Revista presei internaționale, 10 septembrie 2021

Printre subiectele cel mai frecvent abordate azi în paginile presei internaționale regăsim lupta cu pandemia, multiplele probleme cu care se confruntă UE și implicațiile crizei din Afganistan.
Fostul premier britanic Gordon Brown publică în The Guardian un apel către Occident pentru a-și împărți vaccinurile cu țările sărace, întrucât are acum un surplus de doze și nici un pretext pentru a le amâna distribuirea. Producția globală de vaccinuri a ajuns deja la 1,5 miliarde de doze pe lună și în iunie se va ajunge la un stoc de 27 miliarde de doze, suficient pentru imunizarea întregii omeniri. Promisiunea G7 cum că întreaga lume va fi vaccinată până în 2022 „nu are nici o șansă de a fi onorată”. Or, refuzul aprovizionării tuturor cu vaccinuri e „auto-distructiv și se va întoarce împotriva noastră: pe măsură ce boala se va răspândi printre nevaccinați pot apărea noi variante care să ne amenințe propria imunitate obținută prin vaccinare”. Cotidianul The Washington Post îl îndeamnă în editorialul său pe președintele american Joe Biden să „revigoreze bătălia cu Covid-19”. Virusul „nu pleacă nicăieri, nu va fi complet eradicat, sunt posibile noi variante, imunitatea de turmă nu e iminentă, iar virusul ar mai putea circula ani la rând”. Biden ar trebui să „angajeze forța guvernului federal în toate modurile posibile”, mai degrabă decât „să lase fiecare stat sau comitat să adopte reguli necoordonate”. The New York Times observă, analizând cazul australian, că strategia „Covid zero” nu mai poate funcționa acum, în principal din cauza agresivității variantei Delta. Dacă Australia a avut inițial succes cu măsurile ei draconice de carantină, acum a atins cel mai mare număr de infectări pe zi de la începutul pandemiei, spitalele sunt ocupate aproape de capacitatea maximă și populație e „obosită și frustrată”, ultimele proteste devenind violente. Conducerea țării „trebuie să admită că nu poate scăpa de virus la nesfârșit și trebuie să pregătească populația pentru a trăi alături de el” prin accelerarea vaccinării și restricții mai laxe. Agenția Ansa informează că opoziția față de vaccinuri atinge cote alarmante în Italia, unde poliția a descoperit și arestat un „grup de opt anti-vaccinişti care intenţionau să construiască dispozitive rudimentare, bombe artizanale și să procure cuțite” pentru „acțiuni violente în timpul demonstrațiilor de protest” împotriva restricțiilor pandemice. Un incendiu într-un spital Covid-19 din Macedonia de Nord, soldat cu cel puțin 14 morți, a oferit unor publicații prilejul de a aminti tragediile similare din România. BBC scrie că anul trecut au murit câte 10 oameni și în Turcia și România în accidente asemănătoare. The Associated Press menționează că „în România două incendii letale în spitale în decurs de trei luni au provocat temeri privind sistemul de sănătate îmbătrânit și suprasolicitat al țării”. Analizând evenimente mai recente de la București, portalul EUobserver apreciază că „cu un val de noi cazuri Covid-19 și a doua cea mai scăzută rată a vaccinării din UE, actuala debandadă politică din România n-ar fi putut surveni într-un moment mai prost”.
