În urma crizei sanitare care a izbucnit în ţara din nordul Africii, preşedintele a demis guvernul. O parte a populaţiei sărbătoreşte acest eveniment, iar o altă parte vorbeşte despre o lovitură de stat. Între timp situaţia din spitale este alarmantă – scrie site-ul televiziunii NBC.
Peste criza generată de pandemie s-a suprapus o scădere dramatică a economiei ţării. În aceste condiţii preşedintele Kaïs Saïed a decis că suspendă pentru 30 de zile imunitatea parlamentarilor şi îl demite pe prim-ministrul Hichem Mechichi. Le Monde scrie că imediat după anunţul preşedintelui, mii de oameni au ieşit pe străzi în ciuda interdicţiei de a părăsi locuinţele din cauza pandemiei. Criza durează de câteva luni, iar oamenii văd acum o rază de speranţă pentru îmbunătăţirea situaţiei. Relaţia dintre preşedinte şi premierul demis era tensionată de mai mult timp. Preşedintele a afirmat în repetate ocazii, că nu împărtăşeşte în privința câtorva chestiuni politica lui Mechichi, cel care a fost numit prim-ministru în septembrie anul trecut. Relaţia dintre preşedinte şi premier s-a deteriorat mai mult în luna ianuarie, atunci când şeful guvernului a propus pentru funcţia de ministru câteva persoane pe care preşedintele le suspectează de comiterea unor acte de corupţie sau crede că statutul lor este incompatibil cu funcţia publică. Din acest motiv, nouă candidaţi nu au fost numiţi în funcţie de ministru de către Kaïs Saïed, astfel ministerele respective sunt conduse temporar de adjuncţii miniştrilor.
Guvernul condus de Mechichi a fost ţinta criticilor în presă şi pe reţele de socializare nu doar pentru orientarea politică, dar şi din cauza gestionării deficitare a crizei sanitare. În ţară zilnic mor 150-200 de oameni din cauza COVID-19 iar situaţia din spitale a devenit dramatică. La data de 20 iulie premierul l-a demis pe ministrul sănătăţii, Faouzi Mehdi. De la alegerile din anul 2019 popularitatea parlamentului a scăzut din cauza scandalurilor şi conflictelor politice. În ultima vreme au fost mai multe proteste unde s-a cerut demisia executivului. Problemele au fost agravate şi de personalitatea excentrică a liderului partidului conservator-islamist Rached Ghannouchi. Acesta a formulat critici dure la adresa preşedintelui, pe care l-a acuzat pentru suspendarea parlamentului, susţinând că şeful statului a comis o lovitură de stat. Kaïs Saïed a fost ales preşedinte în anul 2019 cu 72% din voturi şi este unul dintre cei mai populari politicieni. Cu toate acestea, specialiştii nu au o părere unanimă, dacă preşedintele a avut sau nu dreptul de a lua aceste măsuri dure. Este discutabil dacă art. 80 din Constituţia Tunisiei – invocat de Saïed – dă această împuternicire preşedintelui. Întrucât încă nu există o curte constituţională deoarece partidele nu au reuşit să se înţeleagă privind componenţa acesteia, problema este dificil de tranşat.
Problema cea mai arzătoare însă este criza sanitară. Doar 8% din populaţie a primit ambele doze de vaccin, şi chiar dacă acest procent este mai bun decât media continentului (1,4%), cu toate acestea zilnic sute de oameni mor din cauza pandemiei. Din cele 3 milioane de doze de vaccin care au sosit în Tunisia, 928 de mii au venit ca urmare a iniţiativei Covax a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în cadrul căreia cele mai nevoiaşe state au beneficiat de vaccin. Lipsa vaccinului a făcut ca situaţia din spitale să se agraveze. Medicii şi asistentele sunt suprasolicitaţi, pe secţiile de terapie intensivă nu sunt locuri şi oxigenul nu e suficient pentru toţi pacienţii. Tunisia produce zilnic 100.000 de litri de oxigen, dar ar avea nevoie de 240.000 de litri. Franţa a venit în ajutorul ţării, a donat pentru trei spitale mijloace prin care timp de 15 ani se poate produce oxigen. Un anestezist a declarat pentru Le Monde că vârsta medie a pacienţilor de la secţiile de terapie intensivă este de 40 – 50 de ani şi situaţia a devenit şi mai dramatică după apariţia variantei delta al virusului. Specialistul a adăugat că doar câţiva pacienţi pot fi salvaţi dintre cei care ajung la terapie intensivă. Potrivit statisticii date publicităţii de Organizaţia Mondială a Sănătăţii, din toată Africa, în Tunisia este cea mai mare rată a mortalităţii.
Ervin Szekely – RADOR
