PORTRET: Interpreta de muzică populară Irina Loghin împlineşte 80 de ani

Marţi, 19 februarie, Irina Loghin, una dintre cele mai mari, cunoscute şi iubite interprete de muzică populară ale ţării noastre, împlineşte 80 de ani.

* * * * *

Irina Loghin s-a născut la 19 februarie 1939, într-un cătun ce aparţinea de comuna Gura Vitioarei, de lângă Vălenii de Munte, judeţul Prahova, părinţii săi fiind Efrim, care venise din zona Chişinăului pentru a lucra ca logofăt pe plantaţiile de vii din Valea Călugărească, şi Elena.

Şi-a petrecut copilăria în Gura Vitioarei, în anii războiului, alături de cei cinci fraţi şi surori.

Încă din primii ani de viaţă, a fost pasionată de cântec, iar la vârsta de şase ani a mers la şcoală în localitatea natală, apoi a urmat Liceul de Artă din Văleni.

După absolvire, a lucrat ca laborantă la Fabrica de Geamuri din Scăieni, care avea o secţie în Vălenii de Munte.

A început să cânte la baluri, alături de sora sa, Florica, apoi s-a înscris la Şcoala Populară de Artă din Ploieşti, unde avea să-l cunoască pe Octavian Cristescu, cel care a intuit că talentul său aparte putea fi şlefuit şi a încurajat-o să meargă la Bucureşti.

Între anii 1959-1962, a câştigat premiul I la toate concursurile locale la care a participat, iar în 1962 a primit „Ordinul Muncii” la Boldeşti-Scăieni.

În Capitală, Irina Loghin a participat – în urma unui anunţ citit de fratele său, Ionel, în ziarul Informaţia Bucureştiului – la un concurs pentru ocuparea unui loc liber în Ansamblul Ciocârlia, ea şi Maria Ciobanu fiind declarate câtigătoare din 210 concurenţi.

A urmat, în perioada 1962-1970, studiul teoriei muzicale, al solfegiilor şi istoriei muzicii, printre profesori aflându-se Geta Mazilu (canto) și Gheorghe Zamfir (teorie și solfegii).

În anul 1963, a realizat primele înregistrări cu Orchestra de Muzică Populară Radio, dirijată de George Vancu, cu care avea să înceapă o strânsă colaborare.

Un an mai târziu avea primele apariții la TV și cunoştea o popularitate în creştere exponenţială.

În anul 1965, înregistrează primul disc vinil la Electrecord, „Măi bădiță, de pe grui”.

A lucrat apoi alături de orchestra Barbu Lăutaru şi, începând cu anul 1967, începe să lucreze alături de Benone Sinulescu, alături de care avea să formeze unul dintre cele mai îndrăgite duete din folclorul muzical românesc.

Tot în 1967, Irina Loghin primeşte Ordinul Meritul Cultural Clasa a IV-a, iar un an mai târziu, Nicolae Ceauşescu o declară Solista nr. 1 a ţării, începând să fie nelipsită de la recepţiile cuplului prezidenţial timp de 15 ani.

Benone Sinulescu avea să i-l prezinte pe Ion Cernea, fost campion la lupte greco-romane, care mai târziu avea să-i devină soţ şi alături de care are doi copii, pe Irinuca şi Ciprian.

În anul 1970, la Festivalul „Cerbul de Aur”, vocea Irinei Loghin o impresionează pe Amalia Rodriguez, care a ţinut neapărat să o cunoască, iar în 1972, pe scena aceluiaşi festival, este apreciată de Sarita Montiel.

În anul 1974, un sondaj al revistei Magazin o declara interpreta numărul 1 de muzică populară a ţării, iar în anul 1980 se estima că activitatea sa artistică aducea ţării venituri anuale de circa trei ori mai mari decât Uzinele Republica.

Irina Loghin avea să cocheteze şi cu lumea filmului, în anul 1978 fiind prezentă în producţia „Rătăcire”, regia Alexandru Tatos, în rolul „cântăreţei”, iar în 1983 în „Amurgul fântânilor”, regia Virgil Calotescu, film care nu a rulat, din cauza interdicțiilor vremii.

În anul 1981, obţine locul I la Festivalul Naţional de Muzică Populară de la Suceava, la categoria Solişti Profesionişti, iar în 1982 a imprimat o casetă audio în nu mai puţin de opt sute de mii de exemplare, care aveau să se epuizeze în doar câteva zile.

A urmat, însă, o întânire întâmplătoare cu Elena Ceauşescu, la încheierea unui concert, în urma căreia, gelozia tovarăşei i-a adus interdicţia de a mai urca pe scenă, de a apărea la radio sau TV.

Totuşi, în perioada următoare, Irina Loghin se angaja, în secret, în anul 1985, la Ansamblul „Ciprian Porumbescu” din Suceava, după ce, în 1984, a înregistrat – tot în secret, noaptea, 25 de piese la Electrecord.

Chiar şi în acele condiţii restrictive, în 1988 reușește să ajungă în America, unde susține un lung turneu, iar în 1989, susține o serie de spectacole de succes la Chișinău.

După Revoluţie, Irina Loghin reîncepe să apară pe scenă, în spectacolele din ţară şi în turnee în străinătate.

În perioada 1993 – 1994, Irina Loghin a susţinut un turneu de șase luni în Australia, iar în 1995, este invitată de onoare la un festival internațional de folclor la Nürnberg – Germania, unde susține un recital.

În anul 1996, ea editează primul CD din carieră, iar în 1997, realizează unul dintre cele mai de succes turnee din carieră, în Israel.

În 1998, Irina Loghin a intrat în politică, devenind membră a Partidului România Mare (PRM), iar în 1999, se află, timp de un an, în turneu în America.

În perioada 2000-2008 Irina Loghin a devenit senator, ales în judeţul Giurgiu.

La 29 noiembrie 2002, preşedintele României Ion Iliescu i-a conferit Crucea Naţională Serviciul Credincios clasa a III-a, „pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.

În anul 2003, în cadrul unui turneu în Spania, a susţinut un concert alături de Goran Bregovici şi orchestra sa, iar în februarie 2004, a primit Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofiţer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.

În anul 2005, în cadrul galei „Zece pentru România”, i se decernează titlul de Cea mai iubită voce a României.

În acelaşi an, primeşte Discul de Aur pentru vânzările albumului „Mama şi Fiul”, imprimat împreună cu Fuego, primeşte Premiul I în cadrul galei „Femeile de succes ale anului 2005” şi, un sondaj realizat de CURS, o declară „Cea mai iubită solistă de muzică populară”.

În anul 2010, prin decret al preşedintelui Republicii Moldova, i se decernează titlul onorific Artist al Poporului, iar în 2012, lansează CD-ul și cartea autobiografică „O viață de cântec”.

În mai 2014, Irina Loghin a fost decorată cu Ordinul de Onoare de către președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti şi tot atunci a susţinut un concert aniversar la Palatul Național din Chișinău.