Vechi tradiţii lusitane, la început de vară

Festa Templária. Foto: https://commons.wikimedia.org

An de an, la început de iulie, vechea cetate lusitană Tomar, despre care unii istorici cred că ar ascunde cea mai mare comoară a templierilor, se întoarce în timp pentru a-şi onora nobilii fondatori, cu ocazia sărbătorii dedicate lor, ‘Festa Templária’, menită a aminti de trecutul medieval al oraşului. Sărbătoarea dramatizează evenimentele din iulie 1190, când 900 luptători musulmani comandaţi de regele Marocului au asediat Castelo Templário din Tomar, punându-i la grea încercare pe cei 200 de cavaleri, în frunte cu faimosul cruciat Gualdim Pais, fondator al cetăţii, care au ieşit, în pofida inferiorităţii numerice, învingători. Parcă descinşi din îndepărtatul secol al XII-lea, purtând veşminte specifice, localnicii străbat străzile cetăţii, cu torţe aprinse, conduşi de cavalerii călare, într-un grandios spectacol, completat de banchete şi dansuri medievale, jocuri de arme, alaiuri de muzicanţi, saltimbanci şi figuranţi, învăluind centrul vechi al oraşului în atmosfera Evului Mediu. „Sărmanii soldaţi ai lui Hristos”, cunoscuţi mai apoi drept „Cavalerii Templului lui Solomon”, sau „Ordinul Cavalerilor Templieri”, un ordin religios militar fondat de nobilul francez Hugo de Payns, veteran al primei Cruciade, au fost prezenţi în Portugalia din 1128 şi au rămas sub un alt nume, Ordinul lui Hristos, şi după desfiinţarea ordinului, în 1314. Neînfricaţii călugări războinici, înveşmântaţi în lungile lor mantii albe, cu o cruce roşie pe piept, l-au ajutat pe dom Alfonso Henriques, sau Alfonso I Cuceritorul, primul rege al Portugaliei, să îşi extindă teritoriul, expulzând maurii şi consolidând graniţele regatului. Contribuţia templierilor la istoria Portugaliei a fost esenţială nu numai pentru extinderea graniţelor şi apărarea lor, ci şi prin participarea lor la economie, ştiinţe şi arte, lăsându-şi secretele bine ascunse în zidurile impunătoarelor fortificaţii şi castele ridicate la Tomar, Almourol, Pombal sau Sintra. Când, în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, cetatea Tomar a fost transferată sub controlul templierilor, devenind sediul lor principal, castelul de aici a devenit o parte integrantă a sistemului defensiv creat de ei pentru paza frontierei regatului creştin împotriva asalturilor maure.

