Preşedintele Franţei a creat o comisie cu scopul de a readuce raţionalitatea şi discursul moderat în discursul public. În opinia sa, societatea a devenit vulnerabilă în faţa radicalismelor de tot felul.
Înaintea alegerilor prezidenţiale, care vor avea loc în aprilie 2022, se poate constata un fenomen îngrijorător în societatea franceză. Oamenii sunt tot mai receptivi la mesajele radicale, extremiste şi se pune întrebarea în ce măsură acest fenomen se va reflecta în rezultatele alegerilor. De exemplu, ziarul de orientarea conservatoare Le Figaro îi caracterizează la fel pe politicianul ecologist Sandrine Rousseau (cea care a obţinut locul doi în prealegerile partidului său, în care se stabileşte cine să fie candidatul Verzilor la alegerile prezidenţiale) şi pe Éric Zemmour, arătând că „amândoi îşi arată radicalismul”. Însă, în timp ce Zemmour agită spiritele permanent împotriva refugiaţilor şi , potrivit revistei Elle „a fost întotdeauna animat de ură faţă de femei”, în cazul lui Rousseau nu este vorba despre radicalism politic, ci despre faptul că solicită măsuri hotărâte împotriva folosirii materialelor toxice, cu care unii sunt de acord, iar alţii nu.
Este indubitabil, însă, că, odată cu apropierea votului, unii politicieni încearcă să atragă atenţia publicului cu mesaje din ce în ce mai radicale şi Le Figaro are dreptate când scrie că radicalismul câştigă teren pe scena politică. Politicienii nu mai încearcă să-şi exprime opiniile nuanţat şi, în loc de argumente, folosesc Zemmour, care conform sondajelor stă undeva la 13% din intenţiile de vot, Marine Le Pen, candidata partidului de extremă dreapta Adunarea Naţională (RN) (fostul Front Naţional), deja pare a fi o figură prietenoasă şi moderată.
Nici stânga eşichierului politic nu duce lipsă de politicieni populişti. Candidatul partidului Franţa Rebelă (France Insoumise), Jean-Luc Mélenchon, nu prea cântăreşte vorbele când condamnă „capitalismul exploatator” şi spune că el întrupează „stânga, care se desprinde de economia de piaţă”. Fenomenul cel mai îngrijorător este că această recrudescenţă a extremismului atrage atenţia societăţii. Televiziunea de ştiri BFM a organizat, săptămâna trecută, o dezbatere cu participarea lui Zemmour şi Mélenchon. Deşi sunt pe cele două extreme ale eşichierului politic, relaţiile dintre cei doi sunt bune. În 2005, înainte de referendumul despre Constituţia Europeană, amândoi au mobilizat electoratul (de altfel, cu succes) împotriva adoptării documentului. Dezbaterea în cauză a fost urmărit de aproape 4 milioane de telespectatori. În acelaş timp, televiziunea publică France 2 a transmis o dezbatere între candidatul Republicanilor (LR), Valérie Pécresseşi şi ministrul de interne Gérald Darmanin. Această emisiune a adus în faţa ecranelor mai puţin de un milion de oameni. Deşi majoriatate cetăţenilor francezi refuză radicalismul şi violenţa, demonstraţiile „vestelor galbene” sau a celor antivaccinişti au arătat că există o grupare care consideră violenţa o manifestare legitimă. Această înclinaţie spre extremism s-a manifestat şi faţă de preşedintele Emmanuel Macron. Cu ocazia unei vizite în ţară, preşedintele a fost pălmuit, în iunie, de către un bărbat regalist, iar, zilele trecute, nişte manifestanţi au aruncat cu ouă în Macron.
Întrebarea cea mai importantă este: cum reacţionează Palatul Elysée la radicalizarea unei părţi a societăţii. După palma aceea, Macron şi-a continuat turneul, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi, probabil, va merge în continuare pe această strategie. Însă fenomenul nu se poate ignora. Este îngrijorător ca un candidat xenofob şi misogin, ca Zemmour, să-şi crească popularitatea în fiecare săptămână. Un procent de 40% dintre francezi aprobă demonstraţiile împotriva extinderii certificatului verde european, deşi – tocmai datorită măsurilor hotărâte ale lui Macron – Franţa stă bine în ceea ce priveşte campania de vaccinare. Secretarul de stat în Ministerul Afacerilor Europene Clément Beaune a considerat, într-un articol publicat în Le Monde, că la alegerile prezidenţiale de anul viitor vor sta faţă în faţă cei care sprijină raţionalitatea, ştiinţa, atitudinea reţinută din punct de vedere politic şi verbal, pe de o parte şi cei care joacă cartea dezbinării societăţii, pe de altă parte.
Pe lângă radicalizarea discursurilor politice, există un alt fenomen care îl îngrijorează pe preşedintele Macron, şi anume că pe reţelele de socializare se răspândesc cu repeziciune postări conspiraţioniste, fără nicio bază ştiinţifică, dar care creează panică în rândul oamenilor. Pentru a stopa aceste fenomene, Macron a creat, miercuri, o comisie, care trebuie să găsească modalitatea prin care normalitatea să revină în discursul public, pentru că – atenţionează preşedintele – retorica extremistă şi ştirile false pot duce la violenţă nu doar verbală, ci şi fizică.
Székely Ervin, RADOR
