Motto: „Când te găsești în fundul prăpastiei să nu disperi, iar dacă ai ajuns în vârful muntelui să nu amețești. Și să știți că această a doua primejdie este mai mare decât cea dintâi. Pentru că în fundul prăpastiei apelezi la rugăciune ca izvor de putere. Când ai ajuns în vârful muntelui, uiți de ea”. – Bartolomeu Anania
Joi, 18 martie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania, fost Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, o personalitate remarcabilă a Bisericii Ortodoxe Române, care a îmbinat în mod fericit religia şi cultura. Pentru fermitatea şi conservatorismul în apărarea valorilor ortodoxe, a fost numit „Leul Ardealului”.
Valeriu Anania, pe numele de mirean, s-a născut la 18 martie 1921, în comuna Glăvile, judeţul Vâlcea.
A urmat şcoala primară din localitatea natală, apoi a frecventat Seminarul „Central” din Bucureşti.
La 2 februarie 1942, a fost tuns în monahism la mănăstirea „Antim” din Bucureşti, primind numele de călugărie Bartolomeu. La 15 martie 1942, a fost hirotonit ierodiacon, iar în anul 1943, a absolvit Liceul „Mihai Viteazul” din Bucureşti, cu diploma de Bacalaureat.
Între anii 1943 – 1947, şi-a desfăşurat activitatea de ierodiacon la mănăstirile Polovragi şi Baia de Arieş.
În perioada 1944 – 1946, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină şi Conservatorul de Muzică din Cluj, studii pe care nu le-a încheiat, însă va continua să studieze la Facultatea de Teologie din Bucureşti şi la Academiile Teologice din Cluj şi Sibiu, fiind licenţiat la Sibiu, în 1948.
În iunie 1946, în vremea studenţiei la Cluj, era preşedinte al Centrului studenţesc „Petru Maior”, poziţie din care a condus greva studenţească antirevizionistă şi anticomunistă.
În anii 1949 şi 1950, a devenit stareţ la Mănăstirea Topliţa, apoi a fost inspector patriarhal pentru învăţământul bisericesc, decan al centrului de îndrumare misionară şi socială a clerului, la Curtea de Argeş, în perioada 1951-1952.
Au urmat ani de constrângeri şi suferinţe din partea autorităţilor comuniste, fiind aruncat în închisoare între anii 1958-1964, ca deţinut politic. După ce, în 1958, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinei sociale” a fost închis la Securitate, la penitenciarele de la Jilava, Piteşti şi Aiud. A fost eliberat în 1964, odată cu amnistia tuturor deţinuţilor politici.
În perioada 1965-1976, a îndeplinit mai multe funcţii în cadrul Arhiepiscopiei Misionare Ortodoxe Române din America şi Canada, tot atunci fiind şi membru în două Comisii ale Conferinţei Permanente a Episcopilor Ortodocşi din cele două Americi.
În 1967, a fost hirotonit ieromonah, acordându-i-se, din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, rangul de arhimandrit.
În perioada petrecută în SUA, Bartolomeu Anania a susţinut conferinţe la Detroit, Chicago, Windsor, Honolulu, şi a făcut parte din mai multe delegaţii ale Bisericii Ortodoxe Române peste hotare, în Egipt, Etiopia şi India.
În 1976, a revenit în România, devenind directorul Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă al BOR, până în 1982, iar în 1978, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
În 1982, s-a retras la mănăstirea Văratec, unde a început să lucreze la revizuirea traducerii în limba română a Sfintei Scripturi.
După ce, ca fost deţinut politic, până în 1989, Bartolomeu Anania nu putea ocupa o poziţie de vârf în ierarhia ortodoxă, după Revoluţie, la 21 ianuarie 1993, a fost ales Arhiepiscop al Vadului, Feleacului şi Clujului, iar la 7 februarie a avut loc instalarea sa în această poziţie, la Catedrala arhiepiscopală din Cluj-Napoca.
La 24 martie 2006, Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului a fost ridicată la rangul de Mitropolie a Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, iar IPS Bartolomeu a devenit mitropolit.
Pe lângă calitatea de înalt ierarh ortodox, Bartolomeu Anania a desfăşurat şi o excepţională activitate de scriitor şi traducător.
În 1935, a debutat poetic cu versurile „Pământ şi cer”, în revista teologică „Ortodoxia”, în 1937, a debutat publicistic cu articolul „Camaradul Anton”, în revista „Vremea”, iar un an mai târziu, debuta dramaturgic cu scenariul radiofonic în versuri „Jocul fulgilor”, în regia lui Atanasie Mitric.
În 1966, a debutat editorial cu poemul dramatic „Mioriţa” (Editura pentru Literatură, Bucureşti), cu o Predoslovie de Tudor Arghezi, iar în 1968, i-a apărut poemul dramatic în versuri „Meşterul Manole” (Editura pentru Literatură, Bucureşti).
