Revista presei internaționale, 27 octombrie 2021

Intensificarea pandemiei în Europa, problema statului de drept în UE, criza diplomatică evitată la limită între Turcia și Occident și infiltrarea unor practici amintind de totalitarism în statele democratice se regăsesc printre principalele preocupări ale presei internaționale.

Ziarul elvețian Le Temps lămurește o chestiune importantă, reflectată „cu regularitate” eronat în presă: persoanele vaccinate sunt mai puţin susceptibile a infecta alți oameni. Mai multe studii științifice au stabilit că „persoanele vaccinate [complet] infectate cu varianta Delta au o probabilitate cu 63% mai mică de a transmite virusul faţă de persoanele nevaccinate”. În cazul variantei Alfa șansele sunt mai mici cu 73%. Dar „efectul global al vaccinurilor asupra reducerii transmiterii e chiar mai mare de 63%, deoarece majoritatea persoanelor vaccinate în primul rând nu se infectează. Chiar presupunând că s-ar reduce doar la jumătate riscul de infectare, ar însemna că vaccinurile reduc global transmiterea cu peste 80%”. În plus, chiar dacă s-a observat că persoanele vaccinate au o încărcătură virală similară cu a celor nevaccinate, la prima categorie „durata de deversare virală” e mai scurtă. Între timp pandemia continuă să facă ravagii în Europa de Est. Agenția rusă Ria Novosti anunță „un nou record negativ de decese în Rusia”, 1.106 în ultimele 24 de ore. Și în Bulgaria a fost înregistrat un record absolut în ultima zi – 5.863 de noi infectări şi 243 de decese, informează site-ul Novini. „În prezent, 10 persoane infectează 13, iar dacă această tendinţă continuă, în două săptămâni sistemul de sănătate va exploda.” Autoritățile de la Sofia, citate de publicația Duma, au avertizat însă că dacă vor impune iarăși carantina va fi numai parțială și vizându-i doar pe nevaccinați. În Italia, Corriere Della Sera scrie că „infecțiile se înmulțesc în întreaga Europă”, dar „în special în Est, unde vaccinarea decurge lent”. Și dacă „în România este «o catastrofă», în statele unde s-au făcut vaccinări în masă, precum Italia și Franța, virusul a reînceput să circule, dar e sub control”. „Epidemia de Covid reapare în Europa Centrală și de Est cu epicentrul în România, țara UE cu cea mai mare rezistență la vaccinare”, detaliază cotidianul spaniol El Mundo. „În România s-au înregistrat în ultimele 14 zile 225 de decese la un milion de locuitori. E o rată a mortalității de aproape 10 ori mai mare decât a întregii UE.” Partea bună e că „numărul uriaş de decese îi «împinge» pe oameni spre centrele de vaccinare”, observă site-ul elen Capital.gr. „Numărul zilnic de vaccinări a crescut vertiginos în această lună”, când s-au vaccinat cu prima doză „mai mulţi decât în toate cele trei luni ale verii”. Revista americană The Atlantic evidențiază cele patru măsuri care permit Germaniei să țină pandemia sub control, oferindu-le cetățenilor săi o viață „aproape normală”: (1) certificatul verde obligatoriu pentru accesul în orice spațiu public interior asigură că evenimentele de masă nu duc la transmitere în masă; (2) testare ieftină și facilă: la Berlin te poți testa în 15 minute inclusiv la restaurant, la biserică sau la operă; (3) înlocuirea măștilor textile cu măști FFP2; (4) buna monitorizare a contactelor: toți clienții își dau datele la intrarea într-un local. În Regatul Unit, care înregistrează iar o înmulțire a cazurilor, cotidianul The Telegraph pledează pentru „rezistență în fața panicii morale care ne împinge înapoi în carantină”. Explicația? Chiar dacă cifrele actuale (40-50.000 teste pozitive pe zi) seamănă cu cele de la alte valuri, acum, în contextul campaniei reușite de vaccinare, ele descriu realități complet diferite. „Un test pozitiv în octombrie 2021 nu are aceeași semnificație cu un test pozitiv din ianuarie 2021.” Cazurile sunt mai ușoare acum, iar „cererea” de spitalizări s-a redus cu 75% comparativ cu ianuarie. În privința deceselor se observă „în cel mai rău caz” un platou în octombrie, plafonat la numai 10% din apogeul atins în ianuarie.

