Vineri, 4 iunie, actorul de teatru şi film Valentin Uritescu împlineşte 80 de ani.
Valentin Uritescu s-a născut la 4 iunie 1941, la Vinerea, în judeţul Alba.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică, promoţia 1963, la clasa profesorului Constantin Moruzan.
În perioada 1963-1968, s-a aflat pe scena Teatrului „M. Filotti” din Brăila, unde a primit repartiţie.
Între anii 1968 – 1980, a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, unde a fost distribuit în roluri precum Jupân Dumitrache – în „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale, regia Alexandru Dabija, Nastratin Hogea – „Nastratin Hogea” de Mircea Florian, regia Zoe Anghel Stanca, Peter – „Romeo şi Julieta” de William Shakespeare, regia Silviu Purcărete, Lem – „Întunericul” de Iosif Naghiu, regia Constantin Marinescu, Henry Wirz – „Dosarul Andersonville” de Saul Levitt, regia Emil Mandric, Gilles Overech – „Răfuiala” de Philip Massinger, regia Alexandru Dabija.
În perioada 1981 – 1990, a jucat pe scena Teatrului Lucia Sturdza Bulandra din Bucureşti, printre personajele pe care le-a interpretat fiind Orgon – în „Tartuffe” de J.B.P. Molière, regia Alexandru Tocilescu, Delca – „Dimineaţa pierdută” de Gabriela Adameşteanu, regia Cătălina Buzoianu, Minica, Un vizionar, Gură Strâmbă – „A treia ţeapă” de Marin Sorescu, regia Ion Caramitru, Lagrange – „Cabala bigoţilor” de Mihail Bulgakov, regia Alexandru Tocilescu, Phil Hogan – „Luna dezmoşteniţilor” de Eugene O`Neill, regia Sanda Manu.
Începând cu anul 1990, a jucat pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, unde a jucat roluri cum sunt Korey – în „Vrăjitoarele din Salem” de Arthur Miller, regia Felix Alexa, 1991, Popa Păcală – „Avram Iancu” de Lucian Blaga, regia Horea Popescu, 1991, Ghiţă – „Morişca” de Ion Luca, regia George Motoi, 1991, Piscic – „Livada de vişini” de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban, 1992, Leu – „Tehnica Raiului” de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu, 1997, Engstrand – „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat, 1998, Salvatore – „Numele trandafirului” de Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1999, Raspluev – „Nunta lui Krecinski” de Aleksandr Vasilievici Suhovo – Kobîlin, regia Felix Alexa, 1999, Ilie (Iţic) – „Take, Ianke şi Cadîr” de Victor Ioan Popa, regia Grigore Gonţa, 2001, Şeful de post – „Crimă pentru pământ” după Dinu Săraru, dramatizare şi regia Grigore Gonţa, 2002, Bărbierul – „Tărâmul celălalt” de Duşan Kovacevic, regia Horea Popescu, 2002 sau Uglis – „Coada” de Paul Everac, regia Paul Everac, 2004.
Valentin Uritescu a mai colaborat cu Teatrul Levant, pentru rolurile Nicollo – din „Angajare de clovn” de Matei Vişniec şi Gardianul, Socrate – în „Ultima noapte a lui Socrate” de Ştefan Tanev, şi cu Teatrul Constantin Nottara din Bucureşti, pentru personajul Salvatorul – în „Cine pe cine salvează” de Teodor Mazilu.
În anul 1981, a debutat în film în „Angela merge mai departe”, regia Lucian Bratu, apoi a jucat în producţii pentru marele ecran precum Primarul – „Întunericul alb”, regia Andrei Blaier, 1982, Vasile – „Concurs”, regia Dan Piţa, 1982, „Lişca”, regia Ioan Cărmăzan, 1983, „Singur de cart”, regia Tudor Mărăscu, 1983, Locotenentul – „Faleze de nisip”, regia Dan Piţa, 1983, „Întoarcerea din iad”, regia Nicolae Mărgineanu, 1983, „Fapt divers”, regia Andrei Blaier, 1984, „Acordaţi circumstanţe atenuante?”, regia Lucian Bratu, 1984, Gică Hau Hau – „Domnişoara Aurica”, regia Şerban Marinescu, 1985, „Vară scurtă”, regia Tereza Barta, 1985, „Orele unsprezece”, regia Lucian Bratu, 1985, Sergentul Şaptefraţi – „Noi cei din linia întâi”, regia Sergiu Nicolaescu, 1985, „Cantonul părăsit”, regia Adrian Istrătescu – Lener, 1985, „Umbrele soarelui”, regia Mircea Veroiu, 1986, „Duminica în familie”, regia Francisc Munteanu, 1987, „Nişte băieţi grozavi”, regia Cornel Diaconu, 1987, „Trenul de aur”, regia Bogdan Poreba, 1987, Bunicul – „De ce are vulpea coadă?”, regia Cornel Diaconu, 1988, „Flăcări pe comori”, regia Nicolae Mărgineanu, 1988, „Momentul adevărului”, regia Andrei Blaier, 1989, „Un studio în cautarea unei vedete”, regia Nicolae Corjos, 1989, „Fără lumini de poziţie”, regia Mihnea Columbeanu, 1989.
