“Lupta antibolșevică să continue!” – a hotărât mareșalul Ion Antonescu când trupele sovietice au ajuns la granița cu România. Înfrângerile suferite pe frontul de est, dezastrul de la Stalingrad, retragerea pe mare a trupelor române din Crimeea (“Operațiunea 60 000”), au demonstrat că Germania va pierde războiul și ofensiva sovietică nu putea fi oprită. Militarii români se așteptau ca rușii să nu se oprească la graniță și să ocupe țara. S-a hotărât trimiterea în Occident a unor emisari (ziariști, intelectuali, industriași), care să pledeze cauza română pe lângă puterile occidentale, să scoată publicații prin care să informeze opinia publică de abuzurile făcute de ocupația sovietică. Pentru sprijinul financiar al acestor emisari, ministrul de externe Mihai Antonescu a depus în Elveția pe numele diplomaului Alexandru Cretzianu aproximativ două milioane franci elvețieni, ceea ce s-a numit “Fondul Cretzianu.” Acești bani au fost scoși din țară pentru a ajuta un viitor guvern în exil, pentru a-i asigura independența financiară. Comitetul Național Român – care reprezenta opozitia română aflată în exil a primit puțini bani pentru acțiunile lui. Totuși, la începutul anilor ’50 cu bani din acest fond au fost scoase două publicații – un ziar în limba engleză la New York şi La Nation Roumaine – un ziar care a apărut la Paris. De restul banilor, Alexandru Cretzianu nu dat nici o justificare spre nemulțumirea fruntașilor români refugiați în Occident, a constatat profesorul Nicolae Dima.
« Comitetul Național Român a avut [la dispoziție] “Fondul Cretzianu”, adică bani scoși din țară la ordinul lui Mihai Antonescu și depuși pe numele diplomatului Alexandru Cretzianu. Eu pe Cretzianu nu l-am cunoscut, pentru că, atunci când eu am ajuns în America, el se pensionase și se mutase în Florida. În schimb am cunoscut-o pe sora lui, care mi-a tradus în egleză primele mele lucrări. Ce s-a întâmplat cu acel fond? Știu că am întâlnit mai mulți români care au primit burse de studii din acel fond. Și Comitetul Națioanal Român și alți lideri care ne-au reprezentat vreo zece ani au primit niște subvenții. Vișoianu mi-a spus că niciodată Cretzianu nu a vrut să facă un bilanț exact asupra fondului. Dar, ajuta. A dat fonduri și la Comitetul Național Român, și la Comitetul Națiunilor Est Europene și unor persoane care reprezentau exilul [român] și activau pentru exil. Cum am mai spus, din acel fond a dat și niște burse. Cum a fost folosit fondul? Nimeni nu știe exact. Eu cred că hotărârile au a fost luate de Cretzianau și, probabil, de foștii miniștri de altădată aflați în exil, inclusiv Vișoianu. Fondul era pentru ajutorarea românilor aflați în exil. Și eu cred că a făcut lucrul ăsta ».
[Interviu realizat de Silvia Iliescu, 2014]
