Protestele de amploare din SUA captează atenția presei internaționale, care continuă însă să fie preocupată și de consecințele pandemiei de Covid-19. „Protestele nu se referă neapărat la uciderea lui George Floyd anume, ci la sălbătăcia și carnagiul pe care le simbolizează moartea lui. Capacitatea aproape total scăpată de sub control a statului de a acționa cu impunitate pentru oprimarea trupurilor negre și suprimarea vieților negre”, consideră un editorialist al cotidianului The New York Times. Dar multe publicații americane se concentrează pe poziția președintelui Donald Trump, căruia îi reproșează o atitudine nepotrivită, susceptibilă a agrava tensiunile. O opinie cel mai bine sintetizată de un editorial din Washington Post: „Președintele Trump, ale cărui cuvinte ar putea conta cel mai mult, își joacă rolul obișnuit de aruncător de flăcări: fix conducătorul nepotrivit pentru aceste vremuri”. Alți politicieni au admis „problemele nedreptății sistemice; tiparul brutalității suferite de afro-americani de mâna polițiștilor albi; rasismul manifestat inclusiv prin ratele inegale ale încarcerării și, acum, prin suferințele inegale de pe urma noului coronavirus, deopotrivă medicale și economice”. Administrația Trump nu recunoaște vreo „problemă sistemică, doar «câteva mere stricate» printre polițiști. Chiar în timp ce poliția își probează armele pe pielea jurnaliștilor, dl Trump atacă presa”, observă Washington Post. „America arde și Trump se dă «macho»”, titrează ziarul The New Yorker, punctând că „timp de 12 ore, Trump nu a spus nimic și nu a transmis niciun mesaj pe Twitter, în vreme ce afară flăcările creșteau, iar «carnagiul american» din strania și apocaliptica sa alocuțiune rostită la învestire părea să devină, în sfârșit, manifestă în imaginile televizate ale unei țări aflate în război cu ea însăși și, o dată în plus, marcată de îndelungata și înfiorătoarea sa istorie în materie de rasism și abuzuri ale poliției”. O perspectivă sumbră împărtășită de peste ocean și de Financial Times, care vede însă o rază de speranță în apropiatele alegeri prezidențiale: „America se confruntă acum cu o lungă vară a instabilității, cu un președinte care ațâță la polarizare. Ea vine pe fondul unei pandemii care a răpit disproporționat vieți de minoritari din cele mai dens populate zone urbane ale țării. Ultimele cuvinte rostite pe moarte de George Floyd – „Nu pot respira” – servesc drept metaforă a unei societăți care se îneacă cu propria ei politică tot mai toxică. Joe Biden promite să «restabilească sufletul Americii». Un sondaj recent [realizat înainte de proteste] îl arată conducând cu 53% față de 43% pentru dl Trump”. Publicația spaniolă 20 Minutos scrie că „violența rasială a continuat duminică în principalele capitale ale SUA, în timp ce preşedintele Donald Trump a dat vina pe extrema stângă pentru aceste revolte, aceasta fiind personificată de mișcarea Antifa, pe care el a anunțat că o va desemna drept organizație teroristă”. Or Antifa, „o mișcare radicală mică dar zgomotoasă, nu are o structură organizatorică formală”, iar „cauzele pentru care luptă ea sunt «greu de definit», însă mulți membri susțin populațiile oprimate și protestează contra acumulării de bogăție la nivelul elitei”, explică 20 Minutos.
Pe plan extern, continuă șicanele între Washington și Beijing, informează La Libre Belgique, iar „China a promis luni un «contraatac» după anunțurile președintelui american, care vrea să limiteze intrarea cetățenilor chinezi pe teritoriul său și să impună sancțiuni comerciale Hong Kongului. El apare într-un context de mari tensiuni bilaterale în jurul Covid-19, al situației musulmanilor uiguri din nord-vestul Chinei și al comerțului bilateral”. Ministerul chinez de externe a transmis că „cere SUA să remedieze imediat aceste erori și să renunțe la mentalitatea de război rece”, fără a rata ocazia de a denunța și „maladia cronică” a rasismului din SUA și „violența polițienească”, citează La Libre Belgique. China ar fi luat și o primă măsură concretă, cerându-le „companiilor sale de stat să înceteze achizițiile de soia și carne de porc din SUA”, și ea „ar putea extinde dispoziția și la alte bunuri agricole americane dacă Washingtonul va aplica noi măsuri”, a anunțat agenția Reuters citând două surse anonime distincte. Pe de ală parte, postul BBC informează că „Germania dorește să ajute la rezolvarea tensiunilor dintre SUA și China când va prelua, luna viitoare, președinția UE”. Ministrul german de externe Heiko Maas a declarat că Europa nu dorește ca disensiunile dintre Beijing și Washington să devină ireconciliabile și că lumea nu poate fi împărțită în două sfere de influență.
