Revista presei internaţionale – 11 Septembrie

Concedierea lui John Bolton – sau demisia lui, în funcţie de cui îi dai crezare, remarcă Financial Times -, consilierul pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american Donald Trump, e analizată de cele mai mari publicaţii de pe mapamond. Ziarul britanic consideră că astfel a fost „îndepărtată cea mai belicoasă voce din administraţia Trump” şi „nu ar fi o mare exagerare să afirmi că şansele păcii globale s-au înmulţit considerabil marţi”. „Principalul beneficiar al îndepărtării dlui Bolton, este Mike Pompeo, secretarul de stat al dlui Trump. Cei doi aparent nici nu-şi mai vorbeau”, apreciază Financial Times. Ziarului conservator Wall Street Jurnal adoptă o viziune contrară: „Casa Albă a pierdut o voce dispusă să fie în dezacord cu preşedintele”, lucru care „probabil că-i încântă pe Kim Jong-un al Coreii de Nord, pe Hassan Rouhani al Iranului, pe Vladimir Putin al Rusiei şi pe Nicolás Maduro al Venezuelei.” În editorialul ei, publicaţia americană consideră că s-a „pierdut una dintre puţinele frâne interne ale instinctelor de securitate inconsecvente şi tranzacţionale ale preşedintelui Trump. Lumea este acum un loc mai periculos.” Din tabăra liberală, New York Times comentează în editorialul său că „dintre întrebările ce înconjoară defenestrarea lui John Bolton din calitatea lui de al treilea consilier pe probleme de securitate naţională al preşedintelui Trump – A sărit? A fost împins? – cea mai puţin interesantă este cine îi va succeda pe pervaz.” De ce? Pentru că „indiferent cine l-ar consilia pe preşedinte, tot haosul va domni”. Agenţia iraniană de ştiri IRNA a anunţat că responsabilii de la Teheran nu văd în plecarea lui Bolton, ci în ridicarea sancţiunilor americane, o evoluţie favorabilă începerii dialogului cu SUA, dar cotidianul israelian Haaretz e mai optimist în editorialul său. El remarcă „semnele unor iminente negocieri directe între preşedintele american Donald Trump şi preşedintele iranian Hassan Rohani [care] se subscriu logicii care a ghidat administraţia Obama. Se pare că până şi Trump realizează că un acord cu Iranul este preferabil războiului.” Această reorientare a SUA faţă de Iran l-ar lăsa în ofsaid pe premierul israelian Benjamin Netanyahu, aflat în plină campanie electorală.
În acelaşi context electoral, premierul Netanyahu a promis marţi, la fel ca la alegerile generale anterioare, anexarea unor teritorii din Cisiordania. AFP explică în ce constă diferenţa: „Cu câteva zile înaintea alegerilor din 9 aprilie, dl Netanyahu promisese anexarea coloniilor evreieşti construite în Cisiordania, teritoriu palestinian ocupat de Israel din 1967. Dar prim-ministrul nu a dat termene sau vreun plan concret de anexare. Or, marţi, el a desemnat exact un loc, valea Iordanului, şi s-a angajat să meargă înainte ‘imediat’ după alegeri dacă partidul lui, Likud, va conduce guvernul.” EUobserver titrează că „Planul UE de pace este în pericol din cauza anexărilor israeliene”, citându-l pe fostul premier suedez Carl Bildt: „Putin pur şi simplu a capturat Crimeea într-o clară violare a dreptului internaţional. Şi acum Netanyahu îşi anunţă intenţia de a face acelaşi lucru cu Cisiordania. Se apropie jungla. Este o nouă eră a dezordinii.”
Aceeaşi publicaţie europeană face o trecere în revistă a candidaţilor „problematici” la posturi de comisar european, care ar putea avea dificultăţi la audierile din Parlamentul European pentru validarea viitoarei Comisii. Dacă majoritatea tirurilor e de aşteptat să se îndrepte asupra lui Laszlo Trocsanyi, fost ministru al justiţiei în Ungaria, EUobserver mai menţionează alături de el şi nominalizările Poloniei, Franţei şi României. „Candidata României, Rovana Plumb, este o europarlamentară a partidului de guvernare PSD. Ea i-a fost loială fostului lider PSD Liviu Dragnea, care se află acum la închisoare din cauza unui caz de corupţie, iar agenţia anticorupţie a României (DNA) a deschis un alt dosar împotriva lui, legat de fonduri UE. În calitate de fost ministru al fondurilor UE, ea însăşi a fost suspectă într-un dosar din 2017 al DNA, însă a evitat o anchetă deoarece parlamentarii au votat să i se menţină imunitatea. Plumb s-ar putea confrunta de asemenea cu critici aspre din partea europarlamentarilor de centru-dreapta de la Partidul Popular European, care sunt dornici să arate că nu numai membrul lor Fidesz are probleme cu statul de drept.” Probleme remarcă ziarul belgian Le Vif chiar şi în legătură cu „noua preşedintă a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, [care] a produs un început de polemică marţi, făcând o legătură între migraţie şi ‘protejarea modului de viaţă european’, noua titulatură a portofoliului comisarului însărcinat cu acest dosar ultrasensibil. Titulatura a lăsat nelămurită sala presei, curioasă să ştie ce se ascunde în spatele acestui titlu.” Explicaţia se regăseşte chiar „în programul ei, [unde] germana dezvoltă una dintre priorităţile sale, ‘protejarea modului nostru de viaţă european’ în mai multe categorii, printre care statul de drept şi securitatea internă, ca şi un punct privind ‘frontiere solide şi o nouă abordare în materie de migraţie'”. Publicaţia elenă Kathimerini optează să se aplece asupra a ceea ce-şi doresc cetăţenii de rând de la Comisie, lansând şi un avertisment: „Doresc reforme, doresc ca retorica ‘Europei schimbării’ pe care politicieni de toate culorile au adoptat-o, să devină realitate. Dacă acest lucru nu se întâmplă în următorii cinci ani, este foarte probabil să nu mai existe o a doua şansă pentru clasa politică europeană.”
Dincolo de Canalul Mânecii, în contextul tensionat şi neclar al Brexit-ului, o „ştire-şoc” a fost „detonată”, după cum apreciază The Telegraph, cum că bursa din Hong Kong a făcut o ofertă-surpriză de 30 de miliarde de lire sterline pentru cumpărarea bursei din Londra. Wall Street Jurnal vede aici un „acord care ar uni două dintre marile centre comerciale ale lumii, într-un moment în care ambele se află sub o presiune politică severă.” O fuziune a celor două burse ar „crea un lider global al fluxurilor de capital şi datelor financiare prin conectarea pieţelor dezvoltate şi emergente din Est şi din Vest.” Deutsche Welle consideră că cele două oraşe încearcă să „creeze o forţă comercială globală care să concureze cu rivali americani precum ICE şi CME.” The Guardian preia însă „explicaţia excelentă” a analistului Neil Wilson care consideră că tranzacţia nu va avea loc: „Guvernul britanic poate nu vrea să vadă un asemenea simbol vital al forţei serviciilor financiare britanice – şi, de fapt, un activ strategic – ajungând să fie deţinut de străini; ar însemna să le fie efectiv predat chinezilor, prin uşa din spate a Hong Kongului. Deocamdată, cel puţin şi UE are un cuvânt de spus aici. Iar SUA vor urmări şi ele foarte, foarte îndeaproape situaţia şi nu le va plăcea deloc.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/sdm2