Buna ziua,
Apreciem cu adevărat ceea ce avem doar atunci când simțim că pierdem. Eu simțeam cum îmi pierd sufletul, cum mă pierd pe mine.
Mi-e greu să îmi amintesc de perioada de început, atunci când nu știam nimic, când erau doar niște aruncături de intuiție sau al VI-lea simț, când era mai degrabă o durere sufletească decât ceva fizic, acum înțeleg că boala încolțea în mine…a evoluat atât de repede încât fizic eram copleșită complet. Aveam niște dureri groaznice în fiecare zi, veneam de la liceu epuizată și abia de reușeam să fac față, însă am avut marele noroc să fiu eleva unor profesori de aur care îmi înțelegeau durerea. Le sunt foarte recunoscătoare.
Apoi, starea organismului meu s-a agravat. Cancerul a pus stăpânire pe mine. A decis mai întâi să se joace cu urechea, nasul și gâtul meu. Apoi au urmat 4 intervenții chirurgicale, aproape una după alta. Îmi dau seama că toate astea nu făceau nimic altceva decât să îmi avanseze stadiul cancerului, așa am ajuns la al patrulea.
Ulterior, medicul ORL mi-a zis că sângele nu curgea de unde ar trebui să curgă(aveam și hemoragii nazale), ci de undeva din creier, respectiv a suspectat că e o tumoare la creier(ceea ce nu era adevărat.)
Și iată în așa mod cancerul meu progresa și îmi bântuia corpul, iar eu încă nu știam de existența lui, nimeni nu știa.
După o perioadă foarte lungă, Dumnezeu mi-a trimis în cale doctori care au înțeles ce am de fapt. Sau…poate eu eram cea care a înțeles ce era cu mine, la nivel de subconștient bineînțeles, pentru că deseori o voce interioară îmi spunea că am cancer.
Foarte greu am primit această noutate, însă și mai greu au primit-o părinții mei. Eu eram cea care îi susținea și le spunea că voi fi bine.
Am început chimioterapia în ianuarie, iar ca și la oricare pacient oncologic au apărut reacțiile adverse, printre care și căderea totală a părului. A fost un șoc pentru mine. Intrasem în depresie, îmi visam zilnic părul meu lung de 70 cm, iar când mă trezeam, realizam că, de fapt, nu îl mai am. Întrebarea pe care mi-o puneam zilnic era ,,De ce anume eu?”. Era groaznic, nu credeam că voi ieși vreodată din acea stare. Însă am reușit datorită medicilor și asistenților din secția ,,Hematologie pentru copii” care își dau și sufletul numai să fie copiii sănătoși și să se simtă ca la ei acasă.
Parcă o rază de soare apăruse și la geamul meu, durerile dispăruse, ganglionii se dezumflau, eram convinsă că încă puțin și gata, înving.
Pentru mine vârsta de 18 ani a devenit maturitate și înțelepciune, nu doar în cuvinte, ci la propriu. Dumnezeu mi-a trimis în cale oameni care m-au îmbogățit cu bunătate și putere lăuntrică, oameni cu chip de înger care mi-au demonstrat că anume credința e cea care vindecă. Mi-am recăpătat aripile și acum merg înainte cu convingerea că toate greutățile prin care trec e drumul spre fericirea absolută. Însă recent am fost anunțată că tratamentul făcut în Moldova nu prea a avut efect, iar starea mea s-a agravat. Urmează să fac alte proceduri de chimioterapie și la final transplant de celule stem.
Însă toate astea au un preț ireal pentru familia mea, este vorba de 59.000$, dar eu știu că Dumnezeu are acești bani pentru mine, el lucrează prin oameni.
Donații se pot face:
Denumire entitate: Asociatia “SALVEAZA O INIMA”
Cod de inregistrare fiscala: 31015982
Cont (IBAN) bancar:
Cont RON: RO 05 BTRL 0070 1205 W828 70 XX
Cont Euro: RO 28 BTRL EUR CRT 00 W828 7001
CONT USD: RO 68 BTRL USD CRT 00 W828 7001
COD SWIFT: BTRLRO22
COD BIC: BTRL
REVOLUT: 0752.753.540
Banca Transilvania Botosani
Vă rugăm să specificați pentru transfer bancar numele de familie al copilului -Negruta