În 1969, a apărut poemul dramatic „Du-te vreme, vino vreme!” (Editura Tineretului, Bucureşti), iar în 1971, i-au fost publicate volumul de versuri „Geneze” (Editura Cartea Românească, Bucureşti) şi poemul dramatic „Steaua Zimbrului” (Editura Eminescu, Bucureşti).
În 1972, apare volumul de teatru „Poeme cu măşti”, ediţie definitivă (Editura Cartea Românească, Bucureşti), iar în 1976, volumul de versuri „File de acatist”, colecţia caietelor „Noi” (ediţie bibliofilă, hors comerce, Detroit).
În 1982, a apărut în două volume, „Greul pământului”, o pentalogie a mitului românesc (în seria „Teatru comentat”, Editura Eminescu, Bucureşti), iar un an mai târziu, volumul de memorii „Rotonda plopilor aprinşi” (Cartea Românească, Bucureşti).
În 1990, publică volumul de istorie şi exegeză iconografică „Cerurile Oltului” (Editura Episcopiei Râmnicului şi Argeşului, cu versiuni în limbile română, franceză şi engleză) şi volumul de nuvele şi povestiri fantastice „Amintirile peregrinului apter” (Cartea Românească, Bucureşti).
În 1993, a apărut „Noul Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania” (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti), iar în 1995, este publicată ediţia a doua a „Noului Testament. Versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania” (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti).
În 1996, este publicată „Cartea lui Iov”, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureşti) şi volumul de memorii „Clujul universitar al generaţiei 1946 în memoriile lui Valeriu Anania” (Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca).
În 1997, a apărut „Pentateuhul sau Cele cinci cărţi ale lui Moise”, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti), iar în 1998, „Cartea Psalmilor sau Psaltirea profetului şi regelui David”, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Arhidiecezana, Cluj-Napoca).
În 1999, i-au fost publicate volumele: „Cartea Profetului Isaia” şi „Cartea Profetului Ieremia”, versiuni revizuite după Septuaginta, redactate şi comentate de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Anastasia, Bucureşti), în 2000, este publicat volumul „Poezia Vechiului Testament: Cartea lui Iov, Psaltirea, Proverbele lui Solomon, Ecclesiastul, Cântarea Cântărilor, Plângerile lui Ieremia”, versiune revizuită după Septuaginta, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti), iar în 2001, volumul „Bartolomeu Valeriu Anania. In honorem” şi lucrarea „Introducere în citirea Sfintei Scripturi” (Editura Renaşterea, Cluj-Napoca).
Tot în 2001, a fost publicată „Biblia” sau „Sfânta Scriptură”, ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, versiune diortosită după „Septuaginta”, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania, în 2003, a apărut lucrarea „Atelier biblic. Caiete de lucru”, reprezentând munca de analiză şi comparare, la „Noul Testament”, a diferitelor variante de text, din care a rezultat versiunea publicată în „Biblia jubiliară” (Editura Renaşterea, Cluj-Napoca), în 2004, a apărut lucrarea „Canonul cel Mare” al Sfântului Andrei Criteanul, în diortosirea Arhiepiscopului Bartolomeu, în 2005, este publicat volumul „Cartea deschisă a Împărăţiei. O însoţire liturgică pentru preoţi şi mireni” (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al BOR), în 2006, a apărut volumul „Sfintele Evanghelii după Matei, Marcu, Luca şi Ioan”, versiune diortosită, redactată şi adnotată de Bartolomeu Valeriu Anania (Editura Renaşterea, Cluj-Napoca), iar în 2008, este lansat volumul „Memorii”, primul din seria celor şapte volume de autor „Valeriu Anania” (Editura Polirom, Bucureşti).
Pentru activitatea sa remarcabilă, Bartolomeu Anania a primit numeroase premii şi medalii: premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Greul pământului” (1982), premiul special pentru volumul „Din spumele mării”, obţinut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internaţional de poezie „Lucian Blaga”, Cluj-Napoca (1999), diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia (2000), dar şi medalia jubiliară „Mihai Eminescu” şi Ordinul Naţional pentru Merit în gradul de Mare Cruce (2000) din partea Preşedinţiei României, diploma şi medalia Academiei de Artă, Cultură şi Istorie din Brazilia (2000), premiul pentru „Opera omnia”, al Uniunii Scriitorilor Cluj (2001).
De asemenea, Bartolomeu Anania a primit Crucea Patriarhală – Bucureşti, Ordinul Sfântului Mormânt al Patriarhiei Ierusalimului, Ordinul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel al Patriarhiei Antiohiei, a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii „Babes-Bolyai” (UBB), Cluj-Napoca, cel de senator de onoare şi membru al Marelui Senat al UBB şi a fost numit cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca în anul 1996.
