Schimbarea gărzii la Washington și implicațiile ei pentru glob continuă să preocupe presa internațională, alături de pandemia de coronavirus, dar și de aparentul final al conflictul armat din Caucazul de Sud.
În SUA, The New York Times analizează cauzele victoriei lui Joe Biden sau, mai degrabă, ale înfrângerii lui Donald Trump. El ar fi pierdut din două cauze principale, strâns legate una de alta. „Prima e aceea că e imoral”. O imoralitate care nu doar i-a dezgustat pe adversarii lui politici, ci „i-a înfuriat, i-a inspirat, i-a împins la urne, iar lui Biden i-a oferit fix breșa necesară pentru a candida cu mesajul câștigător al unității și bunului simț”. A doua cauză e aceea că nici conservatorii n-au încercat deloc să-i țină în frâu imoralitatea; „i-au justificat-o, au găsit pretexte, au facilitat-o și chiar au aplaudat-o”. „Tot așa cum ignoranța însemna putere în «1984» de George Orwell, nerușinarea a devenit virtute pentru partidul lui Trump”, conchide autorul. „Fără Trump, revine normalitatea?” se întreabă site-ul brazilian Folha Online și, fiindcă răspunsul nu e clar, se limitează la două constatări: „condițiile socio-economice care au favorizat alegerea magnatului în 2016 sunt departe de a fi depășite. Așa cum Trump i-a succedat lui Obama, nimic nu-l împiedică pe Biden să fie succedat de un neo-Trump”, respectiv „le revine republicanilor să definească felul în care se va desfăşura jocul de acum înainte”, căci ei „au dus mult mai departe decât democraţii ideea că a câştiga e mai important decât fair-play-ul democratic”. În editorialul său, The Washington Post comentează reacțiile externe la victoria lui Biden, remarcând că „vechii aliați ai Americii s-au grăbit să-l felicite. Autocrații și populiștii nu prea”. Astfel, respectivele reacții ne oferă o „utilă hartă a stării alianțelor SUA – și a democrației – pe glob”. Regatul Unit, Franța, Germania, Canada, Japonia, India, Coreea de Sud și Italia l-au recunoscut rapid pe președintele ales. La extrema cealaltă, Rusia și China nu au făcut-o încă. Undeva la mijloc, aliați apropiați ai președintelui Trump precum Arabia Saudită, Israel și Emiratele Arabe Unite au făcut-o tardiv, conștienți totuși că securitatea lor depinde de SUA. Mai sunt și statele cu regimuri populiste autocrate precum Polonia, Ungaria, Turcia, Mexic și Brazilia; ultimele trei nu l-au felicitat pe Biden, iar Polonia a remis un mesaj echivoc. Aliații Americii așteaptă de la Biden o „inversare a valului de populism naționalist” din Occident, iar el a promis deja că va „confrunta sincer țările care regresează”, în capul listei fiind probabil Ungaria și Polonia, calificate de el „regimuri totalitare incipiente”. Cotidianul german Die Welt apreciază că victoria lui Biden nu va schimba radical relația SUA-UE. „Va exista o nouă lună de miere în relaţiile transatlantice? Nicidecum. Preşedinţia lui Biden ar putea constitui o mai mare provocare pentru UE decât mandatul lui Trump.” UE va trebui „să demonstreze că e pregătită să investească în parteneriatul transatlantic: preluarea unei responsabilităţi mai mari în lume, mai ales în propria curte, deci în Africa şi Orientul Apropiat. Mult mai multe cheltuieli pentru apărarea libertăţii şi democraţiei. Și o deschidere însemnată a pieţelor din Europa, cum ar fi sectorul agrar”. Totuși, aflăm din La Libre Belgique că UE deja îi propune lui Biden un nou parteneriat „pentru a întoarce pagina Trump”, „coloana vertebrală a unei noi alianţe mondiale” axate pe „sănătate, climă, digital, reforma sistemului multilateral bazat pe reguli”. Publicația israeliană The Jerusalem Post vede „o schimbare dramatică a relației Americii cu aliații și adversarii, dar impactul cel mai puternic se va resimți în Orientul Mijlociu”. Aici, drepturile omului vor conta din nou, se va relua dialogul cu Iranul, se va reveni la soluția celor două state și nu vor mai fi noi războaie. Trump „e în esență izolaționist. Biden e mai degrabă un globalist influențat de rolul SUA în reconstrucția civilizației după distrugerea războiului mondial”. Wall Street Jurnal, pe de altă parte, avertizează că Orientul Mijlociu nu mai este acum „cel al lui Obama”, iar Biden se va confrunta cu riscuri noi, între care se remarcă „Turcia, o amenințare islamistă în curs de ascensiune”. Ziarul turc Milliyet se așteaptă la o „revenire la linia politicii tradiţionale a SUA”: Biden „e hotărât să restaureze relaţiile” cu aliații și cu organizaţiile internaţionale, de la ONU la NATO şi UE. În privința Ankarei însă, Milliyet nu se așteaptă la „soluţionarea urgentă” a diferendelor, pentru care e nevoie de „abordare pragmatică, înţelegere, răbdare, diplomație şi un stil potrivit”.
