Parlamentul European (PE) devine din ce în ce mai autonom. Acest fapt este ilustrat şi de dezbaterea privind Raportul Comisiei Europene despre starea statului de drept în ţările membre. Întrucât membrii Parlamentului European sunt aleşi în mod democratic, aceştia nu pot fi acuzaţi că ar fi în slujba unei puteri străine.
Legislativul european nu vrea să cedeze în cauza statului de drept şi vrea ca ţările membre să beneficieze de finanţări comunitare doar dacă respectă principiile democratice. Această regulă este valabilă fie că e vorba despre fondurile de reconstrucţie prin care se doreşte contracararea efectelor pandemiei de coronavirus, fie despre plata bugetului multianual. Parlamentul European consideră că propunerea germană – care este un compromis între poziţia ţărilor nordice şi ceea ce vrea Polonia şi Ungaria – nu este un mijloc suficient de eficace pentru respectarea statului de drept. După cum este cunoscut la Summit-ul Uniunii Europene din iulie disensiunile din cadrul UE au devenit evidente, pe de o parte între Austria, Danemarca, Olanda, Suedia (cei patru economi), la care ulterior s-a alăturat şi Finlanda şi ţările Grupului de la Vişegrad. Disputele de atunci riscau să blocheze mecanismul de adoptare a hotărârilor. În acest context rolul Parlamentului European a crescut. Acest lucru are importanţă pentru că astfel Uniunea Europeană nu va mai rămâne exclusiv un for al negocierilor dintre guverne, ci se va apropia de cetăţeni, lucru care a fost solicitat mai de mult de analiştii politici. Paralel cu acest proces şi Parlamentul European devine din ce în ce mai conştient de importanţa sa, grupurile parlamentare devin mai independente de partidele lor naţionale. Acest proces înseamnă că Uniunea Europeană câştigă teren faţă de suveranitatea naţională a ţărilor membre. În acest context ţările care se opun acestui curent, în primul rând este vorba despre Polonia şi Ungaria, se izolează în cadrul Uniunii Europene şi mai ales în Parlamentul European. Până acum însă UE nu a avut mijloace eficiente pentru a obliga statele care doar beneficiau de finanţările europene, dar nu împărtăşeau valorile comune – invocând mereu prioritatea suveranităţii lor naţionale – să le oblige pe acestea ca odată cu drepturile să-şi asume şi obligaţiile care decurg din statutul de membru al UE. Şi aici poate să intre în scenă Parlamentul European, care poate să devină garantul sistemului democratic. Nu este vorba despre faptul că PE trebuie să fie un fel de contrabalans al Comisiei Europene (CE), care mereu face concesii statelor renitente, ci mai degrabă legislativul european poate să devină un fel de catalizator al proceselor de coagulare a UE.
Creşterea rolului Parlamentului European a devenit clară după alegerile europarlamentare din luna mai 2019. Atunci sistemul candidatului de vârf (spitzenkandidat) a căzut şi politicianul Uniunii Creştin Sociale (CDU) Manfred Weber, cel care conducea lista Partidului Popular European (EPP) nu a fost ales în funcția de preşedinte al Comisiei Europene, deşi EPP avea cei mai mulţi deputaţi în PE. Motivul a fost ca preşedintele francez, Emmanuel Macron nu a sprijinit sistemul candidatului de vârf.
Din situaţia creată după alegeri Parlamentul European a profitat cel mai mult. Marea coaliţie dintre Partidul Popular şi socialdemocraţi nu a mai avut majoritate în parlament, de aceea a trebuit să-i coopteze şi pe liberali, care sunt mult mai intransigenţi în chestiunea statului de drept. Astfel Parlamentul european nu numai că a devenit mai multicolor din punct de vedere politic, dar a solicitat o mai mare implicare în luarea deciziilor. Astăzi PE nu mai este doar un club de discuţii despre principii abstracte, cum a fost în urmă cu 10 sau 15 ani, ci o instituţie vie a Uniunii Europene. Deşi verzii nu au intrat în acerastă coaliţie, numărul şi influenţa deputaţilor ecologişti a crescut. În PE astfel există trei grupuri parlamentare puternice (socialdemocraţii, liberalii şi verzii) pentru care respectarea statului de drept reprezintă una dintre cele mai importante valori ale UE. În ceea ce priveşte EPP acesta închide din când în când ochii atunci când unele partide din familia lor politică încalcă principiile democratice (statutul Fidesz şi acum este incert în EPP, iar popularii evită să ia măsuri împotriva partidului GERB condus de premierul bulgar Boiko Borisov, deşi populaţia demonstrează de luni de zile împotriva corupţiei din guvernul bulgar), dar acum este sub presiunea puternică a celor trei grupuri parlamentare amintite. Astfel şi EPP s-a alăturat celorlalţi şi dorește condiţii mai severe pentru acordarea finanţărilor.
Având în vedere această situaţie, sunt şanse foarte mari ca Parlamentul European să modifice propunerea germană şi fondurile alocate Poloniei şi Ungariei să fie micşorate substanţial, dacă guvernele celor două ţări nu vor renunţa la limitarea independenţei justiţiei, la eliminarea presei libere, la atacurile asupra autonomiei universitare şi vieţii artistice şi academice.
Székely Ervin, Rador
