Duminică au avut loc alegeri parlamentare în Estonia. Într-o ţară cu 1,3 milioane de locuitori, au concurat 1099 de candidaţi provenind din 10 partide politice, pentru ocuparea a 101 locuri în legislativul unicameral. Rata de participare a fost de 61%, fiind un procent mai mare decât cel din urmă cu 4 ani.
Potrivit primelor rezultate, scrutinul a fost câştigat de Partidul Reformist (Reformierakond) de orientare liberală şi a obţinut 34 de locuri (cu 4 mai mult decât până acum) în Riigikogu (parlamentul estonian). Acesta înseamnă că, după toate probabilităţile, preşedinta partidului – doamna Kaja Kallas – va deveni noul premier al ţării, fiind în acelaşi timp prima femeie din istoria ţării care îndeplineşte această funcţie. Pe locul doi s-a clasat Partidul Centrist Estonian (Keskerakond) de orientare social-liberală, populistă, obţinând 26 de mandate (cu un mandat mai puţin decât la alegerile precedente). Pe locul trei s-a clasat, înregistrând un salt spectaculos (de la 7 mandate în anul 2015 la 19 mandate la aceste alegeri) partidul de dreapta populistă, naţionalistă EKRE, dar chiar şi în aceste condiții, formaţiunea politică este destul de izolată în viaţa politică estoniană. Clasamentul continuă cu formaţiunea numită Pro Patria (12 locuri) de orientare conservatoare şi de naţionalism moderat şi Partidul Social Democrat (SDE) care a obținut 10 mandate.
Tratativele pentru formarea unei coaliţii de guvernare au început deja. Analiştii spun că cea mai probabilă variantă este o coaliţie între Partidul Reformist şi Partidul Centrist Estonian. Este posibil ca în executiv să intre şi Pro Patria. Cele mai mari şanse pentru formarea guvernului o are Kaja Kallas. Aceasta este fiica lui Siim Kallas, fost preşedinte al Partidului Reformist şi fost vicepreşedinte al Comisiei Europene.
Estonia este una dintre ţările Uniunii Europene care a înregistrat o dezvoltare economică impresionantă. Începând cu anul 2011, ţara a intrat în zona euro. GDP-ul ţării a înregistrat un ritm de creştere anuală de 10% până în anul 2008, iar creşterea economiei estone a fost constantă de peste 7% anual. În urma crizei mondiale a scăzut cu 14% după care din nou a urmat o perioadă de creştere, care continuă şi în prezent.
Principala problemă a Estoniei o reprezintă exodul populaţiei. Este semnificativ faptul că partidele au făcut campanie electorală şi în Helsinki, unde lucrează zeci de mii de estonieni, având în vedere că distanţa dintre Tallin şi Helsinki pe mare este de doar 80 de km. Fenomenul emigrării este atât de însemnat încât sociologii înregistrează într-un capitol separat copiii care rămân acasă în grija bunicilor, sau de la vârsta de 14-15 ani se descurcă singuri. Mulţi sunt care părăsesc definitiv ţara.
Subiectele principale ale campaniei electorale a fost gasirea soluţiilor prin care cetăţenii estonieni plecaţi la muncă în străinătate pot fi convinşi să se întoarcă în ţară şi ameninţarea unei agresiuni ruseşti, care după invadarea Peninsulei Crimeea şi a estului Ucrainei a devenit o temă preferată a dezbaterilor publice. Acest subiect este deosebit de sensibil şi dintr-un alt motiv. În Estonia aproximativ 30% din populaţie este formată din ruşi, care au fost dislocaţi acolo în mod planificat în perioada sovietică, în timp ce o bună parte a estonienilor – în special intelectualii şi opozanţii regimului – au fost dispersaţi în alte regiuni ale federaţiei. Estonienii au receptat această măsură a Moscovei ca o politică de asimilare forţată, astfel că, după câştigarea independenţei din anul 1991, Estonia a revenit la legea cetăţeniei care a fost în vigoare până în anul 1938, potrivit căreia numai aceea persoană poate obţine cetăţenia estoniană, care poate dovedi că el sau înaintaşii săi au fost cetăţeni estonieni şi înainte de 1940. Astfel, ruşii care au fost colonizaţi în ţară și-au pierdut cetăţenia, ca urmare nu au nici drept de vot şi reprezentarea lor parlamentară este nesemnificativă. Acest fapt ar putea să fie invocat de către Rusia pentru a invada Estonia după modelul folosit în Ucraina. Din acest motiv, principalele partide sunt de acord că bugetul ţării ar trebui să prevadă majorarea cheltuielilor pentru apărare de la 2% la cel puţin 3%. Politicienii au vorbit mult despre importanţa relaţiilor exemplare cu NATO. Tot „problema rusească” motivează faptul că partidele de stânga nu au o influenţă semnificativă în politica estoniană, chiar şi Partidul Social Democrat se autodefineşte drept un partid popular de stânga, şi s-a creat printr-o fuziune a unor partide de centru dreapta cu un partid de centru stânga.
Székely Ervin, Rador
