„Față de Silvia Popovici conducerea de partid a avut o atitudine ostilă”
Frumoase, cultivate, inteligente – actrițele anilor ’50 s-au deosebit mult de „tovarășele de viață” ale nomenclaturii comuniste. De aceea, unii dintre demnitarii comuniști au avut relații sau au fost căsătoriți cu actrițe. Un exemplu în epocă a fost economistul Alexandru Bârlădeanu, care a fost căsătorit cu actrița Macela Rusu. Despre Gheorghiu Dej se spunea că ar fi avut o strânsă prietenie cu actrița Dina Cocea. Cert este ca Dej era deseori văzut la unele premiere ale teatrelor bucureștene. De altfel, chiar fiica lui Dej – Vasilica „Lica” Gheorghiu – credea că are talent și prin aranjamente de culise a fost ditribuită în multe din filmele turnate în anii 1957 – 1965. Nu de aceeași prețuire s-a bucurat teatrul în familia Ceaușescu. Nu au fost văzuți la spectacole de teatru și nu au agreat în apropierea lor oameni de cultură. Iar când un demnitar – Maxim Berghianu – și-a anunțat dorința de a se căsători cu actrița Silvia Popovici, Nicolae Ceaușescu a intervenit imediat, făcând presiuni pentru a-l determina să renunțe. Frumoasă, cultivată, talentată, Silvia Popovici nu a fost bine primită de familia Ceaușescu. A fost doar tolerată, dupa cum își amintește soțul ei, Maxim Berghianu.
Maxim Berghianu: ,,Față de Silvia Popovici conducerea de partid a avut o atitudine ostilă. Ostilă e puţin spus! Mie mi-a cerut oficial Ceauşescu ca Silvia să nu mai facă teatru şi film. Întâi prin [prim-ministrul Ion Gheorghe] Maurer: ,,Ar fi bine [ca Silvia Popovici] să intre în învăţământ, să nu mai facă teatru şi film, pentru că Nicu [Ceaușescu] are gânduri mari cu tine!” Zic: ,,Tovarăşe Maurer, eu când am intrat în partid, nu am intrat pentru gândurile nimănui, n-am aşteptat nici funcţii, nici poziţii.” Am intrat din convingere! Ceauşescu s-a opus să mă căsătoresc cu Silvia. Mi-a spus: ,,Orice profesie, doctor, inginer, ce vrei, dar nu artist”! Nu știu de ce era aşa pornit.
,,Uite, nici Bârlădeanu nu a reuşit cu Marcela Rusu…”. ,,Tovarăşe Ceauşescu, eu nu caut o profesie! Eu caut un om! Eu am divorţat odată! Eu caut un om! Și cred că ăsta e omul care mi se potriveşte. Nu vreau o profesie. Dacă nu pot să decid singur în cea mai personală problemă a mea, dacă partidul trebuie să-mi dea acordul, eu renunţ la orice! Absolut la orice!” A doua zi am plecat la Cluj unde eram prim-secretar de pe vremea lui Dej. Apoi am venit la București, ne-am căsătorit la sectorul 6, ca să nu fie la sectorul 1, și am plecat înapoi la Cluj. A doua zi Ceauşescu îmi dă telefon: ,,Ce faci?” ,,Ce să fac? Bine! M-am căsătorit!” ,,Cu cine”? ,,Cu Silvia Popovici!” ,,Felicitări!” Ce mai putea zice? Știa de la Secu! Păi, cum dracu’ să nu ştie? Imediat, a doua zi, dimineaţa îmi dă telefon! Știa de la Securitate. După ce m-am căsătorit eu cu Silvia Popovici am aflat că Verdeţ a spus despre mine: ,,Berghianu şi-a ras cariera”. Când m-am căsătorit [cu Silvia Popovici] ştiam că o să am greutăţi. Şi Silvia, care este un om foarte înţelept, mi-a spus: ,,Maxim, vom avea amândoi de suferit, pentru că eu vin dintr-o lume şi tu vii din