În spaţiul public internaţional au izbucnit o mulțime de dispute generate de faptul că la începutul lunii noiembrie preşedintele Franţei, Emmanuel Macron într-un interviu acordat ziarului The Economist a calificat NATO drept o organizaţie aflată în moarte clinică. Acesta a afirmat că Statele Unite nu mai respectă una dintre prevederile esențiale ale Statutului NATO şi anume articolul 5, care se referă la apărarea colectivă.
Potrivit unor surse de presă, preşedintele Franţei doreşte să formuleze critici la fel de tăioase la adresa organizaţiei nord-atlantice în discursul său, pe care îl va rosti săptămâna viitoare la Londra, ocazie cu care NATO va sărbători 70 de ani de la înfiinţare. Macron nu și-a ascuns niciodată părerea, că este adeptul înfiinţării armatei comune europene, care să fie independentă de politica externă a Statelor Unite.
Emmanuel Macron nu este de acord ca Washington-ul să aibă un rol de lider în cadrul NATO, aşa cum s-a văzut acest lucru cu ocazia conflictului ucrainean, în Orientul Apropiat, precum şi în Africa, în special în zona Sahel (o fâşie de tranziţie de la deşertul Sahara la regiunea de savană Sudan). Criticile lui Macron au antecedente. Este cunoscut faptul că în anul 1966 fostul preşedinte francez Charles de Gaulle, a mai retras odată Franţa din NATO, aproape pentru aceleaşi motive. Acum nu se pune o asemenea problemă, dar cert este că tensiunea din cadrul organizaţiei a crescut şi acest lucru a fost privit cu satisfacţie la Moscova.
Probabil că din acest motiv, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg s-a grăbit la Paris, ca să liniştească spiritele. La conferinţa de presă comună – despre care Euronews a relatat pe larg joi seara – Emmanuel Macron a vorbit mai diplomatic şi mai nuanţat, dar în esenţă nu şi-a retras nimic din criticile formulate la începutul lunii. La întrebarea ziariştilor, dacă încă mai consideră că NATO se află în moarte clinică, acesta a răspuns, că cineva trebuia să tragă un semnal de alarmă.
Preşedintele francez a subliniat din nou, că în timp ce la ultimele summit-uri – sub presiunea americană – s-a vorbit doar despre împărţirea costurilor, dar nu s-a dorit discutarea unor probleme în care există divergenţe între statele membre. Printre acestea a amintit în primul rând relaţia cu Rusia. Macron a spus că lipsa dialogului cu Moscova nu face ca Europa să devină un loc mai sigur. Preşedintele Macron însă nu doar vorbeşte, ci şi acţionează. După cum am scris, a reînsufleţit activitatea Formulei Normandia şi i-a invitat la Paris pentru data de 9 decembrie, pe preşedinţii Rusiei, Ucrainei şi pe cancelarul german, cu scopul de a găsi o soluţie pentru criza din Ucraina. Emmanuel Macron a mai vorbit despre problematica terorismului şi a solidarităţii, făcând o trimitere evidentă la Turcia, care – prin războiul pe care îl poartă în Siria – nu respectă principiile de bază ale organizaţiei de apărare nord-atlantice.
Jens Stoltenberg a încercat să aplaneze asperităţile discursului lui Macron şi a evidenţiat în primul rând lucrurile pozitive. A lăudat armata Franţei, dar în acelaşi timp a arătat că Uniunea Europeană nu se poate apăra singură. A fost de părere că o armată comună europeană nu poate să înlocuiască, ci doar să completeze forţele NATO. Secretarul general a spus că o Uniune Europeană puternică şi un NATO puternic, sunt două feţe ale aceleiaşi monede.
Stoltenberg a recunoscut că există divergenţe în cadrul organizaţiei, dar a adăugat că până în prezent s-a reuşit întotdeauna depăşirea neînţelegerilor, pentru că bazele organizaţiei sunt şi rămân aceleaşi şi fiecare stat membru împărtăşeşte acelaşi valori. Acesta nu a fost de acord că determinarea Statelor Unite pentru cooperare cu statele europene s-ar fi slăbit şi a argumentat această poziţie vorbind despre aportul Washingtonului pentru apărarea ţărilor baltice. În schimb, a fost de acord cu preşedintele francez că NATO trebuie să reacţioneze la ameninţări cum sunt terorismul, agresivitatea Rusiei şi la o prezenţă chinezească din ce în ce mai puternică în Europa.
Székely Ervin
RADOR – 29 noiembrie
