EMERGING EUROPE: Pentru multiculturalul Sibiu şi pentru preşedintele României, o şansă de a străluci

Vara trecută, în timp ce mânca un gulaş într-unul dintre numeroasele restaurante bune din Sibiu, un oraş din Transilvania, fiica mea m-a întrebat sincer: „Ce monedă folosesc aici?”

Părea să aibă impresia că noi (care locuiam în Bucureşti şi vizitam Sibiul doar în weekend) am fi plecat din România.

Poţi face uşor o asemenea presupunere. Spre deosebire de Muntenia şi Moldova, celelalte două ţinuturi cu care formează România modernă, Transilvania a făcut parte timp de aproape două secole din Imperiul Habsburgic. Moştenirea habsburgică e prezentă peste tot, de la arhitectura germană şi în stil secesionist care domină oraşele şi satele Transilvaniei până la diversitatea populaţiei. Aici, religia ortodoxă, cea protestantă şi cea catolică coexistă efectiv în multe locuri.

Deşi relaţiile între diversee grupuri etnice au devenit uneori încordate după ce Transilvania a fost alipită României la sfârşitul Primului Război Mondial (şi unde mai pui că, în anii ’90, Gheorghe Funar, un ultranaţionalist român, a fost primarul Clujului, cel mai mare oraş din Transilvania), regiunea rămâne una dintre cele mai multiculturale din noua Europă şi nicăieri lucrul acesta nu e mai evident ca în Sibiu, oraş care, pe 9 mai, va găzdui un summit european care va reuni şefi de stat şi de guvern din UE şi unde se va discuta agenda strategică a UE în perioada 2019 – 2024. Este unul dintre ultimele evenimente marcante pentru preşedinţia românească a Consiliului UE, care ia sfârşit în luna iunie.

Preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, care părăseşte această funcţie în noiembrie, ar urma să profite de această ocazie pentru a pleda în sprijinul unei mai mari integrări europene. Sibiul este probabil locul cel mai potrivit din noua Europă pentru o asemenea pledoarie. Juncker a calificat Sibiul drept „un simbol al Europei Centrale”.

Minunatele biserici ale oraşului sunt mărturia concrretă a principiilor de toleranţei din Mitteleuropa. Piaţa Mare este dominată de Catedrala catolică a Sfintei Treimi, iar în spatele ei se află o şi mai mare biserică lutherană. La mică distanţă, se află şi distinsa Catedrală Ortodoxă în stil neo-bizantin, una dintre cele mai frumoase biserici ortodoxe din lume. Finalizată în 1906, biserica este opera a doi arhitecţi unguri, dintre care niciunul nu era ortodox.

Între anii 2000 – 2014, primarul oraşului a fost un etnic german, Klaus Iohannis, care a fost ales regulat cu un procentaj „putinist” (83,3% în 2012), deşi la acea vreme populaţia Sibiului era formată în majoritate din români.

La începutul seculului XX, etnicii germani, sau saşii, după cum sunt ei cunoscuţi în România, erau majoritari. Mulţi au părăsit România imediat după revoluţia din 1989. Dl Iohannis s-a numărat printre cei care au rămas. În 2014, el a fost ales preşedintele României, iar acum va găzdui summitul de la Sibiu, spre durerea premierului României, Vioria Dăncilă, şi a partidului de guvernământ, PSD. (În schimb, chiar în ziua summitului, partidul va organiza un miting antieuropean în oraşul Iaşi, din nord-estul României).

„Toată viaţa trebuie să manifestăm respect pentru ceilalţi”, a declarat dl Iohannis la o adunare a saşilor români din 2017. „Trebuie să preţuim solidaritatea”. Un vajnic apărător al drepturilor minorităţilor din România, el se numără printre foarte puţinii politicieni care au manifestat sprijin faţă de minoritatea LGBT+ din ţară. Anul trecut, el le-a cerut profesorilor „să se afle în fruntea luptei împotriva oricărei discriminări şi să pledeze pentru o Europă deschisă şi tolerantă”.

Probabil că, în timpul summitului, Iohannis se va afla în elementul său: el impresionează pe scena europeană. De fapt, se spune că e mai impresionant la nivel internaţional decât pe plan intern, unde, în faţa ostilităţilor din parlament, el s-a dovedit deseori neputincios. El nu a putut împiedica PSD-ul să erodeze independenţa sistemului juridic din România, iar faptul că, anul trecut, el nu „a scos sabia” încercând măcar să o salveze pe extrem de populara şi eficienta şefă a departamentului anticorupţie, a fost considerat de mulţi drept o trădare.

Au existat de mai multă vreme nişte zvonuri potrivit cărora Iohannis s-ar afla printre principalii candidaţi la funcţia lui Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, al cărui al doilea mandat în funcţie expiră în decembrie. În cazul în care Partidul Popular European (EPP) va obţine majoritatea voturilor în alegerile pentru Parlamentul European din luna mai, Iohannis ar putea fi bine situat. El este fostul preşedinte al Partidului Naţional Liberal, un membru important al EPP. Summitul de la Sibiu îi oferă preşedintelui României ocazia perfectă a „audierii” sale pentru această înaltă funcţie din politica europeană. Există însă şi o mică problemă în privinţa campaniei sale electorale din ţară: România va avea alegeri prezidenţiale în noiembrie, dar, cum niciun alt candidat credibil nu a apărut deocamdată, el ar putea fi reales cu o majoritate confortabilă.

Faptul că Iohannis s-ar bucura de un asemenea sprijin larg la nivelul întregii societăţi româneşti ar fi o bătaie de joc la adresa retoricii tot mai naţionaliste a guvernului de la Bucureşti (aşa cum, sub multe aspecte, se întmplă chiar în Sibiu). Ideea, atât de populară printre naţionalişti, potrivit căreia a fi cetăţean român înseamnă să fii de etnie română sau de religie ortodoxă, e o prostie. Dl Iohannis e mândru că e din Sibiu, e mândru că e sas, e mândru de religia sa evanghelică, mândru că e din Transilvania şi mândru că este european. Dar mai mult decât orice, el e mândru că e român.

Aceste lucruri nu se exclud reciproc şi dovedesc că alternativa e periculoasă.

EMERGING EUROPE (Marea Britanie), 8 mai 2019 – Articol de Craig Turp

Traducerea: Alexandru Danga