O altă critică la adresa țării noastre găsim în publicația belgiană The Brussels Times, care abordează „lipsa gravă” a stațiilor de încărcare pentru vehiculele electrice în UE. Dacă Olanda, Luxembourg, Germania și Portugalia au peste 10 stații la suta de kilometri, Grecia, Lituania, Polonia și România sunt la coada clasamentului. Cu numai 0,5 stații la 100 kilometri, românii sunt teoretic „nevoiți să se deplaseze peste 200 de kilometri pentru a găsi un punct de încărcare”. În domeniul justiției, informează agenția MTI, „guvernul ungar a decis să susțină Polonia și să condamne atacurile mârşave de la Bruxelles”, epitetul dur aparținându-i ministrului ungar al justiției. Și nu a fost singurul: procedura Comisiei Europene contra Varșoviei „nu e doar revoltătoare, ci absolut inadmisibilă”, e un „demers scandalos şi arogant” ce întrece o limită „de neconceput”. Între timp, în Bulgaria mai continuă încă audierile candidaţilor pentru funcţiile de procurori europeni delegaţi, informează postul național bulgar BNR. Asta după ce Parchetul European a respins propunerile inițiale, iar marea majoritate a celorlalte state și-au desemnat demult procurorii. Portalul european Politico relatează și despre tensiuni fiscale, întrucât „visele [țărilor] sudice despre o Europă tolerantă cu datoria se transformă în coșmar”. Opt state nordice și estice s-au unit pentru a respinge relaxarea regulilor privind deficitul fiscal, în condițiile în care pandemia a determinat creșterea datoriilor publice. Ziarul francez Les Echos semnalează că grupul liberal Renew Europe „se teme de apariția unui grup parlamentar masiv care va uni «forțele extremiste». Pericolul plutește în aer de când premierul ungar Viktor Orbán a părăsit PPE și încearcă să formeze un nou bloc politic”. Cotidianul britanic The Financial Times avertizează că „Europa nu are nevoie de încă patru ani de «merkelism»”. Politica prudentă a cancelarului german Angela Merkel a frânat în ultima vreme reformele interne în UE, cât și afirmarea blocului pe plan extern. Astfel, „cum lumea se împarte într-o tabără democratică și una autoritară, europenii au de făcut o alegere. Ei pot traduce bogăția economică a continentului într-o voce geopolitică semnificativă sau pot privi neajutorați cum competiția dintre SUA și China stabilește termenii noii dezordini mondiale”. Tot din Regatul Unit, săptămânalul The Economist observă că „diferențele dintre astrologie și politica europeană sunt alarmant de mici”. „Dacă astrologii se uită la ceruri, eurologii consultă calendarele electorale. Tot așa cum viitorul unui om e scris în stele, destinul UE e configurat de ordinea alegerilor naționale.” Cu alegeri apropiate la Berlin, Paris și Roma, sunt șanse să vedem o „aliniere politică” a celor trei capitale, „lucru rar care s-ar putea să nu se mai întâmple curând”. În orice caz „destul de curând își va face apariția un alt asteroid”, iar „astrologii și eurologii deopotrivă rareori le văd venind”.
„În sfârşit, talibanii au anunţat formarea guvernului. În toate funcţiile importante au fost numiţi paştuni, deși în cabinet regăsim şi un uzbek (vicepremier) şi un tadjik (la economie)”, scrie ziarul turc Türkiye. Revista americană Foreign Affairs crede însă că sforile lui sunt trase de la Islamabad, „eterna problemă a Americii”. „Viitoarele soluții la amenințările unui Afganistan controlat de talibani – inclusiv revigorarea unor grupări teroriste – vor trece probabil pe la Islamabad.” Publicația braziliană O Globo atrage atenția că nu trebuie să uităm nici de Arabia Saudită: „Al-Qaeda nu are nevoie de un aliat la putere în Afganistan pentru a comite atentate. Timp de 20 de ani, implicarea dictaturii saudite în atentate a fost păstrată secretă de SUA. Acum Joe Biden a decis să elibereze documentele. Vom afla cine se află cu adevărat în spatele terorismului jihadist.” O altă revistă americană, Foreign Policy, consideră că SUA ar fi trebuit să mențină o prezență militară simbolică în Afganistan, din trei motive: „continuarea unui program antiterorist robust, asigurarea stabilității regionale și influențarea vecinătății, respectiv derularea unor activități de informații privind China și Rusia”. Iar cotidianul britanic The Telegraph întărește ideea: „Biden a lăsat Occidentul orb în privința următorului 9/11”. Serviciile secrete occidentale nu mai au acum o bază pentru a monitoriza în teren grupările islamiste teroriste. Dar SUA par a miza acum chiar pe talibani în lupta cu terorismul, scrie săptămânalul german Der Spiegel, pe principiul „inamicul inamicului meu”. Or, pe lângă faptul că nu se poate conta pe promisiunile talibanilor, e îndoielnic că ei pot controla cu adevărat întreaga țară. Afiliații ISIS din Afganistan au un avantaj strategic: dacă talibanii sunt preponderent paștuni, islamiștii sunt interesați doar de ideologie, nu de etnie. „Mulți se răscoală acum contra talibanilor din același motiv pentru care s-au răsculat contra guvernului de la Kabul: aroganța paștunilor, care se comportă ca și cum ar fi stăpânii țării.” (Andrei Suba, RADOR)/asuba/pvelisar