După Revoluţia din 1989, Valentin Uritescu a fost distribuit în roluri în filme precum Vache – „Rămânerea”, regia Laurenţiu Damian, 1990, „Şobolanii roşii”, regia Florin Codre, 1990, „Marea sfidare”, regia Manole Marcus, 1990, „De-aş fi Peter Pan”, regia Gheorghe Naghi, 1991, „Drumul câinilor”, regia Laurenţiu Damian, 1991, K.Lintz – „A unsprezecea poruncă”, regia Mircea Daneliuc, 1991, „Cei care plătesc cu viaţa”, regia Şerban Marinescu, 1991, „Balanţa”, regia Lucian Pintilie, 1992, „Patul conjugal”, regia Mircea Daneliuc, 1993, „Chira Chiralina”, regia Gyula Maar, 1993, „Cel mai iubit dintre pământeni”, regia Şerban Marinescu, 1993, „Neînvinsă-i dragostea”, regia Mihnea Columbeanu, 1994, „Ministerul comediei”, regia Horaţiu Mălăele, serial TV, 1999, Vali – „Turnul din Pisa”, regia Şerban Marinescu, 2002, „Examen”, regia Titus Muntean, 2003, Magnatul”, regia Şerban Marinescu, 2004, „Amantul marii doamne Dracula”, regia Constantin Dicu, 2005, „Margo”, regia Ioan Cărmăzan, 2006, „Schimb valutar, regia Nicolae Mărgineanu, 2007.
De asemenea, Valentin Uritescu a jucat în serialele TV „Eroii n-au vârstă / Fata din Strada Florilor”, regia Mihai Constantinescu şi Dan Mironescu, 1984, a fost sergentul Şaptefraţi în „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier, 1981-1982, şi în rolul dl. Stan, în „Căsătorie de probă”, 2003.
A colaborat şi cu Teatrul Naţional Radiofonic, la realizarea unor spectacole precum „Ubu Rege” (1990), „Baladă pentru nouă cerbi” de Dumitru Radu Popescu, „Două nuvele” de Teodor Mazilu: „Împăiați-vă iubiții!” și „Pălăria pe noptieră” și in pagini antologice din teatrul lui Anton Pavlovici Cehov: „Cântecul lebedei”, o bijuterie radiofonică în care îl are drept partener pe George Constantin și „Platonov-un Hamlet de provincie”, în versiunea radiofonică realizată de regizorul Dan Puican în anul 2007.
Pentru activitatea sa artistică remarcabilă, Valentin Uritescu a primit numeroase premii şi distincţii, precum Premiul Special al Juriului la Festivalul Tineretului, 1978, pentru rolul Giles Overreach, din „Răfuiala”, de Philip Massinger, Premiul Asociaţiei Cineaştilor din România (ACIN) pentru rolurile din „Noi cei din linia întâi” şi „Domnişoara Aurica”, 1986, Premiul pentru interpretare masculină pentru rolul Sergentul Şaptefraţi din filmul „Lumini şi umbre”, regia Andrei Blaier, 1986, Premiul Uniunii Cineaştilor din România (UCIN) pentru rolurile din filmele „Momentul Adevărului”, „A unsprezecea poruncă”, „Rămânerea”, „Şobolanii roşii”, 1991, „Premiul Gopo” pentru întreaga activitate, în 21 martie 2017, la Gala Premiilor Gopo.
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit artistului Valentin Uritescu, la 7 februarie 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
Valentin Uritescu este vocea de pe audiobook-urile gastronomice cu rețetele lui Pastorel Teodoreanu.
În anul 2011, lansa volumul de memorii „Așa sunt eu, prost”, despre care actorul spunea: „Eu scriu aceste rânduri fără să fac pe scriitorul, fără să arăt cât sunt de cult şi de deştept… Nu! Eu vreau să vedeţi cât sunt de prost, adică aşa cum sunt de-adevăratelea. De aceea nu schimb nimic, nu ascund nimic, nu înfrumuseţez nimic…“
În 2013, el lansa volumul „Să ai grijă de cel bun din tine – Amintiri”, la Editura Humanitas, iar în 2016, un nou volum de memorii, „Bântuit de vieţile altora”, la Editura Ars Docendi.
Este căsătorit cu Valeria, de mai bine de 50 de ani, cei doi având un fiu, Bogdan.
La vârsta de 33 de ani i s-a descoperit o formă relativ uşoară a bolii Parkinson, însă aceasta nu avea să îi afecteze cariera artistică.
Din nefericire, în ultimii ani, efectele bolii au fost din ce în ce mai vizibile, astfel că în 2010, a părăsit scena teatrului, de teamă ca afecţiunea să nu-i pericliteze prestaţia pe scenă.
În mai 2021, marele actor român a fost internat, în stare gravă, la spital. Boala Parkinson şi-a pus amprenta puternic pe starea sa astfel că sunt zile în care acesta nici măcar nu mai poate vorbi, conform declaraţiilor soţiei.
Răzvan Moceanu
