Revista presei internaţionale – 16 februarie

Deși criza mondială provocată de pandemia noului coronavirus este departe de a se fi încheiat, presa internațională reușește să își concentreze atenția și asupra altor evenimente, relevând o lume în perpetuă mișcare.

Recent încheiat, procesul care ar fi putut duce la punerea sub acuzare a fostului președinte american Donald Trump nu a fost dat uitării, iar puținii republicani care au votat împotriva lui par să înceapă să suporte consecințele. Și, cum familia Trump este numeroasă, iată că un alt membru al familiei a ajuns în atenția presei. Este vorba despre Lara Trump, nora lui Donald Trump și soția lui Eric, unul dintre fiii acestuia. “Lara Trump, pentru un loc în Senat din partea statului Carolina de Nord?”, se întreabă cotidianul american The New York Times. Se pare că da, susține același ziar, “ea putându-l înlocui pe Richard M. Burr, senatorul republican care a îndrăznit să voteze pentru judecarea lui Trump“. De aceeași părere este și senatorul republican Lindsey Graham, care, potrivit ziarului The New York Post, un ziar recunoscut ca fiind pro-Trump, ar fi mers la sigur:  “Cel mai mare câștigător al acestui proces este Lara Trump“, a spus el, citat fiind de acest ziar. Mai mult, senatorul Graham spune că “o va susține pe Lara Trump, întrucât ea reprezintă viitorul Partidului Republican”. O altă victimă a votului împotriva lui Donald Trump ar putea fi și guvernatorul republican al statului Maryland, Larry Hogan. Dintr-un alt ziar american, The Washington Post, aflăm că Hogan ar fi spus: “Mulți republicani sunt revoltați, dar ei nu au avut curajul să se declare împotriva lui Trump de teamă că îți vor distruge cariera”.

Să trecen însă acum în Orientul Mijlociu, unde Iranul face din nou valuri. “Ieri (luni), Iranul a anunțat că, în cazul în care termenii acordului internațional vor fi în continuare nerespectați, țara nu le va mai permite inspectorilor Agenției Internaționale pentru Energie Atomică să îi examineze instalațiile nucleare”. Declarația a fost făcută de un purtător de cuvânt al Ministerului iranian de Externe, fiind citată de cotidianul iranian Tehran Times. “Asta nu înseamnă interzicerea totală a inspacțiilor; interdicția va fi retrasă în cazul în care și partea adversă își onorează obligațiile“, se arată în aceeași declarație. Fără să comenteze afirmațiile de mai sus, un ziar din aceeași regiune, The Times of Israel, îl citează pe ministrul iranian al informațiilor care ar fi spus mai demult că, “industria nucleară iraniană este una pașnică, dar, dacă o pisică este înghestuită într-un colț, s-ar putea ca ea să reacționeze altfel. La fel, dacă Iranul este pus la colț, atunci nu Iranul va fi vinovat dacă va reacționa, ci aceia care l-au împins acolo”.

Revenind în Europa, să ne oprim acum în Italia și în Spania, două țări în care situația politică și cea economică sunt urmărite cu îngrijorare de mai marii Uniunii Europene. “Guvernul Draghi, planul de redresare și cele 7 obiective ale sale, printre care vaccinurile, școala, fiscul și digitalizarea“, titrează cotidianul italian Corriere della Sera. Dar tot el adaugă ironic: “Tot ce mai lipsește e votul“. În italianul La Stampa, fostul premier Giuseppe Conte s-a resemnat: “Am terminat cu expectativa. Mă întorc la Florența și voi redeveni profesor la universitate“. Și tot într-un cotidian italian, Il Giornale, un editorialist face un joc de cuvinte între numele lui Draghi și cuvântul în sine, care înseamnă ‘dragon’. “E guvernul lui Draghi, și nu un guvern al dragonilor. Dragonii nu există, iar de la un guvern nu trebuie să te aștepți decât la un singur lucru: să nu-și creeze neplăceri, și nicidecum să salveze lumea. Obiectivul guvernului Draghi trebuie să fie acela de a respecta Constituția și de a reduce normalitatea. Ar fi deja prea mult.”

În Spania, rezultatele alegerilor din Catalonia par să redeschidă problema secesiunii. În cotidianul spaniol El Pais, liderul Stîngii Republicane Catalane afirmă că “dorește să-și unească forțele cu susținătorii independenței”. În același ziar, un alt politiciaan subliniază că  “peste 50% din voturi au fost de fapt pentru independețnă“. Iar conducerea partidului Podemos, tot un partid de stânga, ar dori ca “noul guvern să fie unul al stângii reunite”. Dar, sub titlul ‘De la ibuprofen la vaselină’, un editorial din ziarul spaniol El Mundo pare să tragă o concluzie și iată ce spune:” Naționalismul este inflamația patologică a unei conștiințe naționale rănite, a scris un gânditor. El nu a scris că această rană ar putea fi imaginară și nici nu și-a imaginat că ea ar putea fi o rană auto-provocată. Acesta este cazul Cataloniei, hotărâtă să-și facă rău cu fiecare demers electoral, la fel ca niște adolescenți care se laudă pe Instagram că sunt răniți la încheieturi. Boala catalană este autoimună, în așa fel încât ea să se poată apăra de durerea pe care singură și-o provoacă, sporind însă cu bună știință agresivitatea“.

Alexandru Danga, Agenția de presă RADOR