S-a întâmplat la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976 și nu se va uita niciodată. La doar 14 ani, Comăneci a reprezentat perfecțiunea
Chiar și tabelele de marcaj – care aveau doar trei cifre pentru a indica scorul participanților – au fost „dezorientate” de o astfel de realizare. Scorul pe care l-au marcat la câteva secunde după performanța acestei tinere a fost „1.00”, când de fapt tocmai obținuse un 10 perfect.
S-a întâmplat acum 45 de ani, la Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976. 18 iulie 1976 a fost ziua în care românca Nadia Comăneci a uimit pe toată lumea cu abilitățile ei, la exercițiul de paralele inegale.
Cu un an înainte, Comăneci câștigase Campionatul European, dar performanța ei impresionantă de la Montreal a adus-o pe primele pagini ale ziarelor și în memoria eternă a lumii. Cinci medalii – trei de aur, una de argint și una de bronz – a obținut cu acea ocazie, devenind prima româncă premiată cu o medalie de aur la gimnastică olimpică, (Comăneci avea să câștige alte 4 medalii la Jocurile Olimpice de la Moscova, două dintre ele aur).
Dar, incredibil, în acea duminică de neuitat de la Montreal, gimnasta a fost calificată cu primul 10 perfect din istoria acestui sport la Jocurile Olimpice.
Nadia Comăneci intră în istoria sportului
Duminică, 18 iulie 1976. Așteptările echipei române nu erau cele mai mari împotriva sovieticilor „indestructibili”, dar micuța Nadia a avut o performanță impecabilă. În fața a 18.000 de spectatori – și multe milioane de telespectatori care au văzut-o de acasă – gimnasta a zburat în aer timp de 20 de secunde, cu o precizie și dexteritate absolute, la proba de paralele inegale, încheind cu o ieșire perfectă.
Aplauzele de pe stadion au indicat semnalul inconfundabil al unei reușite incredibile. Și cel pe care l-a văzut mai întâi a fost antrenorul său, Bela Karolyi, în picioare, cu brațele spre cer și capul ușor înclinat înapoi.
Dar, deodată, apare nedumerirea care avea să adauge ulterior încă o întâmplare acelei epopei. Spectatorii încep să bată din picioare, revoltați de un tabel care marcha un scor teribil și neobișnuit.
Tehnicienii de la Omega – compania responsabilă pentru tabelul oficial al Jocurilor – avertizaseră deja cu privire la acest risc, cu câteva luni înainte, și au alertat organizatorii Jocurilor: la Cupa Americii, de gimnastică, desfășurată la Madison Square Garden din New York, tânăra obținuse un 10 perfect cu un dublu flip pe spate, la începutul exercițiului său la paralele inegale. Dar nici măcar membrii CIO (Comitetul Olimpic Internațional) nu au văzut posibil ca vreun sportiv să obțină un astfel de record într-o competiție olimpică.
Micuța Nadia a privit derutată tabelul și, imediat, spre un membru al juriului, care și-a întins cele 10 degete ale mâinilor pentru a corecta eroarea tehnică prin gestul său. Și da, punctajul 1.00, care apărea pe tabelul de marcaj era într-adevăr un 10.00 perfect. Sute de fotografi au imortalizat imaginea: cu un zâmbet imens, cu a sa coadă de cal răsucită și cu al său costum alb cu benzi albastru, galben și roșu, reprezentând steagul țării sale, la vârsta de 14 ani, Nadia Comăneci tocmai intrase în istoria sportului.
Povestea Nadiei Comăneci
Născută pe 12 noiembrie 1961, avea șase ani când a fost descoperită în curtea unei școli din Onești, România, de Bela Karolyi, care, împreună cu soția sa, Marta, i-au devenit antrenori. Riguroși – cu metode prea severe, avea să se afle mai târziu – au fost responsabili de formarea mai multor gimnaste române, multe devenind ulterior medaliate olimpice și campioane mondiale.
În 1970, Comăneci a obținut prima victorie în campionatul național și, mai târziu, a câștigat alte titluri de tineret, până când, în 1975 – cu un an înainte de consacrare – a participat la Campionatul European, obținând primul loc în clasamentul general la trei discipline individuale.
Sinonimă cu perfecțiunea în sport, totuși, timp de decenii, istoria personală a acestei gimnaste a fost departe de glorie. Transformată într-un simbol și, în timp ce lumea își amintea încă de performanța ei de neuitat de la Jocurile de la Montreal, Comăneci a trăit persecuții permanente în țara ei din cauza capriciului obsesiv al lui Nicu, unul dintre copiii dictatorului român Nicolae Ceaușescu; cu zece ani mai în vârstă decât ea, el a hărțuit-o, a maltratat-o și a pus să fie supravegheată zi și noapte de temuta Securitate, poliția secretă.
Antrenorii ei, Bela și Marta, fugiseră în 1981, în timpul unui turneu în Statele Unite și, deși Nadia s-a întors, Ceaușescu s-a temut că ea putea să plece după ei.
A făcut-o câțiva ani mai târziu: în 1989, la vârsta de 27 de ani, Comăneci a fost din nou în titlurile de știri, dar nu pentru realizările ei sportive: într-o noapte rece de toamnă, împreună cu cinci necunoscuți, a fugit din România comunistă, trecând granița cu Ungaria, pentru a ajunge în Statele Unite, ca refugiat politic, și pentru a începe o nouă viață.
Nadia Comăneci a primit cetățenia americană, s-a căsătorit cu fostul gimnast Bart Conner și au un fiu, pe Dylan. Locuiesc în Oklahoma, unde au fondat o academie de gimnastică artistică, pentru a transmite esența talentului, efortului și magiei lor generațiilor viitoare.
Traducerea: Cristina Zaharia
EL CLARIN (Argentina), 19 iulie 2021
