Ca produs cultural, scenele tridimensionale ale Nașterii lui Iisus, numite în Italia presepe, s-au răspândit în diverse comunități catolice din culturi diferite și, chiar dacă ideea de bază, de a recrea scena Nașterii, rămâne invariabilă, diferă materialele folosite și stilurile de realizare. Au apărut astfel scene specific spaniole, provensale, germanice, latino-americane sau asiatice, cum ar fi cele din Japonia, realizate cu tradiționalele păpuși din lemn kokeshi. Tradiția scenei Nașterii în țările germanofone este profund apreciată mai ales grație unei legende care spune că, în Catedrala din Köln, Germania, se află relicvele Regilor Magi, aduse de la Milano de către împăratul Frederic Barbarossa, în 1164, iar în multe alte orașe germane sunt amenajate în spații publice scene ale Nașterii lui Iisus. În Spania, scena Nașterii (pesebre, dar cel mai adesea belén, desemnând și scena Nașterii, și numele orașului Betleem), a devenit larg răspândită în secolul al XVIII-lea, iar în Catalonia, o amprentă aparte a fost dată de artistul Ramon Amadeu, care a realizat numeroase asemenea scene cu personaje din lut.
(Photo by NORBERTO DUARTE / AFP)
La nivel arhitectonic, deși depășind cadrul scenelor de tip presepe (sau belén), una dintre cele mai însemnate și impresionante plăsmuiri artistice catalane este Fațada Nașterii a Catedralei Sagrada Familia din Barcelona, o parte construită integral de Antoni Gaudí, exuberantul catalan creator al unor spectaculoase forme multicolore în arhitectura religioasă și civilă. În orasul spaniol Lorca, ansamblul municipal înfățișând Nașterea Domnului a inclus un element surpriză – o replică a Tezaurului de la Petra, Iordania, templul nabateean săpat în stâncă datând din secolul I î.Hr, unde se crede că s-ar fi aflat o comoară a unui faraon. În Andaluzia, la Jerez de la Frontera, Museo de Belén, datând din 1871, expune o colecție de scene ale Nașterii din Spania și din lume, distingându-se un presepe de la Napoli, de secol XVIII, și piese ale artistului spaniol Pedro Ramírez. Lângă Malaga, Museo de Belenes din Mollina are drept obiectiv prezentarea unei mari varietăți de scene ale Nașterii, într-un amestec unic de tradiții artistice. Se remarcă scene ale Nașterii amplasate în Teatrul Roman din Cartagena sau în favelele din Rio de Janeiro, în locuri populare spaniole, cum ar fi Biserica Maicii Domnului a Remediilor din Antequera, unul dintre cele mai vechi orașe din Andaluzia, Curtea Leilor din Alhambra, încununarea artistică a Granadei, sau Catedrala Sfânta Maria din Burgos, locul de odihnă al legendarului cavaler și comandant militar castilian al Spaniei medievale, Rodrigo Diaz de Vivar, supranumit El Cid. Prin dimensiunile lor mari se disting El Belén Monumental semnat de Antonio Bernal, cu peste 200 de personaje, El Belén Monumental din Andaluzia, cu o lungime de 20 de metri, evocând cele opt provincii andaluze, o creație a atistului Vicente Rodríguez, El Belén Monumental semnat de José Luis Mayo, în formă circulară, incluzând scene cu Muntele Sfânt, cu Adam și Eva sau cu Învierea, sau o spectaculoasă paradă a celor Trei Magi, de un metru și jumătate înălțime, realizată de sculptorul Joaquín Pérez. La rândul său, Universidad de la Mística din Avila deține o amplă colecție de scene ale Nașterii. Însumând 859 de compoziții din 96 de țări, cu 3.300 de piese, ‘Mundo Belén’ este o colecție în expansiune, care reunește elemente din numeroase culturi și tradiții, între care un presepe de la Vatican, în care apare bazilica San Pietro, sau alte ansambluri create în Grecia, Islanda, Vietnam, Angola sau Algeria, cu varii dimensiuni, unul dintre cele mai mici fiind un presepe columbian. În Portugalia, la Evora, la muzeul de la Convento e Iglesia de Sao Francisco, lăcaș construit între 1480 – 1510, în stil gotic, sunt expuse interesante scene ale Nașterii Domnului, realizate de nenumărați artizani sau de artiști consacrați, compoziții variate din materiale diferite, aduse din toate colțurile Portugaliei și din alte locuri din lume, provenind dintr-o colecție privată a unei vechi familii lusitane.
