După cercetări care au durat mai mult de un an, procurorul general al statului Israel, Avichai Mandelblit a decis inculparea premierului. Aşa cum v-am informat poliţia israeliană a recomandat această măsură din luna februarie a acestui an. Decizia lui Mandelblit vine după ce ieri Tribunalul Suprem a respins solicitarea partidului Likud condus de Netanyahu, ca procurorul general să nu-l poate inculpa pe premier până la alegerile anticipate stabilite pentru data de 9 aprilie 2019. Mandelblit a afirmat ieri că va înainta actele de inculpare instanţei de judecată competente, chiar înaintea alegerilor. Procurorul general a declarat că nu doreşte să intervină în procese politice, chiar dacă aparenţa îl contrazice. Pentru acesta, cel mai important aspect îl reprezintă aflarea adevărului şi nu poate să aştepte până la finalizarea procesului electoral pentru acest deziderat. Poziţia procurorului general poate părea surprinzătoare pentru că mulţi au considerat că este omul lui Netanyahu, având în vedere că acesta l-a numit pe Avichai Mandelblit în această funcţie şi în trecut a lucrat în calitate de şef de cabinet al prim-ministrului actual. Împotriva premierului au mai fost declanşate cercetări penale în două dosare de importanţă mai mică, dar în ambele cazuri procurorii au decis clasarea acestora.
Chiar dacă decizia lui Mandelblit nu are conotaţii politice, inculparea lui Netanyahu poate avea grave consecinţe pentru partidul Likud, care până în prezent era favoritul cursei electorale. Potrivit celor mai recente sondaje de opinie – publicate de Reuters şi citate de Channel News Asia – majoritatea populaţiei nu doreşte ca Netanyahu să rămână în fotoliul de premier, dar ceilalţi contracandidaţi sunt şi mai nepopulari decât acesta. Potrivit măsurătorilor, partidul Likud condus de actualul premier ar obţine 30 de mandate în parlamentul cu 120 de locuri, ceea ce ar reprezenta o majoritate relativă şi astfel ar putea să înceapă crearea unei coaliţii în jurul partidului Likud. Dacă va reuşi, atunci ar putea să fie cel mai longeviv prim-ministru în această funcţie, depăşindu-l pe David Ben-Gurion. Sprijinul popular al lui Netanyahu şi al partidului Likud a rămas neschimbat din anul 2015 până în prezent, când au primit tot 30 de mandate. Acest lucru denotă că scandalul de corupţie din jurul său nu i-a afectat popularitatea. În cazul în care Likud – în urma inculpării lui Netanyahu nu ar putea forma o coaliţie de guvernare, atunci cel mai probabil s-ar crea o coaliţie între două partide de orientare centru-stânga Partidul Rezilienţei Israeliene (Israel Resilience Party) condus de fostul şef de stat major al armatei Benny Gantz şi Partidul Jes Atid (Există viitor) al lui Jair Lapid (este interesant că amândoi liderii de partid au origini maghiare).
Benjamin Netanyahu şi soţia acestuia Sara sunt acuzaţi în trei dosare de luare de mită, înşeleciune şi incompatibilitate în aşa-zisul „Dosar 4000”. Potrivit informațiilor poliţiştilor, politicianul care până în luna februarie 2017 a condus şi ministerul comunicaţiilor, a favorizat grupul de firme Bezeq, aflat în proprietatea omului de afaceri Saul Elovitch. În schimbul intervenţiilor premierului, portalul de ştiri Walla – aflat în proprietatea lui Elovitch – a difuzat doar informaţii favorabile despre familia Netanyahu. Mai mulţi ziarişti au declarat autorităţilor că zilnic erau supuși presiunilor pentru a scrie doar de bine despre prim-ministru şi soţia acestuia. În cel de al doilea caz procurorii susţin că familia Netanyahu a primit cadouri deosebit de valoroase (aproximativ 250.000 euro) de la un producător de filme din Hollywood de origine israeliană şi de la un om de afaceri australian. În al treilea caz acuzarea susţine că premierul i-a oferit unui proprietar media ca în schimbul unor articole favorabile să ajute ca firma sa să se stabilizeze pe piaţă, în detrimentul concurenţei sale. Netanyahu contestă vehement acuzaţiile. În opinia sa totul nu este decât „o vânătoare de vrăjitoare din motive politice” declanşată împotriva sa.
Potrivit legislaţiei israeliene prim-ministrul nu este obligat să demisioneze odată cu declanşarea procedurilor judiciare împotriva sa. Parlamentul (Knesset) poate să solicite acest lucru, dar prim-ministrul nu este obligat să se conformeze.
În istoria relativ scurtă a Israelului, acesta nu ar fi primul caz în care un politician de top să fie condamnat. Fostul prim ministru Ehud Olmert a fost condamnat pentru corupţie şi împiedicarea justiţiei, dar până la urmă nu și-a executat condamnarea de 19 luni. În schimb, fostul preşedinte al ţării, Mose Katsav, a executat 5 din cei 7 ani de închisoare la care a fost condamnat pentru că a violat o femeie şi a hărţuit sexual o alta.
Székely Ervin, Rador – 1 martie
