Miza alegerilor din Muntenegru

Aşa cum v-am informat astăzi au loc alegeri parlamentare în Muntenegru. Este pentru prima dată când se poate întâmpla ca după ce ţara a devenit independentă, socialdemocraţii să-şi piardă puterea – scrie cotidianul maghiar Népszava.
Partidul Social Democrat (DPS) guvernează ţara de o frumuseţe pitorească încă din anul 1991. Preşedintele Milo Ðukanović are doar 58 de ani, cu toate acestea este unul dintre cei mai longevivi politicieni din Europa care se află la putere fie în calitate de prim-ministru, fie ca preşedinte. Acesta este o personalitate inteligentă, care a ştiut dintotdeauna când trebuie să schimbe direcţia politică a ţării. În anii ’90 a fost aliatul fostului preşedinte sârb Slobodan Milošević, însă în 1998 a întrerupt relaţiile cu acesta şi s-a orientat către Occident. Prin această manevră a reuşit să-și muşamalizeze afacerile suspecte de corupţie. A declanşat cu un bun simţ politic procesul care a dus la independenţa ţării în anul 2006. Din mai multe puncte de vedere, țara devansează Serbia. GDP-ul calculat pe cap de locuitor este de 8800 de dolari, în vreme ce în ţara vecină este de doar 7200 de dolari. Muntenegru are o poziție mai bună şi în ceea ce priveşte negocierile privind integrarea ţării în Uniunea Europeană, cu toate că este puţin probabil ca poarta UE să se deschide mai devreme pentru Podgoriţa decât pentru Belgrad. Guvernul munenegrean ia în serios eforturile de integrare, drept dovadă că din anul 2017 ţara este membră a NATO, iar moneda naţională este euro. EU a trecut cu vederea şi peste criza politică din 2015-2016 iar protestele antiguvernamentale au fost înăbuşite de poliţie prin metode nu tocmai europene.
O lungă perioadă de timp părea că Ðukanović nu poate fi îndepărtat de la putere, însă acum – pentru prima dată după obţinerea independenţei – poziţia preşedintelui poate să se clatine. Potrivit sondajelor de opinie, DPS nu va obţine majoritatea absolută a voturilor, mai mult decât atât, unii analişti cred că socialdemocraţii nu vor totaliza nici măcar 40% din sufragii. Motivul ar putea să fie că partidul a deranjat biserica pravoslavă sârbă (SPC) cu o nouă lege, care prevede că aceasta trebuie să dovedească cu acte foarte vechi, că stăpânesc în mod legal bisericile şi mănăstirile din evul mediu pe care le au în proprietate. Dacă nu reuşesc să găsească aceste documente foarte vechi, atunci SPC poate să piardă aceste proprietăţi valoroase din punct de vedere istoric şi artistic. Minoritatea sârbă protestează de luni de zile împotriva acestei legi, dar până acum nu se întrevede niciun compromis.
Scopul guvernului este clar, şi anume să întărească poziţia bisericii ortodoxe muntenegrene al cărei caracter autocefal nu este recunoscut de celelalte biserici ortodoxe. Cealaltă problemă a guvernului este pandemia de coronavirus. În primăvară ţara declara că la ei nu mai este prezent noul coronavirus, însă după ce din motive economice au permis intrarea turiştilor străini, în luna iunie numărul îmbolnăvirilor a crescut vertiginos.
În Muntenegru practic nu se poate vorbi despre libertatea presei. Raportul organizaţiei Freedom House a calificat ţara ca având un regim hibrid (democratic şi autocratic) şi unde lupta împotriva corupţiei lasă de dorit. Conform statisticii publicate de Transparency International din anul 2019, din punctul de vedere al corupţiei Muntenegru ocupă doar locul 66 în lume, ceea ce totuşi nu este o poziţie ruşinoasă, dacă ne gândim că în acelaşi clasament pe locul 70 se situează România, la egalitate cu Ungaria, iar Serbia se află la poziţia 91.
Cu ocazia mitingurilor electorale, Ðukanović ameninţă că ţara poate să se abată de pe drumul integrării europene dacă DPS nu poate să formeze guvernul. „Miza este că ţara va merge în continuare pe acest drum, sau se va întoarce înapoi” – a declarat preşedintele. Interpretarea lui Ðukanović nu stă departe de adevăr, având în vedere că cea mai mare alianţă politică a opoziţiei priveşte cu simpatie către Serbia şi Rusia. Deşi relaţia Muntenegrului cu Serbia este tensionată, o treime din populaţia ţării este formată din sârbi şi probabil că aceștia nu vor vota cu DPS. Pe de altă parte opoziţia nu este unită. Frontul Democratic se află sub influenţa Belgradului, dar Alianţa Pace este pro-europeană. Este posibil ca aceste două partide împreună să primească mai multe voturi decât socialdemocraţii, dar singurul lucru comun în programele lor este că vor să schimbe formaţiunea lui Ðukanović. Din punct de vedere ideologic însă, între cele două partide de opoziţie sunt mari diferenţe. În aceste condiţii este posibil ca DPS să profite din neînţelegile dintre Frontul Democratic şi Alianţa Pace şi să rămână la putere intrând în coaliţie cu unul dintre aceste partide.

Székely Ervin, Rador