Joi, 4 martie, compozitorul, chitaristul, pianistul şi vocalistul de muzică rock şi blues, Chris Rea, împlineşte 70 de ani. El a devenit celebru după lansarea, în anul 1989, a albumului „The Road to Hell”, devenit primul său album care a urcat pe locul 1 în Regatul Unit.
Christopher Anton Rea s-a născut la 4 martie 1951, la Middlesbrough, Anglia, într-o familie cu 7 copii, părinţii săi fiind Camillo Rea, cu origini italiene, proprietar al unei fabrici de îngheţată şi al unui lanţ de cafenele, şi Winifred K. Slee, cu origini irlandeze.
În copilărie, Chris ajuta la bunul mers al afacerilor familiei, curăţa mesele sau făcea activităţi uşoare în fabrica de îngheţată.
Mai târziu, a făcut o pasiune pentru cariera jurnalistică, începând pregătirile pentru această meserie, la St. Mary’s College din Middlesbrough.
Însă nu peste mult timp, va descoperi muzica blues şi pasiunea sa pentru acest fenomen va lua amploare.
La vârsta de 19 ani începe să studieze chitara, fiind inspirat de Mark Knopfler, Charlie Patton și Eric Clapton, apoi, la vârsta de 21 de ani va avea propriul său instrument muzical şi a decis să studieze serios, pe cont propriu, iar pentru a-şi crea un stil, a ascultat atât muzică clasică cât şi gospel blues. După ce se pregătise pentru o carieră în muzica de film, a început să cânte cu trupa unor prieteni, Elastic Band, însă, în acest timp, trebuia să îşi câştige existenţa, prestând diferite activităţi.
În 1973, se alătură trupei locale Magdalene, unde cânta David Coverdale, viitorul star al celor de la Deep Purple şi Whitesnake şi unde va începe să compună.
Şi-a construit, apoi, propria trupă, The Beautiful Losers, care a fost recompensată cu premiul Melody Maker’s Best Newcomers.
În anul 1974, va lansa primul său single, „So Much Love”, însă în anul 1977, trupa sa se destrăma, iar Chris Rea debuta în cariera solo.
El cânta deja la mai multe instrumente: chitară, pian, clape, acordeon, muzicuță, orgă și mandolină.
A fost sprijinit de patronul unui club local, John B. McCoy, pentru a semna un contract cu casa de discuri Magnet Records, iar în anul 1978, lansa albumul său de debut, „Whatever Happened to Benny Santini?”, produs de Gus Dudgeon, al cărui single, „Fool (If You Think It’s Over)” ajungea pe locul 12 în Billboard Hot 100 şi era nominalizat la premiile Grammy pentru categoria Cea mai bună melodie a anului.
În anii ’80, Chris Rea lansa nu mai puţin de opt albume, însă abia în anul 1985, albumul „Shamrock Diaries” și melodiile „Stainsby Girls” și „Josephine” – intitulată astfel după numele unei dintre fiicele sale, Josephine, născută pe 16 septembrie 1983 – , intrau în atenţia audienţei britanice.
(Photo by PAUL BERGEN / ANP / AFP)
La 5 iulie 1986, Chris Rea cânta în fața a 95.000 de spectatori, la Slane Castle, Irlanda, în deschiderea trupei Queen, un concert în cadrul turneului Magic Tour. Au urmat albumele „On The Beach” și „Dancing With Strangers” şi compilația „New Light Through Old Windows”, lansată în 1988.
În anul 1989, Chris Rea obţinea celebritatea absolută, după lansarea albumului „The Road to Hell”, devenit primul său album care a urcat până pe locul 1 în Regatul Unit.
În anul 1990, a urmat un alt album, „Auberge”, al cărui single cu acelaşi nume a urcat până pe locul 1 în Marea Britanie şi albumul „God’s Great Banana Skin”, lansat în 1992, care a ocupat locul 4 în Regatul Unit, acesta din urmă reprezentând o revenire a lui Rea la un gen apropiat de rock pe care l-a abordat pe albumul „The Road to Hell”, iar single-ul de pe acesta, „Nothing to Fear” urca până în Top 20 UK.
În 1993, era lansat albumul „Espresso Logic”, care a ajuns în Top 10 iar „Julia”, melodie inspirată după ceea de-a doua fiică a lui Rea, Julia Christina, născută în 18 martie 1989, a devenit cel de-al 11-lea single în Top 40.
Au urmat câţiva ani în care Chris Rea a ieşit din lumina reflectoarelor, confruntându-se cu unele probleme medicale, apoi, în 1998, a revenit cu albumul „The Blue Cafe”, cu care a ajuns în Top 10 în Regatul Unit.
În anul 1999, la 10 ani după lansarea albumului „The Road to Hell”, Rea a lansat „The Road to Hell: Part 2”, care nu s-a bucurat, însă, de atenţia lumii muzicale.
În anul 2000, a urmat un alt album, „King of the Beach”, cu care a revenit în atenţia criticii muzicale și a ajuns în Top 30 UK.
În anul 2001, Chris Rea este diagnosticat cu pancreatită, suferă o operaţie dificilă, în urma căreia doctorii i-au îndepărtat părți din pancreas, duoden și vezica biliară şi i-au acordat jumătate din şanse la supravieţuire.
S-a ales cu un sistem imunitar extrem de slăbit și cu diabet şi cu o perioadă de tratamente epuizante, cu zeci de pastile și 7 injecții pe zi, dar și cu alte intervenții chirurgicale care au urmat.
