În societatea modernă, materialele plastice sunt parte integrantă a vieții cotidiene. Anual se produc peste 320 de milioane de tone de plastic care au un impact negativ major asupra mediului. De la caserolele de transport, la pungile de ambalare, până la veselă și tacâmuri de unică folosință, toate aceste mase plastice fac parte din viața noastră și, din păcate, ne afectează sănătatea într-un mod pe care nimeni nu l-a anticipat. Descoperirea acestor materiale plastice a reprezentat un moment de entuziasm, considerându-se faptul că ele vor înlocui toate neajunsurile sticlei sau ceramicii, dar cel mai important aspect a fost reprezentat de costurile reduse de producție, într-un moment în care creșterea demografică a planetei cunoștea un avânt nemaiîntâlnit. După câteva decenii, exuberanța s-a prăbușit odată cu descoperirea riscurilor pe care masele plastice le pot avea asupra organismului, dar și asupra mediului înconjurător. În ultimul timp, lumea este asaltată de atenţionări din ce în ce mai vocale în privinţa evitării anumitor alimente pentru a avea o viaţă sănătoasă. Cu toţii trebuie să avem grijă ce fel de alimente consumăm şi câtă apă bem, deoarece consumul de alimente sănătoase şi al deja celebrilor doi litri de apă pe zi au devenit principiile de bază ale planurilor de nutriție. Puţini sunt cei care, însă, ne atenţionează asupra recipientelor în care acestea sunt ambalate sau îmbuteliate. Dat fiind lungul parcurs din momentul producţiei până în cel al consumului, tipul de ambalaj al produselor alimentare poate interveni în structura acestora, adăugându-le substanţe foarte periculoase pentru organismul uman, unele chiar cancerigene.

Tipuri de plastic

Plasticul este fabricat din petrol, benzină, gaze naturale şi cărbune (resurse neregenerabile). Cea mai mare parte din materialele folosite pentru fabricarea plasticului provin din reziduurile rafinării petrolului, care altfel ar fi arse sau irosite. Ca o curiozitate, descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc. Material versatil, plasticul se găseşte în aproape orice consumăm, de la sticle, pahare, farfurii, pungi, până la caserole, cutii şi chiar ustensile de bucătărie şi, cu toate că ne este foarte la îndemână să le folosim (pentru că nu se sparg, sunt uşor de transportat ş.a.), trebuie să fim foarte atenți la modalitățile de utilizare a acestor ambalaje. Unii specialişti susţin că în industria ambalajelor sunt folosite nu mai puţin de 6.000 de substanţe chimice, numeroase cercetări scoţând la iveală că unele tipuri de plastic ne afectează grav sănătatea în mod direct, şi tocmai de aceea, în urma unor reglementări internaţionale, producătorii au fost obligaţi să ştanţeze pe ambalaj tipul de material din care acesta este realizat, fie prin simboluri, fie prin litere sau cifre. Astfel, verificând ceea ce este scris în partea de jos a ambalajelor, putem învăţa să le descifrăm pe fiecare în parte.

* PET sau PETE (Tereftalat de Polietilenă) (tip 1) – reprezintă recipientele de unică folosinţă. Acestea pot elibera metale grele ce afectează echilibrul hormonal. PET este probabil cel mai folosit tip de ambalaj pentru comercializarea apei plate. Dar multe alte tipuri de ambalaje sunt realizate din acest material. Tocmai din cauza faptului că utilizarea repetată a acestui tip de ambalaj creşte riscul degajării de substanţe nocive precum şi al creşterii numărului de bacterii, ambalajele de tip PET nu trebuie refolosite. Decontaminarea sau curăţarea corespunzătoare ar implica substanţe chimice nocive la rândul lor.

