DOCUMENTAR: Adormirea Maicii Domnului

de Răzvan Moceanu

În fiecare an, la 15 august, este marcată Adormirea Maicii Domnului, unul din Praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe, ultimul în tradiţia Anului bisericesc (Adormirea Maicii Domnului încheie un ciclu, redeschis de Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie), eveniment care comemorează moartea, învierea şi slăvirea Maicii Mântuitorului. Aceeaşi denumire o poartă ziua şi în calendarul greco-catolic şi romano-catolic, semnificând Ridicarea la cer a Fericitei Fecioare Maria.

* * * * *

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului – Mănăstirea Nicula, judeţul Cluj

Maica Domnului este cea mai înaltă sfinţenie omenească cunoscută şi cinstită de Sfânta Biserică, iar Adormirea Maicii Domnului este cea mai de seamă dintre sărbătorile ei.

Sărbătoarea poartă denumirea de „adormire” pe de o parte pentru că în biserică nu se poate vorbi despre „moartea” unui sfânt, iar pe de alta pentru că rânduiala bisericească arată că obştescul sfârşit al Fecioarei Maria a fost asemenea unei adormiri.

Este o sărbătoare pregătită printr-un post strict de două săptămâni, cu dezlegare la untdelemn şi vin, sâmbăta şi duminica, cu excepţia Schimbării la Faţă (6 august), când este dezlegare la peşte, indiferent în ce zi ar cădea.

În zilele de peste săptămână din post, se slujeşte ori Paraclisul Mare al Maicii Domnului (slujbă de implorare) ori Al doilea paraclis al Maicii Domnului.

Dacă ziua praznicului cade miercuri sau vineri, se dezleagă la peşte.

În Sfânta Scriptură nu nu se menţionează nimic despre moartea Maicii Domnului, însă cântările de la Vecernia şi Utrenia sărbătorii vestesc adevărata tradiţie a Bisericii pentru această zi sfântă.

În această zi Maica Domnului „a fost luată” de Dumnezeu în împărăţia Sa cerească, în deplinătatea vieţii ei sufleteşti şi trupeşti.

Atunci când a binevoit Hristos, să ia la Sine pe Maica Sa, cu trei zile mai devreme a făcut-o să cunoască vrerea sa printr-un înger, care i-a vestit mutarea ei de pe pământ la viaţa cerească.

După ce Maica Domnului s-a rugat la Muntele Măslinilor, s-a întors acasă şi a pregatit cele necesare pentru îngropare, şi-a împărţit văduvelor sărace veşmintele sale, şi-a luat iertăciune de la toţi, apoi culcându-se pe pat, s-a rugat pentru lume şi pace, a binecuvântat pe cei de faţă şi şi-a lăsat sufletul în mâinile Fiului şi Dumnezeului ei.

Apoi au venit la casa Maicii Domnului din Ierusalim toţi Apostolii lui Hristos, care au ridicat patul şi au petrecut, până la mormânt, în satul Ghetsimani, trupul Maicii primitor de Dumnezeu. După aşezarea în mormânt a trupului, apostolii au zăbovit acolo încă trei zile, în aşteptarea Apostolului Toma, auzind neîncetat glasuri îngereşti. La sosirea acestuia, s-a deschis mormântul pentru el, născând minunare la aflarea veştii că sfântul trup al Maicii Domnului nu mai era acolo, ci numai giulgiul ei, spre mărturie a mutării Născatoarei Domnului, cu întruparea ei, la ceruri.

Dupa Învierea lui Hristos, Înălţarea Sa la ceruri şi Pogorârea Duhului Sfânt, Adormirea Maicii Domnului încheie lucrarea mântuirii săvârşită de Iisus Hristos. Ridicarea trupului Sfintei Fecioare în slava cerească, adevereşte faptul că omul, suflet şi trup, poate fi transfigurat şi mântuit, că se poate împărtăşi de slava cerească.

* * * * *

În tradiţia noastră, ziua mai este numită Sfânta Marie Mare, Sântămăria sau Uspenia.