Cu toate acestea, artistul va lupta pentru viaţa sa, şi va reveni la muzică, rezultatul fiind „Blue Guitars”, o colecție de 11 CD-uri cuprinzând 137 de piese de factură blues, înregistrate în doar 18 luni. Întreaga colecţie a fost ilustrată cu propriile sale picturi, o altă pasiune remarcabilă a muzicianului.
În anul 2002, Rea a lansat albumul de muzică blues „Dancing Down the Stony Road”, alături de un DVD cu același nume, care prezenta un documentar despre realizarea acestui album și fragmente dintr-un concert.
În anul 2003, și-a înființat propria sa casă de discuri, Jazzee Blue, unde va lansa, în perioada următoare, albumele blues „Blue Street” (Five Guitars), o colecţie instrumentală jazz-blues lansată în 2003 şi „The Blue Jukebox”, un alt album jazz-blues, lansat în 2004.
În acest răstimp, Chris Rea va colabora cu David Knopfler, rodul activităţii celor doi fiind albumele „Wishbones”, lansat în 2001, și „Ship of Dreams”, apărut în 2004.
În anul 2005, a lansat colecția „Blue Guitars”, cuprinzând 11 CD-uri și un DVD, intitulat „Dancing Down the Stony Road”, ilustrate cu reproduceri ale picturilor lui Rea, un soi de testament al artistului pentru domeniul muzicii blues.
Conform statisticilor, între anii 1978 și 2005, a figurat timp de 362 săptămâni în British Albums Chart și 120 de săptămâni în Singles chart.
În anul care a urmat, 2006, a lansat un set dublu DVD și un set dublu CD separat, conținând selecții live din turneul de adio al lui Rea numit „The Road to Hell & Back”.
În noiembrie 2007 însă, Chris Rea şi-a anunțat revenirea, un nou turneu și un nou album ce conținea 38 de piese noi pe trei CD-uri și două viniluri, iar în februarie 2008, lansa albumul „The Return of the Fabulous Hofner Blue Notes” şi organiza un nou turneu european, alături de trupa „The Delmonts featuring Chris Rea”.
În octombrie 2009, a lansat o nouă compilație „best of” pe două discuri, „Still So Far To Go – The Best of Chris Rea”, cu câteva dintre cele mai cunoscute piese ale sale din ultimii 30 de ani, precum și melodii mai noi din perioada sa blues, cu care a cucerit iar topurile britanice.
În ianuarie 2010, artistul începea un turneu intitulat „Still So Far to Go”, oaspetele său fiind muzicianul irlandez Paul Casey.
În septembrie 2011, lansa setul „Santo Spirito Blues”, care cuprindea două filme şi un set de CD-uri.
În octobrie şi noiembrie, acelaşi an, Rea a trecut prin alte două intervenţii chirurgicale pentru mai vechile sale probleme de sănătate, iar în februarie 2012 începea turneul „Santo Spirito Tour”.
În noiembrie 2014, Rea lansa un nou turneu european, „The Last Open Road Tour”, în acelaşi an artistul concertând şi pe scena Festivalului de Jazz de la Montreux.
În anul 2016, artistul a suferit un accident vascular cerebral, în urma căruia a rămas cu o greutate în vorbire şi mişcare şi o imobilitate a degetelor de la mâini. Spre mirarea doctorilor, artistul și-a revenit relativ repede și s-a întors în studioul de înregistrări, astfel că, în septembrie 2017, el lansa cel de-al 24-lea album al său, „Road Songs for Lovers”, apoi va porni într-un nou turneu european, programat în perioada octombrie-decembrie.
În octombrie 2017, însă, Chris Rea s-a prăbuşit pe scena de la Oxford Theatre, în timpul unui concert din acest turneu. Spectacolul a fost suspendat şi muzicianul a fost transportat la spital, de unde mai târziu medicii au transmis că starea sa este „stabilă”. Incidentul a fost pus pe seama oboselii acumulate de artist în urma celor peste 30 de concerte susținute în acea perioadă.
Pe 18 octombrie 2019, a fost lansat un nou album, cu 2 CD-uri, în ediţie deluxe, cuprinzând cele mai de succes 5 albume ale artistului, „”Shamrock Diaries”, „On The Beach”, „Dancing With Strangers”, „The Road To Hell” şi „Auberge”, fiecare cuprinzând versiuni remasterizate ale albumelor, remixuri, melodii live şi versiuni extinse ca bonus.
La 20 noiembrie 2020, era lansat un album cuprinzând trei CD-uri, cu o compilaţie a muzicii sale din perioada 1978 – 1984.
În fine, în decembrie 2020, Rea a apărut în ediţia de Crăciun a „Mortimer & Whitehouse: Gone Fishing”, unde a discutat şi despre problemele sale de sănătate, cu care s-a confruntat de-a lungul vieţii.
Chris Rea este căsătorit cu Joan Lesley, de care s-a îndrăgostit în adolescenţă, în aprilie 1968, în oraşul lor natal, Middlesbrough, cei doi trăind, de atunci, una dintre cele mai longevive poveşti de dragoste întâlnite în industria muzicală.
S-a manifestat ca un artist introspectiv, fiind catalogat deseori ca „antistar”, cu toate că de-a lungul carierei a vândut peste 30 de milioane de albume, în întreaga lume. Singura sa pasiune – să-i spunem – excentrică a fost cea pentru cursele cu mașini de epocă şi de Formula 1…
