Călăuze prin Bucureştiul vechi (XIII)

de Silvia Iliescu

Între cele două războaie mondiale locurile de plimbare ale bucureştenilor sunt La Şosea” (pe Bulevardul Kiseleff), pe Calea Victoriei, pe Bulevardul Elisabeta la cinematografe · Şoseaua” este trasată în 1831 din iniţiativa generalului Pavel Kiseleff, diplomat rus, preşedinte al divanurilor Moldovei şi Ţării Româneşti în timpul ocupaţiei ruse (1828-1834) · parcurile de pe traseul Şoselei Kiseleff sunt amenajate mai târziu  (1844), din iniţiativa domnitorilor Gh. Bibescu şi B. Ştirbey · Carl Friederich Meyer, architect peisagist din Viena este angajat pentru 1000 de florini, cazare, încălzire şi transport pentru a se ocupa de parcuri · de la angajare (1844) şi până la moartea sa datorată febrei tifoide (1852) Meyer lucrează mai multe proiecte de înfrumuseţare a Bucureştiului.

Mariana Drăgescu (n. 1912) a venit la Bucureşti în 1933 şi s-a înscris la Şcoala de pilotaj Mircea Cantacuzino”, obţinând doi ani mai târziu brevetul de pilot. A fost angajată la Aeroclubul Regal unde a lucrat până la începerea războiului.

„Pe Bulevardul Elisabeta erau magazine cu  articole de plajă, cinematografe, era o firmă cu renumiţi fraţi plăcintari care aveau vestitele plăcinte <[mil] Folhas> unde toată lumea se ducea să mănânce aceste bunătăţi…

Femeile ieşeau pe la prânz, ieşeau la cumpărături…

Erau îmbrăcate frumos; bărbaţii uneori şedeau… mai ales, erau mulţi ofiţeri cu uniformele şi cu săbiile lor la brâu, şedeau pe margine şi priveau lumea care trecea. Treceau foarte multe trăsuri cu cai, cu muscali şi erau şi destule automobile.

Calea Victoriei din capitala.

 La un moment dat, dar nu ştiu în ce an exact, cred că în ’32, apăruseră taxico-urile, primele taxiuri în Bucureşti. De fapt erau nişte maşini decapotabile cu şasiul foarte înalt, că trebuia să urci pe o scăriţă şi mai mult de opt persoane nu încăpeau. Şi aveau un fel de clopot pe care îl băteau cu piciorul, cu care semnalau [trecerea lor]… Şi n-aveau staţii de oprire, cineva care vroia să coboare îi spunea şoferului. Sau cei de pe stradă care vedeau că mai sunt locuri în maşină, făceau semn şi oprea şi se urcau.

Mergeau numai prin centru?

Traversau Calea Victoriei, cred că şi pe Bulevardul Lascăr Catargiu şi pe Bulevardul Brătianu, [aşa] cred că se numea, pentru că era statuia lui Brătianu la colţ şi circulaţia se făcea în jurul piedestalului statuii.

Şi după amiaza cât timp dura această plimbare?

Asta era până la ora prânzului când intrau toţi la aperitive, pe urmă se duceau la restaurant… După amiază nu-mi aduc aminte, dar spre seară iarăşi ieşea lume la plimbare, la cumpărături. […]

Mai era ceva în Bucureşti: nu erau iernile aşa de grele ca acuma. Când ningea, ningea liniştit şi frumos. În iarna ’34 îmi aduc aminte că am mers cu sania cu zurgălăi la Şosea. Erau sănii cu fileurile acelea puse, caii să nu arunce zăpăda [peste pasageri]. […] [Vara] şoseaua de plimbare era până la Hipodrom, acolo se oprea… Erau călăreţi duminica, totdeauna veneau pe aleea rezervată lor.”

[Interviu de Octavian Silivestru, 2000]

Iarna in Cismigiu. 1940