Este, de asemenea, cetăţean de onoare al localităţilor Bistriţa, Râmnicu-Vâlcea şi Glavile/Vâlcea.
În anul 2010, a devenit membru de onoare al Academiei Române.
În predicile sale, rostite mai ales la Mănăstirea Nicula, când oficia Liturghia de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, înaltul ierarh ortodox a transmis o serie de mesaje cu tentă ecologistă, într-o predică din 2006 susţinând o pledoarie împotriva poluării, în care a acuzat că românii nu sunt în stare să păstreze cum se cade „această grădină a Maicii Domnului, care se cheamă România”.
IPS Bartolomeu a transmis, de asemenea, o serie de mesaje care incriminau consumul de droguri în rândul tinerilor şi semnalau nocivitatea televiziunii.
În ultima Pastorală de Crăciun din 2010, transmisă în timp ce era pe patul de spital, mitropolitul Clujului, arăta că, din păcate, există destui creştini care sărbătoresc „un Crăciun fără Iisus, o Bobotează fără aghiasmă, un Sfânt Ion fără Ioan şi, mai ales, un An Nou într-un revelion perpetuu, fără sfârşit, condimentat cu narcotice vaporoase, straie impudice şi aburi etilici”.
El a fost acuzat de colaborare cu fosta Securitate, sub numele de cod „Apostol”, lucru pe care l-a negat din răsputeri.
În anul 2008, Bartolomeu Anania a fost singurul din întreg Sfântul Sinod care a cerut caterisirea mitropolitului Nicolae Corneanu şi a episcopului Sofronie din Timişoara, acuzaţi de abatere „doctrinară şi disciplinară de la canoanele ortodoxe”, pentru că ar fi slujit alături de greco-catolici.
De asemenea, el a fost unul dintre cei care s-au opus intrării preoţilor în politică, agreată de Sfântul Sinod al BOR, nefiind de acord ca aceştia să activeze în partide, în Parlament sau în consiliile locale sau judeţene. Mitropolitul a emis chiar o scrisoare pastorală în care a comunicat preoţilor un regulament intern care făcea, practic, imposibil accesul acestora în structurile politice.
El a fost supranumit „Leul Ardealului”, pentru intransigenţa şi conservatorismul privind apărarea valorilor ordodoxe, expresia fiind folosită prima dată de către maica stareţă de la Mănăstirea Râmeţ, iar referitor la aceasta, la 28 ianuarie 2008, într-o întâlnire cu presa clujeană, înaltul ierarh ortodox a spus că leul, deşi este regele animalelor, „are parte de cea mai nenorocită moarte”: „Leul, neavând duşmani naturali, nu-l mănâncă nimeni şi moare numai de bătrâneţe. Şi cum moare? Îi cad dinţii şi nu se mai poate hrăni, nu mai poate vâna, dar nici să mănânce din ce vânează altul. Şi moare ca un bicisnic, mâncat de furnici şi de muşte. Sper că nu îmi doriţi aşa ceva”…
La 14 ianuarie 2011, Mitropolitul Bartolomeu Anania a fost transportat la Clinica Allgemeines Krankenhaus (AKH) din Viena, pentru investigaţii medicale, urmând ca specialiştii austrieci să se pronunţe asupra unei posibile intervenţii chirurgicale. În urma acestor investigaţii, medicii clinicii vieneze au ajuns la concluzia că operaţia preconizată, de montare a unei valve aortice, nu este în măsură să amelioreze starea de sănătate a mitropolitului, pe fondul afecţiunilor cardio-respiratorii grave de care suferă.
La 25 ianuarie 2011, înaltul ierarh a revenit cu un avion sanitar la Cluj-Napoca, fiind internat la secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I.
El a murit la 31 ianuarie 2011 şi a fost inmormântat la Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, în cripta ierarhilor.
Patriarhul Daniel a vorbit, atunci, în predica de la catedrala Mitropolitană din Cluj Napoca, despre personalitatea celui plecat întru mântuire şi despre intoleranţa lui Bartolomeu faţă de corupţie: „Dragostea asta faţă de Biserică şi popor s-a văzut în ultimii ani prin faptul că era intolerant faţă de corupţie la orice nivel şi în orice instituţie s-ar practica aceasta, deoarece mita, corupţia, nedreptatea şi frauda unora desconsideră valori şi competenţe ale altora. Deteriorează relaţiile comunitare sau sociale şi slăbesc demnitatea şi unitatea unui popor.”
În testamentul său, Anania a lăsat o mare parte din averea sa unei fundaţii care îi poartă numele, şi care este menită să îi ducă mai departe năzuinţele şi memoria…
