„O zi obişnuită din viaţa lucrătorului de radio” – Posturile teritoriale în vremea comunismului: Radio Timişoara

de Silvia Iliescu

1953: Comitetul de Radio subordonat Consiliului de Miniştri hotărăşte amenajarea Casei Radio şi la Timişoara · 5 mai 1955, la ora 20.15: din studioul regional Timişoara se lansează prima emisiune, pe lungimea de undă de 540 m · primii crainici: Andrei Dângă şi Emilia Culea · studioul este de numai 100 m3, necorespunzător ca volum · Radio Timişoara emite zilnic, câte 30 de minute, iar din 1956 câte o oră · 1956: ţinând cont de componenţa etnică a ascultătorilor bănăţeni, încep emisiunile în limba sârbă şi germană  · anii ’50: emisiunile sunt marcate de ideologia marxistă, sunt un puternic instrument de propagandă comunistă şi sovietică · anii ’60: programele culurale cel puţin revin aproape la tonul normal, popularizând cultura cu adevărat, emisiunile se diversifică · anii ’70: începe să se manifeste cultul personalităţii lui Ceauşescu · 1978: primul duplex radiofonic între studiourile Timişoara şi Craiova · perioada 1980-1985: emisiuni variate sociale, economice, informative, de divertisment, ştiinţifice, dar marcate de cultul personalităţii ceauşiste.

Agneta Victoria Nica a absolvit Facultatea de Filologie în 1967 şi a fost repartizată direct la Radio Timişoara. Era perioada în care posturile teritoriale aveau nevoie de profesionişti pentru toate redacţiile: economic, cultural, muzical, ştiri. Trecuse vremea redactorilor cu şcoli făcute la seral şi care veniseră direct din producţie. Agneta Nica a făcut la începutul activităţii sale reportaje social-economice şi apoi emisiuni de ştiinţă.

„Ştirile la vremea aceea erau locale, un timp. După aceea au apărut ştiri naţionale, dar care erau preluate obligatoriu de la Radio Bucureşti. Ştirile locale erau din cele patru judeţe pe care le acoperea Radio Timişoara: Timiş, Arad, Caraş Severin şi Hunedoara. Şi existau corespondenţi de ştiri în judeţele respective, plus că noi cei de aici băteam terenul, băteam judeţele respective pentru reportaje, pentru emisiuni. Deci umbalm foarte mult, era o activitate intensă de teren. […] Cele pe care le înregistrai acolo categoric erau vii; eu, de exemplu, am refuzat să discut cu minerii până când n-am intrat într-o mină, în Petroşani sau în Anina, că trebuia să spun ce se întâmplă acolo, să-i cunosc pe oameni, nu neapărat prin ce spuneau, ci şi prin cum arătau, prin ce făceau. Interviuri la telefon nu se prea practicau, erau relatări de la corespondenţi, reportaje, erau de la faţa locului. […]

Ştirile erau cam pe acelaşi calapod, ştirile erau [despre] ce s-a mai depăşit în producţie, când au început însămânţările, acestea erau ştirile de bază. Nemaivorbind, după un timp, în special, erau ştiri care veneau de la Bucureşti, de tovarăşul şi tovarăşa, de congrese, de conferinţe. Eu n-am prea lucrat, eu la ştiri n-am lucrat. Ştirile nu au fost niciodată slăbiciunea mea şi am avut noroc că nu a trebuit să fac ştiri. […]

Mi-aţi spus că se organizau în Timişoara spectacole de muzică şi poezie…

Da, au fost multe şi au fost.. a fost un mare succes al Radioului. În Timişoara se construise… Liceul de muzică avea o sală de spectacol, are şi acum… a fost ideea de atunci a şefei de secţie de la Cultural, Maria Mărgineanu care din păcate nu mai este printre noi. Erau spectacole de poezie şi muzică, cu mari actori invitaţi, în afară de actorii teatrului timişoarean, şi erau solişti de operă, solişti instrumentişti, au fost şi solişti mari de muzică populară. Erau Ion Caramitru, Silviu Stănculescu, Margareta Pogonat, Ovidiu Iuliu Moldovan, deci tot ce era nume în teatrul românesc a trecut pe la Timioşoara în acele spectacole. Se înregistrau şi după aceea erau şi difuzate. […] Da, a fost o iniţiativă bună-bună a Radioului. […]

[Interviu de Octavian Silivestru, 2017]

Angajaţi ai postului, în 1955

George Balica a absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea din Timişoara. A fost angajat la Radio Timişoara în 1972, reporter la Redacţia economică. Participase mai întâi la concursul de crainici unde avusese succes datorită calităţilor sale vocale.

„În ’72, până în ’85, aveam [emisie] două ore pe zi. În ’72, îmi amintesc bine, era de la 6 la 6.15 dimineaţa, deci un sfert de oră în limba română şi câte un sfert de oră în limbile germană şi sârbă. […] În fiecare zi era şedinţa de redacţie, se stabilea programul, dar era iniţial un program săptămânal. Fiecare membru al redacţiei făcea propuneri pentru emisiunea lui, pentru alte emisiuni dacă avea materiale şi în fiecare dimineaţă se discuta în şedinţă cu cei care realizau emisiuni în ziua respectivă. […]

Îmi aduc aminte de reportajele pe care le făceam în agricultură, de pildă. A fost unul, Pământuri renăscute l-am numit eu, despre oamenii care lucrau la îmbunăţăţiri funciare şi redau agriculturii nişte terenuri care nu pot fi cultivate, fie din cauza inundaţiilor, fie că nu aveau suficientă apă. […] Eu m-am ocupat în mare parte de problemele sociale. Aveam emisiuni, fie pe baza scrisorilor primite de la ascultători care se adresau studioului nostru cu diverse probleme, luam legătura cu cei îndrituiţi să le rezolve. Şi după 1990 când postul nostru şi-a reluat activitatea, am iniţiat o emisiune în direct cu ascultătorii, o emisiune interactivă, unde dădeam posibilitatea oamenilor să dea telefon, să-şi spună păsul.”

[Interviu de Octavian Silivestru, 2017]