altă lume”. Dar între noi a existat un sentiment puternic şi ne-am căsătorit. A mai trecut un timp, Silvia a mai făcut un film-două. Într-o sâmbătă, eram la Manea Mănescu, care îmi zice: ,,Ştiţi, tovarăşe Berghianu, trebuie să vă spun o veste cam neplăcută! Tovarăşul Ceauşescu a cerut ca tovarăşa Silvia să nu mai facă teatru şi film!” ,,Du-te, domnule! Asta e invenţia ta”. ,,Nu mă credeţi?” ,,Nu!” ,,Haideţi la tovarăşul secretar general!” Ne-am dus. Și spun: ,,Tovarăşe Ceauşescu, uite ce spune Manea Mănescu, că dumneavoastră aţi fi spus ca Silvia să nu mai facă teatru şi film”. Zice: ,,Da!” ,,Cu ce drept, tovarăşe Ceauşescu? Dacă aveţi ceva cu mine, judecaţi-mă pe mine! Ca mine găsiţi o mie! Dar ce aveţi cu Silvia? Ce aveţi cu profesia ei? Ea are vocaţie pentru meseria asta! Ea nu poate trăi fără teatru! Ea simte nevoia să se descarce în meseria asta a ei! Eu nu pot să fiu criminal cu omul pe care-l iubesc. Dacă aveţi ceva, luaţi măsuri cu mine. Ca mine găsiţi o mie! Nici o problemă! Greşiţi grav! Silvia ocupă locul ăsta în ierarhia artistică nu după căsătoria cu mine, ci dinainte. Şi am să vă aduc materiale să vă documentaţi”. Zice: ,,Să-mi aduci!” Şi i-am adus o geantă cu toate cronicile…. Și Ceaușescu l-a chemat pe [Paul Niculescu] Mizil și îi zice: ,,Uite, a adus Maxim asta, uită-te şi tu peste ele!” Şi a rămas aşa, în coadă de peşte, nici aşa, nici aşa. Dar indicaţii s-au dat clare, la Cinematografie, ca Silvia să nu mai joace… La Ministerul Culturii, vicepreședinte era Dumitru Ghișe, ridicat de mine de la Cluj. Şi Ghișe i-a spus [scenaristei și regizoarei] Malvinei Urşianu: ,,Să n-o mai distribui pe Silvia Popovici! Că aşa cere conducerea”. Şi Malvina a zis: ,,Ba, de-al dracu’, o distribui!” Așa că Silvia n-a mai fost distribuită în film. În afară de Malvina n-a mai distribuit-o nimeni. A pierdut opt ani, cei mai frumoşi, de putere, de creaţie artistică. Din 1967 n-a mai dormit decât cu medicamente… a plâns nopţi întregi, pentru că ea trăia pentru teatru! Eu nu am făcut decât să o trag în jos şi să-i blochez drumul. Şi pentru asta mă simţeam vinovat. Şi de asta le-am spus sincer: ,,Luaţi măsuri cu mine! Dar nu vă atingeţi de Silvia! Nu vă permit!” Totuși, la Revelion, la vreo masă festivă eram invitați. Ţin minte că odată eram la Predeal, în ajun de an nou…. eram eu cu Silvia, Cornel Mănescu cu soția, Manea Mănescu cu soția, şi Ceauşeştii! Şi aveau fasole cu ciolan. Ceauşescu i-a servit pe toţi. Lui Manea Mănescu, bineînţeles, i-a pus un ciolan mai vârtos. Silvia a observat și a zis: ,,Tovarăşe Ceauşescu, întotdeauna tovarăşului Mănescu Manea îi daţi ciolanul cel mai mare?” Şi Ceauşescu a zis:,,Ia auzi, măi Manea, ce zice soţia preşedintelui CSP despre tine”.
În casa noastră au intrat oameni de cultură. Cred că asta i-a deranjat foarte mult! Foarte mult! Eu n-am avut prieteni decât între oameni de cultură, de artă… Silvia voia să facă filme, să facă teatru… Era ponderată, la locul ei, nu a dat din coate. Ea n-a câştigat nimic [căsătorindu-se cu mine]. Ea a pierdut”.
[Arhiva de istorie orală. Interviu realizat de Octavian Silivestru, 2002]
