La Ploiești atacul american a fost la joasă înălțime.
În vara anului 1943, Înaltul Comandament al Statelor Unite ale Americii a ordonat bombardarea și distrugerea rafinăriilor din zona Ploiești. Operațiunea a fost atent pregătită, rafinăriile au fost filmate în prealabil de avioane de spionaj, iar obiectivele ce urmau să fie distruse au fost marcate. La misiune, americanii au hotărât să folosească 177 bombardiere grele B-24 Liberator cunoscute pentru viteza de zbor și pentru raza mare de acțiune. Aviatorii americani au fost încrezători în succesul misiunii: fiercare avioan B-24 avea pentru apărarea de aviația de vânătoare inamică șase mitraliere grele. Apoi au crezut zvonurile că, datorită campaniei din Rusia, zona este slab apărată antiaerian. Așa că, pentru o precizie mare a bombardamentului, americanii au hotărât să atace la joasă înălțime – ”la firul ierbii”. A fost o greșeală care i-a costat pierderea a 53 de avioane – 400 de aviatori au fost uciși în luptă și 220 au fost capturați. Spre surprinderea aviatorilor americani, zona Ploiești – Câmpina avea o puternică apărare fiind deservită de toate categoriile de tunuri antiaeriene: 237 de tunuri antiaeriene de 88 mm, precum și numeroase arme de calibrul 50 și 20 mm. Tot pentru apărare, în apropiere de Ploiești, exista un tren blindat, cu tunuri antiaeriene montate pe vagoane, care se putea deplasa pe direcția nord-sud, în paralel cu avioanele ce se apropiau. În același timp, au fost pregătite o sută de avioane de vânătoare, printre care IAR-80, construite în România, și Messerschmitt Bf 109, germane. Sistemele germane de avertizare au detectat imediat apropierea raidului, așa că apărătorii au avut timp să se pregatească. Căpitanulul Valentin Gabrielescu, comandant de baterie în zona Câmpina a fost unul dintre artilerișitii care a participat la lupta din 1 august 1943:
,,Atacul a fost la mică înălţime, la 100 de metri, au făcut tâmpenia asta. Şi au făcut greşeala asta. Ei au știut că Ploieştiul este apărat, dar nu au ştiut cât de bine! Apărarea antiaeriană are arme pentru diferite înălţimi. Adică cu tunul cu care tragi la 1000 de metri altitudine, nu tragi şi la 15.000 metri. Alt calibru, altă treabă. Şi ei au crezut că dacă atacă la mică înălţime, toată artileria de calibru mare nu are nici un efect. Cu tunul mare de 88 mm, la 1000 de metri altitudine nu se poate să se tragă. Pentru asta există tunuri mici, de 20 mm, de 37 mm, care au o cadenţă foarte mare şi până la o înălţime de 3000 de metri sunt foarte eficace. Şi ei au zis că noi și nemții nu avem apărare joasă. Şi au atacat la sol! A fost o greşeală care i-a costat, au avut pierderi îngrozitoare! Nici jumătate [din avioanele americane] nu s-au mai întors în Africa. Şi la Câmpina unitatea mea a doborât patru avioane americane. În trei minute. Cât au trecut ei pe deasupra Câmpinei, cu viteză mică, patru am dat jos. Pentru asta am primit ,,Steaua României, clasa a V-a”! ”
[Interviu realizat de Mariana Conovici, 1999]