* HDP or HDPE (Polietilenă de înaltă densitate) (tip 2) – este probabil cel mai sigur tip de ambalaj. De aceea instalaţiile moderne de aducţiune a apei sunt realizate din acest tip de material. Este un material plastic care, practic, nu eliberează nicio substanţă chimică. Experţii recomandă alegerea acestui tip de ambalaj la achiziţia de apă plată, fiind probabil cea mai sănătoasă variantă disponibilă pe piaţă. HDPE este un plastic rigid folosit mai ales la ambalajele pentru lapte şi sucuri naturale, detergenţi lichizi, cloruri, uleiuri, dopuri, pahare, canistre (butoaie), cutii pentru gheaţă, castroane, cutii de alimente şi jucării.

* PVC sau V (Policlorură de vinil) (tip 3) – reprezintă o variantă de ambalaj nerecomandată pentru produse destinate consumului uman, dat fiind faptul că poate elibera două toxine cauzatoare de boli hormonale. PVC este un material mai moale, uşor flexibil. De regulă din el se fac folii alimentare, sticle de ulei, blistere pentru medicamente, si multe alte produse. Datorită costului redus, este un tip de ambalaj economic. De asemenea, datorită faptului că nu este afectat de razele solare şi de efectele vremii, mai este folosit la tâmplărie (geamuri tip termopan) sau furtunuri de grădină. Policlorura de vinil este deosebit de periculoasă pentru că are în compoziţie DEHA, un produs chimic folosit pentru a face plasticul mai flexibil, dar care, potrivit specialiştilor, este extrem de nociv. Aceştia avertizează că expunerea îndelungată la DEHA poate cauza scăderi în greutate, afectează ficatul şi poate duce la cancer. PVC se găseşte în recipientele de mâncare, în perdelele de duş, jucării, sticle de ulei vegetal, ambalaje de cosmetice, mănuşi chirurgicale, tuburi, pungi pentru sânge, măşti de oxigen. Un recent studiu american relevă faptul că PVC-ul conţinut în perdelele de duş eliberează în aer 108 chimicale toxice care pot afecta plămânii, sistemul nervos central, ficatul şi rinichii. Ortoftalaţii, cunoscuţi mai bine sub numele de ftalaţi, sunt folosiţi la fabricarea PVC-ului. Ftalaţii se găsesc, prin urmare, în produse ca săpunuri, şampoane, deodorante, cosmetice, conducte de apă, jucării, fire electrice, tuburi medicale şi podele vinilice. Ftalaţii interferează în dezvoltarea hormonilor. Producătorii sunt obligaţi să menţioneze pe etichetă existenţa ftalaţilor, cu excepţia parfumurilor. Ftalaţii utilizaţi pot purta diferite denumiri: Dibutilftalat (DBP), Dimetilftalat (DMP), Dietilftalat (DEP).

* LDPE (Polietilenă de densitate scăzută) (tip 4) – este folosit în producția de sacoşe, plase şi saci menajeri.  Totuşi, dat fiind faptul că acest tip de material nu eliberează substanţe chimice nocive, în ultimul timp i s-au găsit noi întrebuinţări chiar în producţia de mobilă şi de haine. Se mai întâlneşte la ambalajele unor produse cosmetice şi de igienă, cum sunt cele de tip tub (pastă de dinţi, demachiante, creme), flacoane farmaceutice, pungi pentru depozitare, folie pentru ambalat alimente, pahare, castroane sau jucării flexibile.

* PP (Polipropilenă) (tip 5) – un tip de plastic alb sau semitransparent, folosit pentru ambalarea iaurturilor, a sucurilor, a cutiilor de cereale, scutecelor de unică folosinţă, a găleţilor, a caserolelor, a dopurilor de sticle şi a cutiilor pentru margarină şi iaurt. Este un material rigid dar uşor, având o rezistenţă termică deosebită. Asigură o barieră pentru umiditate, substanţe chimice şi grăsimi. Este folosit la recipientele opace sau semi-opace, cum ar fi unele sticle, boluri, paie pentru băut, unele cutii de iaurt, cosmetice şi biberoane (dacă ţineţi neapărat să folosiţi biberoane de plastic pentru bebeluş, acest tip de plastic este cel recomandat).
* PS (Polistiren) (tip 6) – cu toate că este des folosit în industria ambalajelor alimentare, este un alt material periculos, întrucât eliberează substanţe chimice cancerigene, ca de exemplu stirenul. Din el sunt fabricate paharele de cafea, sucuri, caserole pentru mâncare de tip fast-food (ambalajele tip scoică). Multe dintre ambalajele fast-food sunt fabricate din PS, datorită faptului că e un bun izolator termic, nepermiţând mâncării să se răcească sau sucurilor reci să se încălzească. Este un plastic ieftin, uşor şi deformabil. Mai este cunoscut şi sub denumirea de „styrofoam” (spumă de polistiren). În construcţii este des folosit ca termoizolator (expandat sau extrudat), dar şi la ambalajele pentru ouă şi la învelirea produselor elctrocasnice în vederea transportării în siguranţă.