În țările din America Latină, scena Nașterii Domnului s-a răspândit după sosirea conchistadorilor spanioli, primul asemenea ansamblu poposind pe aceste meleaguri la începutul secolului al XVI-lea, adus de navigatori. Pe continentul descoperit de temerarul căutător de noi orizonturi, Cristofor Columb, pesronajele scenei Nașterii sunt întruchipate de indigeni, într-o explozie de culoare, fiind confecționate din materiale precum lutul, iarba, iuta, bumbacul, o mare varietate de frunze, cum ar fi cele de palmier sau de platan, piatra, lemnul, alama, pluta, sticla, fiecare țară punând accentul pe resursele locale de care dispune. În descrierea personajelor, într-o inedită contopire între religiile precolumbiene și tradiția catolică, sudicii poartă deseori poncho și pelerine, cei din Caraibe poartă haine lejere, columbienii și mexicanii își etalează varietatea de extravagante pălării, caracteristică țărilor andine fiind căciula de lână care acoperă urechile (chullo), și tot aici lama înlocuiește boul de lângă iesle, fiind prezentă și ca un semn al identității locale. În Peru, la Palatul Justiției din Lima, pot fi admirate scene ale Nașterii lui Iisus caracteristice locului de creație, prin trăsăturile și veșmintele personajelor.
Pentru regiunea peruană Ayacucho este caracteristic așa-numitul retablo ayacuchano, un artefact popular sofisticat, sub forma unor cutii portabile colorate, conținând scene religioase, inclusiv scene ale Nașterii. Casetele din lemn, cu multe personaje, se deschid ca niște cufere prețioase, dezvăluind în interior comoara prețioasă pe care o adăpostesc: Pruncul Iisus și Sfânta Familie. Există și scene miniaturale ale Nașterii Domnului, închise în ouă, în coji de nucă sau frunze de copaci. În Mexic, faimoasa structură artizanală din lut, Arbol de la Vida, o tradiție ceramică din centrul țării, servește drept suport și pentru descrierea Nașterii Domnului, cu personaje și veșminte specifice, nelipsită fiind tradiționala pălărie sombrero cu boruri foarte largi. Institutul Național de Antropologie și Istorie din Mexic organizează anual expoziții cu asemenea scene realizate în Mexic și în alte țări, iar Plaza de la Liberation din Jalisco găzduiește în fața catedralei orașului o mare scenă a Nașterii, în care Pruncul Iisus are o înălțime de 1,5 metri. În Mexic, scenele Nașterii sunt instalate în biserici din primele zile ale lunii decembrie și rămân expuse până pe 6 ianuarie, de Epifanie, în unele locuri chiar până pe 2 februarie, de ziua numită Candelaria, sărbătoarea Întâmpinării Domnului și a Purificării Fecioarei Maria. În Bolivia sunt tipice scene ale Nașterii realizate în teracotă vitrată, cu personaje rotofeie și zâmbitoare, încadrate în peisaje rurale tipice, cu păstori și animale din diverse regiuni. În Ecuador, una dintre cele mai mari reprezentări ale Nașterii, întinsă pe o suprafață de 100 de metri pătrați, a fost concepută într-un peisaj plin de flori și de păsări colibri, Mănăstirea del Carmen Bajo expune ansambluri de secol XVIII ale Școlii de artă din Quito, iar la muzeul Bisericii Sfântul Francisc sunt prezentate sofisticate scene lucrate în lut, piatră din lavă vulcanică, spumă, carton sau hârtie. În Venezuela și în Columbia sunt specifice scenele cu personaje din teracotă sau din frunze de porumb, întruchipate de localnici cu veșminte specifice, cum ar fi șalurile și pălăriile sau poncho. La Medellín, compun scena Nașterii personaje imense realizate din flori. În Venezuela, familiile se reunesc în credință și speranță, pentru a reconstitui împreună scena Nașterii, fiecare membru plasând câte un personaj în compoziția realizată acasă, pentru a împodobi bradul și a asculta colinde, și pentru a bea un pahar de Ponche Crema, o băutură locală nelipsită de Crăciun, un lichior tradițional conținând ou, lapte, zahăr, rom, vanilie, nucșoară, scorțișoară și coajă de lămâie.
(Cristina Zaharia)
