Revista presei internaţionale – 18 februarie 2021

Cursa între tulpinile mutante de coronavirus și vaccinuri, pericolele tot mai mari la adresa liberei exprimări în societatea occidentală și perspectivele NATO sub noua administrație americană se regăsesc printre subiectele prezente pe prima pagină a presei internaționale.
„Ultima descoperire a OMS: În decembrie 2019 existau deja 13 mutații ale virusului în Wuhan”, titrează cotidianul italian Il Giornale. „O revelație fundamentală, deoarece pentru prima dată se presupune existența unui decalaj între descoperirea primului caz din Wuhan și momentul în care virusul a trecut de la animal la om.” Acel decalaj ar fi de „câteva luni”, necesar pentru ca virusul să se răspândească și să sufere mutații. Tot pe frontul cercetării medicale, BBC anunță că Marea Britanie va deveni prima ţară din lume care va permite „expunerea deliberată a voluntarilor la coronavirus”. Obiectivul este „analiza stadiilor timpurii ale infecţiei, înainte de apariţia simptomelor”. Televiziunea americană CNN, citând OMS, informează că la nivel mondial cazurile noi de Covid-19 au scăzut cu 16% în ultima săptămână. Scăderi s-au înregistrat în toate regiunile planetei, cu excepţia celei estice mediteraneene, iar decesele s-au redus în toate regiunile. Tendința e sesizată și de revista americană The Atlantic: în SUA cazurile noi s-au redus, spitalizările s-au prăbușit cu 50% într-o lună, iar rata testelor pozitive a scăzut chiar mai mult decât cazurile noi: „actualul declin al Covid-19 e limpede ca cristalul”. Cele patru cauze identificate de The Atlantic (deși toate urmate de semnul întrebării) sunt comportamentul mai responsabil al populației; caracterul sezonier al virusului, care tocmai ar fi depășit perioada de vârf; imunitatea parțială, fiindcă un segment semnificativ al populației a fost deja infectat; vaccinarea. Concluzia ar fi că „am ajuns poate la începutul sfârșitului pandemiei în calitate de amenințare exponențială, existențială și letală la adresa sistemului medical și a populației vârstnice”. Din Italia, Rainews scrie despre „o strategie a Comisiei Europene pentru contracararea rapidă a noilor variante de virus, bazată pe trei priorități: dezvoltarea de noi teste «ad hoc», consolidarea secvențierii genomului și accelerarea autorizării vaccinurilor și a producției lor”. Dar cum vaccinarea nu se desfășoară tocmai rapid în UE, unele state membre încep să caute soluții în exterior. În acest context, relatează portalul european Politico, președinta Comisiei Europene Ursula von der Leyen a cerut Rusiei să explice cum e posibil „să ofere spre vânzare milioane de doze de vaccin altor țări, când ea a rămas în urmă cu vaccinarea propriilor cetățeni”. Tot mai multe țări din Europa de Est se arată interesate de vaccinul Sputnik V, aprobat deja de Ungaria. Croația și Slovacia s-au declarat și ele interesate să-l aprobe. Revista germană Der Spiegel publică o amplă analiză a cursei dintre tulpinile mutante de virus și vaccinuri. În Germania tulpinile mutante se răspândesc cu o viteză „amețitoare”: acum două săptămâni proporția infecțiilor cu varianta britanică era de 5,6%, pentru a ajunge într-o săptămână la 11,2%, și acum s-a dublat iar, la 20%. Și problema e că, „cu cât se vaccinează mai mulți oameni, cu atât mai probabil e să se răspândească variante împotriva cărora vaccinul nu e eficient”. Producătorii lucrează „la foc continuu” la noi vaccinuri împotriva noilor variante. Dar atunci când și ele vor fi folosite, „evoluția va împinge și ea virusul mai departe”. În cotidianul francez Libération un grup de 620 de oameni de știință propune substituirea actualei strategii anti-pandemie cu una de „eliminare a coronavirusului”. Acum folosim așa-zisa strategie a ameliorării – aplatizarea curbei -, care „impune populației constrângeri considerabile pe perioadă nedefinită”. Or strategia „eliminării” a fost deja „aplicată cu succes de alte țări, care și-au regăsit viața socială și activitatea productivă”. Ea nu s-ar mai baza doar pe restricții, ci și pe numeroase „măsuri complementare”, prin care am putea scăpa de virus în „câteva luni” și cu numai „câteva miliarde de euro – un cost infim, raportat la actualul dezastru economic și social”. Pentru o nouă strategie, cu „mai multe stimulente și mai puține descurajări” pledează și ziarul irlandez Irish Examiner, care observă o „obsesie în creștere cu răufăcătorii: turiști, petrecăreți, șoferi poftind un burger, angajați reticenți la vaccin” – indiciu că „sistemul politic își epuizează ideile și e în căutare de țapi ispășitori”. „Recenta înmulțire a amenzilor pare mai degrabă menită să capteze atenția presei” și, oricum, „amenzile rareori funcționează și nu constituie un substitut pentru o strategie de sănătate publică eficientă”. Soluția mai bună ar fi un ajutor mai consistent pentru cetățenii care suferă din cauza restricțiilor, consideră Irish Examiner, avertizând că „nu vom tolera o strategie guvernamentală de comunicare care se bazează pe arogarea meritului când cifrele coboară și pe căutarea de țapi ispășitori atunci când ele urcă”.