Europa e preocupată deocamdată să ridice gradual și în condiții de siguranță restricțiile anti-pandemie, iar de la 1 iunie mai tot continentul intră în „faza 2”, titrează Euronews. Dacă Franța a ridicat deja cele mai multe restricții, Spania intenționează „extinderea stării de urgență până pe 21 iunie”, în ciuda faptului că „în ultimele 24 de ore a înregistrat [doar] două decese și o 100 de noi infectați”. În Italia fac vâlvă unele declarații tranșante ale unor specialiști reputați, preluate și de agenția Ansa: noul coronavirus „nu mai există clinic” și „terorizarea țării este ceva pentru care cineva trebuie să-și asume responsabilitatea”, a declarat Alberto Zangrillo, directorul secției de Terapie Intensivă de la Spitalul „San Raffaele” din Milano, care susține că SarsCov2 și-a pierdut o mare parte din virulență. Iar directorul secției de boli infecțioase a Spitalului „San Martino” din Genova, Matteo Bassetti, susține că virusul „ar putea acum să fie diferit: puterea de foc pe care o avea acum două luni nu este aceeași putere de foc pe care o are astăzi”. Declarații față de care care doi oficiali guvernamentali din domeniul sanitar și-au exprimat „marea surpriză” și „nedumerirea absolută”, conform Ansa. Din Franța, ziarul Le Figaro relatează că guvernul britanic e criticat pentru o deschidere considerată „prematură”; mai mulţi membri ai comitetului științific care a sfătuit guvernul cu privire la strategia împotriva virusului au considerat acest nou pas „riscant”, chiar „periculos”. În aceste condiții, The Guardian se întreabă în editorialul său: „în cine să mai ai încredere?” Pozițiile diferite pe care se plasează cele două surse de autoritate, una politică și alta medicală, îi așează pe locuitorii Angliei în fața unor „decizii imposibile”. Iar „disprețul față de opinia publică afișat de premier și colegii săi în această ultimă săptămână inspiră opusul încrederii”, conchide cotidianul britanic. 1 iunie este o dată importantă în calendarul luptei cu pandemia și pentru statele din sud-estul Europei, scrie publicația bulgară 24 Chasa, în Turcia, Grecia, Cipru, România, Albania și fostele state iugoslave se relaxează o serie de interdicții interne, dar și restricții impuse circulației internaționale.
În Rusia, transmite publicația spaniolă ABC, președintele Vladimir Putin „încearcă să recupereze pulsul politic și să organizeze consultarea care îi garantează continuitatea la putere”. Deocamdată, liderul suprem rus a ordonat forțelor armate să organizeze pe 24 iunie marea paradă a victoriei contra Germaniei naziste, amânată din cauza pandemiei. Și nu e doar o simplă paradă, deoarece Putin vrea să o sărbătorească cu mare fast, cu prezența la Moscova a cât mai multor lideri străini. În privința reformei constituționale, agenția Tass a confirmat duminică semnarea de către președinte a „decretului privind desfăşurarea la 1 iulie a scrutinului pentru modificările la Constituţia Rusiei”, citând o sursă de la Kremlin. Ziarul rus Kommersant publică o analiză privind impactul pandemiei „asupra ambilor rivali geopolitici ai lumii, SUA și China”. Cele două superputeri ies din faza acută a pandemiei cu pierderi însemnate; ea a demonstrat principalele slăbiciuni ale celor doi lideri ai dezvoltării mondiale: contradicțiile interne în SUA și neîncrederea multor țări în China. În cazul Americii e vorba de trei elemente: un segment „de lumea a treia” (venituri mici și educație slabă) al societății, marcat de inegalitate economică și rasism; individualismul și neîncrederea în instituțiile publice; polarizarea politică extremă, care face ca elita să se ocupe cu politicianismul în loc de gestionarea crizei. În privința Chinei, „răspunsuri convingătoare în ceea ce privește deficitul de încredere și acuzațiile de manipulare și tăinuire a informațiilor sunt posibile numai din țările în care există libertate de exprimare, presă independentă și societate civilă”, în China toate acestea fiind absente. În concluzie, autorul articolului din Kommersant consideră că „pandemia a accelerat dispariția conceptelor în sine de «superputere» și «mare putere»”.
(Andrei Suba, RADOR)