Înainte de 15 august se fac pelerinaje la mănăstirile care poartă hramul Sfintei Mării, acolo unde credincioşii duc daruri, bucate, fac danii pentru călugări şi pentru ocrotirea familiei şi a pruncilor.

Un pelerinaj special are loc la Mănăstirea Nicula, din judeţul Cluj, unde se află Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată în anul 1681 de preotul şi iconarul Luca din Iclod. Potrivit unui proces verbal, scris de militari austrieci, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflată la Nicula, a lăcrimat continuu între 15 februarie şi 12 martie 1699.

De atunci, conform tradiţiei, în zilele premergatoare praznicului Adormirii Maicii Domnului, pelerinii se nevoiesc şi parcurg pe jos drumul până la mănăstire, în semn de evlavie faţă de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, unii vin pe jos chiar din alte judeţe ale ţării, iar pe parcurs cântă şi se roagă în cinstea Maicii Domnului.

În Maramureş există obiceiul ca în fiecare zi din post, la ceasurile serii, lumea să se adune la biserică şi să înveţe şi să înalţe cântări Maicii Domnului.

Se spune că Maica Domnului îi iubeşte atât de mult pe oameni, încât L-a convins pe Dumnezeu să transforme fuioarele, care se dau de Iordan, într-un mare năvod. Înainte de Marea Judecată, Maica Domnului va da cu năvodul de trei ori prin iad, sufletele de acolo putând să se prindă de el, şi astfel să se mântuiască de păcate, iar dracii, ramaşi fără sufletele oamenilor, se vor mânca între ei până când nu va mai rămâne nici unul.

În această zi este marcată şi Ziua Marinei Române, Maica Domnului fiind patroana spirituală a marinarilor. Se fac serbări la malul mării (Constanţa), dar şi în oraşele dunărene.

Conform traidiţiei, la ţară, în vii, se angajează pândarii şi se spune că se „leagă” ciocul păsărilor pentru a nu mai putea strica boabele de struguri.

În Moldova, ca şi în alte zone din ţară, Sfânta Maria Mare este considerată „a morţilor” fiind pomeniţi toţi cei ce au numele pornind de la cel al Preacuratei, numai la Sfânta Maria Mică, pe 8 septembrie, fiind sărbătoare pentru cei vii, prilej de sărbătoare pentru cei care poartă acest nume.

Pe de altă parte, ziua de 15 august marchează un hotar, acum se adună ultimele plante de leac, sau flori şi se pun la icoana Preacuratei considerându-se că, astfel sunt bune de leac, acum putem afla cum va fi toamna ce urmează.

Tot tradiţia spune că între cele două Mării, în perioada 15 august – 8 septembrie,  este momentul prielnic al semănării grâului, care arată cum dintr-o sămânţă, aparent moartă, se va naşte un nou spic de grâu plin cu boabe, pentru a adeveri că din moarte va fi înviere.

Alte obiceiuri de Sfânta Mărie Mare arată că în această zi nu se face joc, ci doar a doua zi feciorii îşi organizează jocul în sat.

De asemenea, ciobanii desfac staulele, stânele încep să coboare la ţarina de lângă sat, dupa cum e vremea, să nu-i prindă omătul acolo.

Se caută dacă au ajuns cucuruzii (porumbul) ”in lapte”, se fierb sau se frig pe jar ca o mâncare specifică sărbătorii.

Totodată stuparii cercetează producţia albinelor şi recoltează primii faguri cu miere, pe care îi împarte cu familia şi fac daruri de miere ca să guste şi cei care nu au stupi.

Să mai spunem că peste 2,2 milioane de persoane din ţara noastră poartă numele de Maria, Marian sau derivate ale acestora, deşi nu este pe deplin elucidată data în care sunt sărbătoriţi toţi aceştia: la 15 august, când este marcată Adormirea Maicii Domnului, sau la 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului. Conform statisticilor, peste 1,8 milioane sunt femei şi peste 400.000 sunt bărbaţi, cele mai frecvente prenume sărbătorite în această zi fiind Maria (circa 1.400.000 persoane), Mariana (273.000), Marioara (66.000), Mioara (circa 31.500), Marilena (25.000), Marin (117.500) şi Marian (aproape 300.000).