La prima vedere poate părea marginală o dispută chinezo-lituaniană privind denumirea unei instituţii, totuşi ilustrează foarte bine fragilitatea relaţiilor dintre Uniunea Europeană şi China. Conflictul diplomatic s-a declanşat încă din iulie din cauza reprezentanţei Taiwanului la Vilnius. China nu a fost de acord ca misiunea să se numească „biroul de reprezentare al Taiwanului” şi nu „biroul de reprezentare al Taipeiului”, cum este denumit în alte ţări – a scris Euractiv. Potrivit explicaţiei ţării comuniste, denumirea sună ca şi cum Lituania ar recunoaşte Taiwanul, ca o ţară suverană, dar de fapt este doar o regiune rebelă a Chinei.
Răspunsul Chinei a fost retragerea ambasadorului din Vilnius, dar Lituania şi-a menţinut denumirea iniţială. Joi Beijingul a solicitat intervenţia Uniunii Europene şi a cerut ca Bruxelles-ul să-şi convingă ţara membru să „corecteze greşeala şi să respecte suveranitatea şi integritatea teritorială a Chinei”. Anterior însă Janez Janša, prim-ministrul Sloveniei – ţara care îndeplineşte președinția rotativă al Consiliului Uniunii Europene – în scrisoarea sa adresată şefilor de stat şi de guverne a opinat că este nevoie de exprimarea solidarităţii faţă de Lituania într-o formă mai „provocatoare şi mai hotărâtă”. „Trebuie să-i arătăm Chinei că suntem alături unii altora şi nu ne lăsăm ameninţaţi”. Janša ar dori ca la summitul UE programat pentru începutul lunii octombrie la Brod în Slovenia să se includă pe ordinea de zi şi problema relaţiilor UE-China. Observatorii însă sunt de părere că va fi greu de obţinut un consens în această problemă având în vedere că unele state membre din motive politice sau economice nu doresc să-şi tensioneze relaţiile cu China. Statele Unite au asigurat Lituania de sprijinul lor (relaţiile americano-chineze sunt şi aşa încordate). Majoritatea ţărilor europene influente însă doresc să-şi menţină neutralitatea în această dispută.
„Cele mai multe state urmăresc o poziţie de echilibru: construiesc relaţiile cu Taiwanul, dar în acelaşi timp doresc să aibă relaţii bune şi cu China continentală. Din acest motiv nu am putut vedea luări de poziţii mai tranşante în favoarea Lituaniei” – a explicat pentru cotidianul budapestan Népszava directorul general al Institutului Central Europeană a Studiilor Asiatice (CEIAS) Matej Simalcík. În acelaş timp nu se poate afirma nici faptul că ţara baltică ar fi fost lăsată izolată. „Mai mulţi ambasadori din ţările UE acreditaţi la Beijing l-au asigurat de solidaritatea lor pe colegul lor trimis acasă” – a spus specialistul. Cu politica sa foarte critică la adresa Chinei, Lituania deocamdată reprezintă o poziţie singulară, însă în Europa Centrală şi de Est lucrurile încep să se schimbe. „Statele din această regiune devin din ce în ce mai dezamăgiţi de China pentru că relaţiile bilaterale nu au adus rezultatele scontate: investiţiile mari nu s-au realizat deficitul de comerţ exterior a crescut în favoarea ţării din Asia. Se înrăutăţeşte şi imaginea socială a Chinei, mai ales de la începutul pandemiei” – a spus Simalcík. Potrivit expertului şi unele schimbări de politică internă au contribuit la modificarea atitudinii faţă de Beijing. Prin alegerea lui Zuzana Čaputová ca preşedinte al Slovaciei şi al lui Gitanas Nausėda ca preşedinte al Lituaniei, aceste ţări pun un accent mai mare pe respectarea drepturilor omului. Distanţarea de China comunistă a regiunii duce în mod natural spre o apropiere de Taiwan, chiar dacă procesul nu e peste tot este atât de spectaculos ca şi în Lituania. Potrivit directorului general al CEIAS Ungaria şi Serbia, ţara care candidează pentru a fi membru în UE pot fi excepţii pentru că majoritatea investiţiilor chinezeşti sosesc în aceste două ţări. Exemple elocvente din acest punct de vedere sunt proiectul noului drum al mătăsii şi linia de tren rapid între Budapesta şi Belgrad care se construieşte dintr-un credit de aproximativ 2,06 miliarde de euro acordat de China. Simalcík însă a subliniat că există o diferenţă notabilă între Ungaria şi Serbia. Până când în Serbia şi populaţia sprijină politica mai prietenoasă faţă de Beijing, în Ungaria nu este aşa. Opoziţia faţă de venirea la Budapesta a Universităţii Fudan arată limpede acest lucru – spunea expertul. Din regiune doar preşedintele Cehiei, Miloš Zeman poate fi considerat un simpatizant al puterii asiatice, însă competenţele sale sunt mult mai restrânse decât ale premierului maghiar, Orbán Viktor. Simalcík crede că depinde foarte mult şi de rezultatele alegerilor din Cehia şi Ungaria. „Dacă partidele de opoziţie vor câştiga în cele două ţări, atunci regiunea se va îndepărta şi mai mult de China în favoarea Taiwanului” – a concluzionat expertul.
Székely Ervin