Festa dos Tabuleiros. Foto: https://www.visitportugal.com

O dată la patru ani, oraşul Tomar retrăieşte, tot la început de iulie (în acest an între 29 iunie şi 8 iulie), emoţia unei alte festivităţi unice în lume, nealterată din secolul al XVII-lea, numită ‘Festa dos Tabuleiros’, o revărsare de culoare şi entuziasm, ce umple străzile cu un impresionant cortegiu de tinere şi tineri purtând pe cap nişte tăvi acoperite cu un şervet alb brodat, semn al purităţii, peste care sunt aşezate coşuri cu un special ‘eşafodaj’ deasupra, alcătuit dintr-o structură verticală pe care sunt suprapuse  30 de pâini, simbolizând cei 30 de arginţi pentru care Iuda l-a vândut pe Iisus, dar şi pâinea pe care regina Isabel, consoarta regelui Dinis I, o împărţea sărmanilor, alternate cu şiruri de flori de hârtie, asociate cu fertilitatea şi cu recolta, peste ele tronând o coroană cu un porumbel alb, ca simbol al Sfântului Duh, sau o sferă armilară, ca simbol al expansiunii maritime a Portugaliei. Deasupra sferei se află crucea Ordinului lui Hristos, reconstituit prin protecţia regelui Dinis I (a domnit între  1279 – 1325), din vechiul Ordin al Tempierilor, după desfiinţarea acestuia. ‘Turnuleţele’ viu colorate purtate pe cap de tinerele localnice au fost asemuite coloanelor unei catedrale în mişcare, având cerul drept arc ogival, posibil inspirate de o fereastră a faţadei vestice (Janela do Capítulo) a sacristiei manueline a Mănăstirii Ordinului lui Hristos. Fereastra cu pricina este flancată de doi contraforţi imenşi şi etalează un exuberant univers figurativ, cu însemnele ordinului religios, între care sfera armilară, şi figuri simbolice. Impresionantele ‘tabuleiros’ (tăvi, de la tabula) purtate pe cap de tinerele care defilează prin oraş, în rochii albe cu banderole roşii, trebuie să aibă înălţimea celei care le transportă şi cântăresc aproximativ 15 kg. În trecut, ele erau acoperite cu sute de flori de vară, maci, spice de grâu, gălbenele, trandafiri, dar cu trecerea timpului, florile au început să fie confecţionate din hârtie. Alături de fete defilează ajutoarele lor, tineri îmbrăcaţi în pantaloni negri, cămaşă albă şi cravată roşie, în fruntea cortegiului deschizători de drum fiind cimpoierii şi artificierii, iar la coadă venind carele încărcate cu pâine, carne şi vin, trase de vite simbolice de sacrificiu, împodobite şi ele cu ghirlande de flori. Este una dintre cele mai vechi tradiţii din Portugalia, cu reminiscenţe ale sărbătorilor păgâne închinate zeiţei romane a recoltei, Ceres, dar mai ales o sărbătoare închinată Sfântului Spirit şi amintind de un aşa-numit „miracol al trandafirilor”, legat de regina Isabel. Legenda spune că, într-o zi de iarnă, atunci când regina ducea ascunsă în poala rochiei pâine pentru a o da săracilor, ar fi fost suprinsă de regele Dinis. Suveranul a întrebat-o ce ascunde în poala veşmântului, iar soaţa sa i-a răspuns că are trandafiri, deşi nu era anotimpul lor. Şi, când i-a arătat, pentru a-l convinge, în faldurile veşmântului chiar erau trandafiri, în locul pâinilor. În acea perioadă, Tomar era deja sediul templierilor, cu un puternic devotament pentru religia catolică şi pentru Sfântul Spirit, în rândurile seniorilor feudali a apărut  tradiţia de a oferi, pe tăvi sau în coşuri, ofrande de pâine, vin şi carne, pe care femeile le duceau la biserică, urmând a fi împărţite comunităţii , mai cu seamă celor săraci. Ceremonia de binecuvântare a tăvilor, viu coloratele decoraţiuni de la porţile, verandele şi ferestrele caselor şi aruncarea de flori peste procesiunea tinerelor sunt însoţite de mult aşteptata Pêza, masa instituită de regina Isabel, constând în împărţirea pâinii sfinţite, a cărnii de la vitele sacrificate pentru festivitate şi a vinului, ca daruri ale Sfântului Spirit, tuturor celor nevoiaşi.

(Photo by SAEED KHAN / AFP)

Tot la început de iulie, un alt oraş portughez, Vila Nova de Famalicão, organizează un târg medieval viking, ‘Feira Medieval e Viking’, cea mai amplă evocare a prezenţei vikingilor în Peninsula Iberică. Cu peste o mie de ani în urmă, teritoriul pe care se află astăzi Vila Nova de Famalicão era unul strategic în contextul întregii regiuni, iar vikingii au lăsat urme ale trecerii lor pe aici. În anul 2016 s-au împlinit o mie de ani de la atacul vikingilor, din 1016, asupra Castelului Vermoim, distrus în atac, reconstituit imagistic ca exemplu de arhitetură militară romanică. Castelul a fost ridicat în secolul al XI-lea, la comanda contelui Vermuiz Forjaz, care i-a dat şi numele, şi a fost abandonat definitiv prin secolul al XIV-lea. Cu atmosfera sa tradiţională de târg şi sărbătoare, unde se perindă personaje tipice Evului Mediu, festivalul medieval reprezintă un voiaj în timp şi o reîntâlnire cu istoria, cu serii de activităţi şi evenimente ale epocii. Cu actori, jongleri, acrobaţi, cavaleri, dansatori şi comercianţi, se rememorează asaltul asupra castelului, petrecerile şi dansurile medievale, sunt organizate expoziţii de artefacte şi de instrumente de tortură din epocă, într-o simfonie de strălucire, culoare, arome, muzică şi bucurie.

(Autor: Cristina Zaharia)