Revista presei internaţionale – 16 ianuarie 2020

Demisia neaşteptată a guvernului rus, imediat după schimbările constituţionale propuse de preşedintele Putin, ţine capul de afiş al presei internaţionale. Ziarele străine acordă în acelaşi timp spaţii generoase şi semnării într-o primă formulă a acordului comercial între Statele Unite şi China, precum şi situaţiei tensionate a relaţiilor dintre Iran şi Occident.

În mesajul anual adresat Parlamentului rus, preşedintele Putin a prezentat o serie de schimbări constituţionale, între care consolidarea rolului legislativului în politică, dar a subliniat că „Rusia trebuie să rămână o republică prezidenţială puternică”, relatează agenţia moscovită Ria Novosti. În opinia cotidianului rus Kommersant, „Vladimir Putin a propus o schimbare de echilibru” – desigur, al puterilor – anunţând „practic o reformă constituţională”. Sub titlul „Schimbare! O cere preşedintele”, Nezavisimaia Gazeta observă că „preşedintele Putin a făcut primii paşi concreţi spre organizarea transferului puterii”. Cu menţiunea că „circa două treimi din populaţia Rusiei nu mai are încredere în Dmitri Medvedev şi nu aprobă activitatea sa în funcţia de şef al guvernului”, în vreme ce „preşedintele Putin dimpotrivă, are foarte mare încredere în Medvedev”, pe care îl va transfera într-un post inexistent deocamdată, Nezavisimaia Gazeta scrie că „noul şef al cabinetului ar putea primi şansa de a deveni în viitor noul preşedinte al Rusiei”. Este vorba de Mihail Mişustin, actualul şef al Serviciului federal fiscal, informează publicaţia rusă Gazeta. Acesta este „o persoană cvasi-necunoscută marelui public”, după cum evidenţiază ziarul francez Le Figaro. Într-un comentariu difuzat de agenţia de presă Ria Novosti, şeful camerei superioare a parlamentului, Valentina Matvienko, arăta că iniţiativa preşedintelui „nu este o dovadă a slăbirii puterii prezidenţiale, ci un semnal transmis societăţii, că în Rusia există un sistem politic puternic”. „Propunerile de reformă expuse de Putin urmăresc totodată să întărească puterile guvernatorilor regionali, să interzică membrilor guvernului şi judecătorilor să aibă permis de sejur în străinătate şi să oblige orice candidat la alegerile prezidenţiale să fi trăit în ultimii 25 de ani în Rusia”, evidenţiază Le Monde. Le Figaro reţine de asemenea că printre măsurile anunţate de şeful statului rus figurează şi „asigurarea superiorităţii Constituţiei ruse asupra acordurilor internaţionale”. Din Italia, La Stampa opinează că „aceasta ar putea fi prima mişcare a lui Putin (care deţine frâiele politicii de la Kremlin de 20 de ani), pentru a pune în aplicare un plan care să-i permită să rămână la putere chiar şi după 2024, când actualul mandat prezidenţial se va încheia şi el nu va putea candida din nou”. Din America, USA Today notează că Putin „a sugerat de anul trecut posibilitatea introducerii unor amendamente constituţionale prin care să fie redistribuite puterile între preşedinte, Cabinet şi parlament”, iar „anunţul său a fost considerat un semn că el intenţionează să restrângă prerogativele premierului şi să continue să conducă în calitate de preşedinte”. În plus, USA Today atenţionează că „preşedintele Trump a glumit de mai multe ori pe tema încercării de a-şi prelungi mandatul la Casa Albă peste cele două perioade de patru ani, mandatate constituţional”.

Şi preşedintele Iranului face apel la schimbarea „radicală” a modului de a face politică în propria ţară, după cum relevă ziarul belgian Le Soir. În acelaşi timp, Hassan Rouhani a recunoscut implicit că „doborârea avionului ucrainean deasupra Teheranului a provocat o criză de încredere în autorităţile” ţării sale, notează cotidianul belgian, cu menţiunea că în republica islamică vor avea loc alegeri legislative în 21 februarie. Financial Times punctează că „liderul suprem al Iranului (ayatollahul Ali Khamenei) se confruntă cu furia populară”, aceasta fiind una din cele mai mari provocări din cele trei decenii de când se află la conducerea ţării. „Într-un indiciu al tensiunilor tot mai accentuate dintre guvernul democratic ales al lui Rouhani şi Gărzile revoluţionare mai intransigente, ministrul de externe iranian Javad Zarif a spus că „poporul a fost ‘minţit’ privitor la evenimentele care au dus la catastrofa aeriană”, scrie The Telegraph. Ziarul britanic remarcă totodată că Teheranul, prin vocea preşedintelui Rouhani, a ameninţat trupele britanice şi europene din Orientul Mijlociu, ca urmare a măsurilor luate de Marea Britanie, Franţa şi Germania de înăsprire a poziţiei lor faţă de încălcările acordului nuclear de către Iran. Iar Washington Post evidenţiază că „Trump i-a ameninţat pe europeni cu impunerea de tarife dacă nu avertizau Iranul privitor la încălcările acordului nuclear”, în timp ce europenii au calificat ameninţarea cu tarife de 25% pentru autoturisme drept „extorcare”.

Pe de altă parte, presa internaţională scrie despre semnarea „primei etape” a acordului comercial dintre SUA şi China, care potrivit Washington Post „ar urma să cimenteze tranziţia spre o relaţie comercială ‘gestionată’, solicitând Beijingului să achiziţioneze cantităţi precizate de produse din SUA”. Pactul este „menit a atenua tensiunile comerciale din ultimii doi ani”, notează Wall Street Journal, în vreme ce Financial Times apreciază că „acordul negociat la sânge aduce un armistiţiu fragil, dar problemele serioase rămân nerezolvate”. Iar New York Times estimează că „Trump semnează acordul comercial cu China, dând pauză conflictului economic” şi având privirile aţintite asupra scrutinului prezidenţial de la sfârşitul anului acesta. Presa americană este însă de departe mai interesată de evoluţia procesului de suspendare a preşedintelui, care ajunge în atenţia Senatului, cu „potenţialul de a contura moştenirea lui (Donald) Trump, de a alimenta polarizarea politică naţională şi de a afecta rezultatul alegerilor din 2020”, comentează New York Times.

Adriana Buzoianu, RADOR