O știre mult comentată e aceea că vaccinul gigantului farmaceutic Pfizer contra coronavirusului are o eficiență de 90%. Revista americană Foreign Policy alege însă să mai tempereze euforia, titrând „Vestea e bună. Iată acum veștile proaste”. Rezervele ei fac referire la stadiul actual al pandemiei, la gestionarea ei slabă, la informațiile incomplete despre vaccin și la capacitatea de organizare a vaccinării în masă. În lume, pandemia presează atât de puternic pe sistemele sanitare încât tot felul de boli non-virale, de la diabet la cancer avansat, omoară sute de mii de oameni care au pierdut accesul la îngrijire. Nici The Financial Times nu crede că vaccinul „vestește sfârșitul pandemiei”. Eficacitatea de 90% e valabilă doar „pentru primele șapte zile de la inocularea cu a doua doză”. „Apoi mai sunt obstacole logistice considerabile în calea vaccinării în masă”, cum ar fi fabricarea și transportul echipamentelor necesare ori depozitarea vaccinului la minus 80 de grade. „În fiecare țară va fi nevoie de o armată de cadre medicale pentru administrarea vaccinului.”
Portalul european Politico are și el o veste bună: Consiliul UE și Parlamentul European au ajuns azi la un acord privind bugetul pe 2021-2027 și fondul de redresare, însumând la un loc 1,8 trilioane de euro. Mai e necesară o aprobare finală, după care va începe procesul ratificării bugetului de către statele membre, iar fondul anti-pandemie va deveni funcțional. EUobserver avertizează însă că premierul ungar Viktor Orbán amenință cu veto atât bugetul cât și fondul, din cauză că acordul prevede condiționarea finanțării de respectarea statului de drept.
Relatând despre situația gravă din Italia, Rai News arată că „toate regiunile sunt clasificate cu risc ridicat de epidemie necontrolată și greu de gestionat sau cu risc moderat și cu probabilitate mare de a progresa la risc ridicat”. Legat de controversele privind carantina strictă, unele autorități sanitare pledează pentru „o soluție mai flexibilă, deoarece ne confruntăm cu un maraton. O carantină generalizată în următoarele luni e greu de justificat”.
Și cotidianul britanic The Guardian consideră că interdicțiile anti-pandemie nasc revoltă. Ele lovesc în special în angajații cu venituri mai mici: și mai vulnerabili la pierderea slujbei, și mai expuși la virus prin natura muncii. Cei cu salarii bune își permit de obicei să lucreze de acasă. „Firme și indivizi se scufundă sub o povară tot mai grea a datoriilor, pe măsură ce noi restricții sunt recomandate.” Și cum protestele împotriva lor au devenit violente în Italia și Spania, nu-i de mirare că populiști precum Nigel Farage au sesizat o ocazie de a exploata politic situația.
Pe plan mondial OMS le cere statelor o mai bună cooperare, informează CNN, observând că la ultima sa reuniune Taiwanul nu a participat „nici măcar în calitate de observator”. Or țara, cu 24 de milioane de locuitori, nu a înregistrat decât 578 de infecții și șapte decese, iar asta în ciuda vecinătății cu focarul inițial, China.
Despre un efect colateral al pandemiei mai puțin popularizat relatează BBC: „Japonia a înregistrat cel mai mare număr de sinucideri din ultimii cinci ani, în special în cazul femeilor”. Au fost 2.173 de sinucideri în octombrie, o creştere cu peste 80% a sinuciderilor în rândul femeilor comparativ cu octombrie 2019.
Tot postul BBC informează că „Armenia şi Azerbaidjan au convenit să pună capăt războiului care a durat şase săptămâni”, iar Rusia trimite 2.000 de trupe pentru menţinerea păcii în Nagorno-Karabah. „Nu e o înfrângere totală pentru Armenia, dar nu e foarte departe de a fi”. Azerbaidjan păstrează toate teritoriile cucerite, iar Armenia îi va ceda şi altele. „Acordul a fost sărbătorit în Azerbaidjan, unde preşedintele l-a calificat drept o capitulare a Armeniei. În Armenia au avut loc scene de furie, protestatarii au avariat clădiri publice şi au cerut demisia premierului Nikol Pașinian”, comentează BBC. Premierul armean a scris despre o decizie „incredibil de dureroasă”, dar „cea mai bună soluție posibilă în situația actuală”, citează ziarul francez Liberation. Acordul semnat la Moscova pune capăt conflictului cu peste 5.000 de morți și „consacră rolul tradițional de arbitru al lui Vladimir Putin” în Caucazul de Sud, comentează și Le Figaro. De la agenția rusă de știri Ria Novosti aflăm că durata şederii contingentului rus de menținere a păcii e de cinci ani, cu prelungire automată pentru alte perioade de cinci ani, dacă nicio parte nu denunţă prevederea cu șase luni înainte de expirarea perioadei. Rusia „revine în forță” în Caucazul de Sud, consideră și Le Monde, având acum o prezență militară în toate cele trei state ale regiunii (Georgia, Armenia și Azerbaidjan). Acordul consacră rolul Rusiei de arbitru suprem, întrucât „documentul nu menționează nici măcar Grupul de la Minsk ori copreședinții lui (SUA și Franța, pe lângă Rusia)” – entitatea care gestiona în mod normal conflictul. E incert ce rol va mai juca Ankara, care a profitat de război pentru a-și „consolida prezența militară la porțile Rusiei, care își văzuse astfel din nou contestată hegemonia în «vecinătatea sa apropiată»”. Și cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung titrează „Sfârșitul războiului în Karabah – Câștigătorul se numește Putin”. „Putin se poate lăuda și cu un alt succes: odată cu semnarea capitulării de facto de către Pașinian s-a încheiat și experimentul democratic propus de el în Armenia. Kremlinul nu s-a arătat niciodată mulțumit de un astfel de experiment, oricât de mult ar fi afirmat Pașinian legăturile Armeniei cu Rusia în politica externă”.
Andrei Suba, RADOR
