Şi ne-am dus cu maşinile în Ştirbei [Vodă], am oprit în Ştirbei, aproape de Piaţa Palatului şi i-am dat jos, i-am încolonat. A venit un colonel, nu ştiu cine a fost, probabil că era nu din Garda Regală, era din partea comuniştilor şi mi-a spus: <Domnul sublocotenent, intraţi pe poarta asta dinspre Ştirbei, iar Garda Regală intră pe poarta cealaltă, dinspre Creţulescu şi vă duceţi până aproape de mijlocul Palatului, pe unde intră şi iese regele. Şi vă opriţi la 5 metri de scări, deci în curte, la scările de coborâre de acolo, vă opriţi la 5 metri>.
M-am oprit acolo şi a intrat şi Garda Palatului Regal, au venit acolo, s-au oprit şi pe urmă ne-am dat onorul, era un căpitan al gărzii, comandantul Gărzii Palatului, cu sabia sus, frumos, pe urmă lăsată în jos; [am dat] onorul cum se dă, cavalereşte aşa. Şi el a spus: <Domnule sublocotenent, vă predau Garda Palatului Regal!> Şi eu am răspuns: <Domnule căpitan, preiau Garda Palatului Republicii!> Era prima dată când se zicea oficial <republicii>! Prima dată… eu am fost primul om care a spus <republicii>!
V-a spus cineva să spuneţi textul ăsta?
Da, colonelul ăsta care a venit m-a învăţat: <Intraţi aşa, el va spune: Vă predau Garda Palatului Regal, dumneavoastră veţi spune Preiau Garda Palatului Republicii>.
După aceea, m-am dus cu el, cu căpitanul, şi am schimbat posturile. El îşi lua soldatul, spuneam parola… am stabilit o parolă, şi am schimbat Garda Palatului, pe 31 dimineaţa, la ora 10.
După masă, mi se ordonă să plec la Sinaia. Please la Sinaia sublocotenentul Minculescu, comandantul Companiei 1 din Batalionul de infanterie al regimentului, al brigăzii, de fapt. Şi el avea sarcină… am dat şi eu cei mai buni oameni din baterie şi el a ales cei mai buni oameni care au avut sarcină să păzească garnitura [de tren a] regelui, să nu se apropie nimeni. Dacă se apropia cineva, avea ordin să se tragă în ăla care se apropia de garnitura regelui.
Eu primesc ordin pe 31 seara să plec cu două maşini, cu încă nişte soldaţi, ca să întăresc garda, pentru că se auzea de nişte <mişcări>, dar nu erau adevărate. Noi eram înarmaţi, eu cu pistol cu gloanţe încărcat şi soldaţii cu spaghina, pistoale mitralieră, spaghina cu încărcător; eram înarmat de război – de pe data de 28 decembrie ’47 -, pentru că nimeni nu ştia ce se va întâmpla, dacă nu cumva [în] Malmaisonul unde era Garda Palatului Regal şi regimente de artilerie nu vor veni şi vor trage în noi şi vor fi lupte. N-a venit nimeni, nu s-a tras în noi, n-a fost nicio luptă! […]
La Palatul Elisabeta nu s-a schimbat Garda Regală, numai la Palatul Regal, pentru că era Palatul simbol – la Elisabeta era o anexă la care lui Mihai îi plăcea să stea. Nu s-a schimbat, de ce, ca nu cumva, dacă se schimbă garda, să fie Mihai avertizat sau mai ştiu eu ce, într-un fel sau altul, dacă vine Petre Groza cu Gheorghiu Dej.”
[Interviu de Octavian Silivestru, 2018]