Libertățile civice sunt puse sub presiune în societatea occidentală și din alte cauze. Site-ul european EUobserver scrie despre cântărețul catalan Pablo Hasél, condamnat la 9 luni de închisoare de justiția spaniolă pentru versurile unui cântec și mesaje postate pe Twitter. I se impută calificarea fostului rege Juan Carlos drept „șef mafiot”, „glorificarea terorismului”, compararea judecătorilor spanioli cu naziștii și etichetarea polițiștilor drept „ucigași”. „Nu putem permite să ni se dicteze ce să spunem, ce să simțim și ce să facem”, a fost reacția lui Hasél după arestare. 200 de artiști au semnat o petiție în care afirmă că întemnițarea lui Hasél „lasă o sabie atârnată deasupra capetelor tuturor personajelor publice care îndrăznesc să critice deschis acțiunile instituțiilor statului. Suntem conștienți că, dacă vom permite ca Pablo să fie întemnițat, mâine ei pot veni după oricare dintre noi”. În cotidianul britanic The Financial Times publică un articol de opinie vice-președinta Parlamentului European Dita Charanzová. Ea avertizează că, prin noi proiecte legislative, „UE e pe punctul de a-și crea propriile norme cu privire la ce e acceptabil online și de a pedepsi site-urile globale care nu li se conformează. Cu alte cuvinte, un internet european.” Observând că legislația e îndreptată, în fapt, contra companiilor americane, ea constată că o luăm pe urmele Chinei, care duc către izolare. Pentru a nu ajunge acolo, e necesară „o reglementare comună UE-SUA a marilor companii tehnologice și a internetului”. The Guardian abordează problema „culturii anulării”, reacționând la propunerea guvernului de a institui o autoritate care să garanteze libera exprimare în universități. Cotidianul britanic consideră că, în primul rând, guvernul nu e preocupat serios de chestiune, ci vrea să-și aroge dreptul de a defini el „ce e discurs bun și ce e discurs rău”, iar în al doilea rând problema nu e chiar ce pare a fi, din moment ce în 2017-2018 universitățile engleze au respins din 62.094 de prelegeri propuse numai 53. Sub titlul „Democrația slăbește sub ochii noștri”, cotidianul american The New York Times avertizează în privința efectelor nocive ale rețelelor sociale asupra democrației. Giganții online au ajuns să creeze „o criză a cunoașterii – făcând să se confunde adevăr cu neadevăr – care erodează fundația democrației”. „Rețelele sociale nu sunt inerent pro sau anti-democrație, dar conferă voce și putere de organizare celor excluși în mod obișnuit de presa consacrată – fie că sunt liberali ori iliberali.” Situație exacerbată de faptul că „firmele digitale au metastaziat acum într-un model în care clienții le sunt materie primă, pe care o minează, fără nici o cheltuială, și o vând altora spre a fi exploatată în continuare; un model de afaceri pur extractiv și exploatator”. Și toate sub ochii noștri, fără ca cei mai mulți dintre noi să ne dăm seama, conchide New York Times.
Miercuri și joi are loc o videoconferință NATO, transmite agenția Αssociated Press, la care e de așteptat ca „dezbaterea despre cheltuielile militare să continue să facă valuri, chiar și sub președintele Joe Biden”. Secretarul general Jens Stoltenberg a propus deja „finanțarea comună a grupurilor de luptă din țările membre învecinate cu Rusia, a operațiunilor de poliție aeriană, a desfășurării navelor de război cu îndatoriri permanente sau pentru exerciții militare”. Publicația spaniolă ABC vede o „alianță cu mai multă politică”, explicând că „Stoltenberg dorește ca reuniunile Consiliului Atlantic să includă și miniștri de interne și consilieri de securitate națională, pentru a extinde domeniul cooperării”. Se va mai discuta de asemenea și extinderea misiunii din Irak, cât și retragerea din Afganistan, o chestiune mai controversată. De altfel, Germania a anunțat dinaintea reuniunii că nu agreează retragerea, conform agenției Reuters, motivând că negocierile de pace „nu au înregistrat suficiente progrese”. Într-un articol publicat în ziarul american The Washington Post, secretarul american al apărării Lloyd J. Austin III caută să-i asigure pe europeni de cooperarea militară cu SUA: „Cred ferm că SUA sunt cel mai puternice când acționează ca parte a unei echipe. Alianțele și parteneriatele noastre constituie avantaje strategice pe care nu le deține nici unul dintre rivalii noștri. Suntem pregătiți să ne consultăm împreună, să decidem împreună, să acționăm împreună. Suntem pregătiți să ne revitalizăm alianța. Suntem pregătiți să conducem.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/denisse