* PC (Policarbonat) sau plasticul neetichetat (tip 7) – este cel mai periculos tip de ambalaj alimentar din plastic, poate elimina BPA (bisfenol A) şi este des utilizat la producţia sticlelor de apă pentru sportivi, a recipientelor pentru mâncare şi, din păcate, chiar a biberoanelor pentru sugari. Această categorie a fost gândită astfel încât să includă atât policarbonatul cât şi alte plastice, astfel reciclarea şi reutilizarea acestei categorii de ambalaje nu este standardizată. Practic, bisfenolul A este un xenoestrogen cu efecte secundare ce afectează sistemul endocrin. Temerile sunt legate de posibilitatea ca, în anumite condiţii, bisfenolul să migreze în alimente într-o cantitate care ar pune în pericol sănătatea. În aceste condiţii a apărut cererea de înlocuire a policarbonatului cu materiale alternative care nu conţin BPA. Un studiu realizat în cadrul Programului Naţional de Toxicologie, condus de National Institutes of Health din SUA, a arătat impactul asupra sănătăţii pe care îl are bisfenolul A, cel mai periculos compus al plasticului policarbonat, prescurtat PC – acel plastic dur. BPA este prezent în majoritatea ambalajelor din plastic, dar şi în compoziţia CD-urilor şi a unor electronice şi dispozitive medicale. S-a demonstrat că BPA poate pătrunde în alimentele sau lichidele cu care intră în contact. Contaminarea se poate face la trecerea prin microunde, prin contactul cu un lichid foarte cald ori cu mâncare acidă (sau sucuri). O cantitate semnificativă de BPA este eliberată în alimente când în vas este turnată apă fiartă. Astfel, bisfenolul se eliberează de 55 ori mai repede decât în alte situaţii şi persistă şi după ce apa fierbinte a fost aruncată. Acest lucru indică faptul că până şi simpla spălare a paharului sau a sticlei din plastic cu apă fierbinte duce la creşterea conţinutului de BPA. Urmările BPA asupra sănătăţii sunt deosebit de grave, întrucât provoacă diabet, cancer chiar şi persoanelor care au ingerat can­tităţi mici de bisfenol A, leziuni structurale ale creierului, hiperactivitate, sporeşte agresivitatea, slăbeşte puterea de învăţare, creşte riscul obezităţii şi slăbeşte sistemul imunitar. Cercetătorii încă studiază dacă ftalații și BPA sunt de fapt cauza tuturor acestor probleme de sănătate și, dacă da, care este cantitatea care le poate declanșa. În cazul femeilor însărcinate care vin în contact cu materiale plastice, studiile efectuate în timp au demonstrat că acidul folic sau vitamina B9 protejează fătul de orice efecte potenţial negative ale bisfenolului.

Câteva date îngrijorătoare despre plastic

Deși astăzi pare de necrezut, plasticul s-a bucurat de o lungă perioadă de glorie, după ce a fost inventat în anul 1907, de chimistul american de origine belgiană Leo Baekeland. Acest material versatil putea să ia o mulțime de forme, să îndeplinească foarte multe nevoi, fapt care l-a transformat de-a lungul secolului al XX-lea într-un lucru omniprezent. Totuși, spre sfârșitul anilor ’90, au început să apară primele voci îngrijorate, care atenționau asupra pericolului pe care îl reprezintă acest material pentru mediu. Din păcate, până în acel moment plasticul luase atât de mult avânt, încât se găsea practic peste tot. Parafrazând refrenul unui hit din anul 1997, „Life in plastic is NOT fantastic!”, după cum veți putea constata în continuare.

* O bună parte din totalul plasticului de pe Pământ nu este reciclat – Într-un articol publicat pe portalul MSN este relevat faptul că 91% din totalitatea plasticului produs până în prezent nu este reciclat, adică nu este revalorificat pentru a fi folosit apoi în compoziția altor obiecte. Este aproape ireal de mult! Asta înseamnă că miliarde de tone de plastic riscă să ajungă în mediul înconjurător, de unde ne va afecta pe toți. Din 1950 și până în 2019, au fost produse 8,3 miliarde de tone de materiale plastice: 6,3 miliarde de tone au sfârșit ca deșeuri din care 9% au fost reciclate, 12% au fost incinerate, iar 79% au ajuns în depozitele și natură. Majoritatea materialelor plastice pot fi reciclate. Ca o curiozitate, în fiecare an sunt folosite 5 trilioane de saci de plastic pentru o singură utilizare.

* 80% din totalul plasticului produs până acum poluează mediul – Plasticul a început să fie produs în urmă cu aproximativ 100 de ani, iar deja în anii ’60 ai secolului al XX-lea devenise extrem de popular. De atunci, el a fost utilizat în aproape orice domeniu, dar a ajuns să polueze mediul înconjurător într-un mod absolut amenințător. 80% din tot plasticul produs până acum se află aruncat în natură, în oceane, păduri sau râuri.

* În anul 2016, Organizația Națiunilor Unite a dat publicității un document care atestă faptul că peste 800 de specii de animale au fost descoperite ca fiind contaminate cu plastic, cu 70% mai mult decât în raportul precedent, din anul 1977, în care doar 247 de specii fuseseră contaminate cu particule de plastic.

* Totalitatea gunoaielor din plastic cântărește de mii de ori mai mult decât un zgârie-nori – Un studiu realizat de National Geographic, din iulie 2017, arată că, dacă se va continua în același ritm cu producția și aruncarea plasticului la întâmplare, toate gunoaiele plastice din lume vor ajunge să cântărească de 35.000 de ori mai mult decât Empire State Building, cândva cea mai înaltă clădire din SUA.

* Nici cele mai vechi obiecte din plastic nu s-au degradat încă… și nici nu o vor face prea curând – Un alt studiu alarmant, al Greenpeace International de această dată, scoate în evidență faptul că nici măcar o singură bucățică de plastic produsă de-a lungul timpului nu s-a degradat în natură și nici nu o va face prea curând, pentru că plasticul va continua să existe cel puțin 500 de ani de acum înainte. Aproape orice obiect din plastic pe care îl folosim va „trăi” mult după ce noi vom fi părăsit planeta. Prima sticlă de plastic, creată în 1947, încă plutește aproape intactă undeva într-un ocean și va continua să o facă până prin anii 2400 – 2450.

* Plasticul ucide anual mai multe animale decât orice alt prădător – Plasticul a devenit o amenințare tot mai mare la adresa animalelor sălbatice, în special cele marine. Plasticul ajuns în mări și oceane este ingerat sau ajunge în căile respiratorii ale animalelor marine (pești, mamifere și păsări, deopotrivă). Anual, plasticul ucide 100 de milioane de animale marine.

* Plasticul din oceane va ajunge să cântărească mai mult decât toți peștii la un loc – Cercetători de la World Economic Forum au estimat că, până în 2050, cantitatea de plastic aruncată în oceane va ajunge până la 160 de milioane de tone și va însemna mai mult chiar decât totalul masei peștilor din mări și oceane. Economia mondială pierde anual miliarde de dolari din aruncarea plasticului. O cantitate imensă de plastic este folosită la ambalaje, care sunt folosite doar o dată, după care sunt aruncate. Cu toate că acestea ar putea fi valorificate, economia mondială pierde între 80 și 120 de miliarde de dolari din această cauză.

* O cantitate uriașă de petrol este folosită pentru producerea plasticului – Fabricile de mase plastice din întreaga lume folosesc în prezent circa 8% din petrolul global pentru produsele lor. Nu pare mult, dar în realitate este o cantitate imensă, care se așteaptă să crească până la 20% până în 2050.

* Animalele ajung să naufragieze pe insulele din plastic – Există atât de mult plastic aruncat în oceane, încât acestea formează uneori adevărate insulițe. Dacă acestea vor crește, animalele vor sfârși izolate pe acești atoli artificiali și se vor produce dezechilibre în diferite ecosisteme ale lumii.

* Producția unei sticle de plastic necesită mai multă apă decât poate ea să conțină – Mare parte dintre lichidele din comerț sunt vândute în sticle din plastic, mai ales cele pentru apă minerală. Dar, pentru producția unei singure sticle e necesară de trei ori mai multă apă decât cantitatea netă pe care o va putea susține apoi acea sticlă.

* China, Indonezia, Filipine, Thailanda, Vietnam generează mai multe deșeuri de plastic oceanice decât tot restul lumii la un loc – Țările cu venituri mari generează mai multe deșeuri de plastic pe persoană, dar problema deșeurilor este mai bine gestionată. Țările cu colectare și gestionare deficitare a deșeurilor provoacă mai multă poluare în oceane.

* Cu o producție alarmantă de aproximativ 300 de milioane de tone de plastic în fiecare an, a fost aruncat atât de mult plastic încât s-a creat un al „șaptelea continent”, Marea Insulă de Gunoaie din Pacific. În 2018 a ajuns să fie de 3 ori mai mare decât Franța și conține peste 1.800 de miliarde de bucăți de plastic. Adică, pentru fiecare vietate marină din acea regiune există 6 bucăți de plastic.

Efectele nocive ale plasticului asupra omului

* În ultimii doi ani, mai multe studii au identificat efectele microparticulelor de plastic asupra mediului înconjurător. Microparticulele de plastic din ape contaminează speciile subacvatice și în acest mod se regăsesc în hrana pe care o consumăm. Mai multe studii au concluzionat faptul că aceste particule se regăsesc în apele mărilor și oceanelor, fiind prezente și în râurile de munte.

* Având în vedere contaminarea mărilor și oceanelor cu plastic, o sursă de expunere o reprezintă speciile care trăiesc în aceste medii poluate. Peștii și fructele de mare au fost analizate în vederea stabilirii gradului de încărcare cu microparticule. În tubul digestiv al peștilor prezența particulelor de plastic a fost demonstrată, însă este dificil de spus care este modalitatea de expunere a omului care consumă acești pești, luând în considerare faptul că intestinele de pește nu fac parte din alimentația omului. Un studiu recent a arătat că oamenii care mănâncă în mod regulat pește și fructe de mare înghit până la 11.000 de mici bucăți de plastic în fiecare an.

* Consumul peștelui cu tot cu piele poate reprezenta o sursă importantă de expunere a omului. Însă nu doar peștele și fructele de mare pot fi contaminate. Plasticele sunt prezente și în alte alimente, cum ar fi: zahărul, sarea sau mierea. Prezența microparticulelor în miere a atras atenția cercetătorilor. Se pare că aceste particule sunt purtate de curenții de aer, ajungând pe suprafața florilor. De asemenea, au fost raportate contaminări cu plastic în unele branduri de bere sau în unele sortimente de sare marină.

* Materialele plastice ajung în mediu, unde sunt degradate până la nivelul acestor particule microscopice. Particulele sunt ingerate de speciile de animale și astfel ajung în tubul lor digestiv. Particule de plastic au fost identificate, de asemenea, în sol și aer.

* Particulele de plastic se concentrează la nivelul tubului digestiv, însă în funcție de mărimea acestora pot traversa bariera digestivă, ajungând în torentul sanguin sau în organe de vecinătate. Dincolo de contaminarea diferitelor specii cu particule de plastic, omul este înconjurat de aceste materiale plastice în mod curent. S-au identificat contaminări cu plastic ale alimentelor sau băuturilor care erau depozitate în ambalaje din plastic.

* Un studiu american publicat recent cuantifică gradul de expunere al omului la aceste particule. Anual, un adult ingerează peste 50.000 de microparticule, iar un copil aproximativ 40.000. Apariția nanoparticulelor de plastic agravează suplimentar problematica poluării și a contaminării umane.

* Microparticulele, prin suprafața lor hidrofobă (care nu se combină cu apa), pot îngloba o serie de alte particule, fiind în acest mod căi de transport pentru alte molecule toxice, printre care: hidrocarburi aromatice, pesticide, aditivi sau metale grele (cadmiu, zinc, nichel, plumb).

* La nivel digestiv, aceste microparticule pot servi drept transportor pentru alte substanțe toxice (pesticide, aditivi, metale grele) sau se creionează tot mai frecvent ideea că unele particule ar fi capabile să treacă din tubul digestiv în torentul sanguin sau limfatic și de aici în organe sau țesuturi.

* Expunerea omului este posibilă atunci când particule extrem de fine reușesc să străbată bariera digestivă și astfel să contamineze și alte organe sau țesuturi. Dimensiunile și concentrația acestor particule modulează efectele și riscul pentru sănătatea umană. În ultimii ani, s-a dovedit faptul că aceste particule, cu diametre din ce în ce mai reduse, sunt purtate de curenții de aer contaminând mediul înconjurator, dar și plămânii celor care respiră aerul poluat.

* Industria textilă sintetică reprezintă o sursă binecunoscută pentru acest tip de expunere inhalatorie de fibre sintetice. Dimensiunea acestor fibre condiționează biopersistența lor în organism. Astfel, fibrele cu dimensiuni reduse sunt respirabile, comparativ cu cele de mari dimensiuni, care sunt persistente la nivelul țesutului pulmonar, putând determina o serie de modificări toxice la acest nivel, cum ar fi: inflamație sau declanșarea unor mecanisme imunitare sau alergice.

* Un alt scenariu prin care omul poate fi expus la aceste microparticule digestive este reprezentat de înglobarea lor în macrofagele de la nivelul tubului digestiv, care le pot transporta spre ganglionii limfatici locali. Chiar dacă plasticul este considerat un material inert, o serie de studii pe animale au evidențiat că aceste microparticule pot produce embolii și cheaguri de sânge în vasele în care se găsesc.

* Un alt element important pentru toxicitate îl reprezintă biopersistența. Microparticulele de plastic inițiază și întrețin o serie de reacții în organism, printre care: inflamație, stres oxidativ, distrugerea țesuturilor sau fibroză. În plus, aduc specii reactive de oxigen care întrețin și agravează stresul oxidativ. Pe lângă aceste mecanisme de toxicitate se consideră că pot exista mult mai multe căi prin care plasticele pot afecta organismul uman.

Autor: Alina Andrei, RADOR

https://www.lessplastic.org.uk/9-tips-living-less-plastic

https://www.dailymail.co.uk/health/article-2157423/Poisoned-plastic-Chemicals-water-bottles-food-packaging-linked-infertility-birth-defects-Scaremongering-truth.html

https://www.scientificamerican.com/article/plastic-not-fantastic-with-bisphenol-a/

https://nonplasticbeach.com/blogs/latest/how-does-plastic-harm-the-environment

https://hartareciclarii.ro/?s=consumul+de+plastic

https://www.ciel.org/project-update/plastic-and-human-health-a-lifecycle-approach-to-plastic-pollution/

https://www.nationalgeographic.com/environment/habitats/plastic-pollution/

https://www.forbes.com/sites/grrlscientist/2018/04/23/five-ways-that-plastics-harm-the-environment-and-one-way-they-may-help/