Problema statului de drept continuă să tulbure apele europene. Publicația spaniolă ABC relatează că premierul polonez Mateusz Morawiecki a acuzat executivul comunitar că i-a pus Poloniei „pistolul la tâmplă” și că riscă să pornească „un Al Treilea Război Mondial” prin „înghețarea analizei planului de redresare polonez, ceea ce înseamnă că țara nu va avea acces la fonduri”. El a amenințat că „ar putea utiliza veto în Consiliul European împotriva pachetului de măsuri climatice al UE”. Comisia i-a replicat că „retorica referitoare la război n-are ce căuta între statele membre”, citează portalul european EUobserver. Parlamentul European, la rându-i, presează Comisia (amenințând-o inclusiv cu o acțiune în justiție) pentru a activa „mecanismul statului de drept” și a bloca astfel formal finanțarea Poloniei. De partea acesteia, președintele lituanian s-a declarat împotriva mecanismului, în vreme ce guvernul de la Budapesta a comparat chiar UE cu URSS pentru „ambițiile ei imperiale”. O analiză a publicației europene Politico semnalează însă că „bătălia nu se mai poartă acum între Bruxelles și Varșovia, ci între germani și olandezi”. Angela Merkel vrea un compromis de moment pentru a nu lăsa o UE divizată pe coordonatele Est-Vest la plecarea ei din funcție, cel mai probabil în decembrie, drept pentru care pune presiune pe Consiliu și Comisie. Tabăra nordică, sub conducerea Olandei, vrea o nouă procedură de infringement contra Poloniei și activarea mecanismului statului de drept. Dacă Merkel va câștiga, tabăra nordică va vota contra deblocării fondurilor pentru Varșovia. Efectul indirect al unui asemenea vot ar fi „distrugerea efectivă a oricărei perspective pe termen mediu de instituire permanentă a principiului pe care se bazează fondul de redresare al UE” și „ar afecta negativ și reforma regulilor fiscale”, explică Politico.

„Recep Tayyip Erdogan, un obișnuit al loviturilor de senzaţie, calmează jocul”, comentează Le Monde, referindu-se la scandalul diplomatic Turcia-Occident dezamorsat în ultimul moment. „Președintele turc a renunțat să-i expulzeze pe cei 10 diplomați din cauza sprijinului lor pentru filantropul Osman Kavala, încarcerat de patru ani fără a fi fost condamnat vreodată.” Gestul Ankarei „risca să deschidă ușa unei crize diplomatice fără precedent, cuplată cu o criză monetară. Această relaxare a apreciat lira turcească, aflată pe punctul de a atinge un minim istoric în raport cu dolarul”. „Amenințarea cu expulzarea risca să aibă grave consecințe economice și să provoace o ruptură în cadrul NATO”, apreciază și The New York Times. „Diplomația a salvat Turcia de la o mare ruptură cu aliații săi occidentali, care ar fi provocat noi tulburări economice și instabilitate politică.” Erdogan „și-a dat seama că economia se va prăbuși”, dat fiind că printre țările implicate se află și cei mai mari parteneri comerciali ai Turciei. Ziarul grec To Vima dezvăluie „culisele renunţării lui Erdogan”: Mevlüt Çavuşoğlu ar fi ameninţat că va demisiona din funcţia de ministru de externe într-un moment sensibil, cu câteva zile înainte de conferința G20 de la Roma. În plus, ar fi existat intervenţii şi din partea altor membri ai partidului de guvernare, care au cerut un compromis. Compromis care nu va repara totuși toate daunele, avertizează britanicul The Financial Times în editorialul său. Erdogan a evitat „cea mai mare ciocnire a sa cu aliații occidentali”, însă „răul a fost deja făcut în relațiile cu parteneri esențiali”. Episodul „ilustrează măsura alarmantă în care depinde acum politica Turciei de capriciile unui conducător tot mai autoritar – și tot mai impredictibil”. Dar America și Europa trebuie să insiste pe respectarea statului de drept în Turcia, fiindcă „cu cât mai mult se îndepărtează Erdogan de el, cu atât mai adânc va conduce țara într-o gaură neagră economică și politică”.

Un astfel de regim autoritar poate influența negativ și viața democrațiilor, avertizează revista americană Foreign Policy, titrând: „Cenzura chineză devine un fenomen global”. Un „tipar tot mai extins al influenței chineze asupra libertății de exprimare în Occident” e ilustrat perfect de cazul unui om de afaceri și activist pentru drepturile omului britanic, Bill Browder. El a fost atenționat recent de guvernul britanic să nu călătorească în state care au tratat de extrădare cu Hong Kong, între care se numără și democrații precum Portugalia, fiindcă riscă să ajungă într-o închisoare chineză pentru simplul fapt că s-a exprimat împotriva abuzurilor Beijingului. „China își folosește acum puterea pentru a impune cenzura în străinătate. Dictatele ei afectează în prezent lumea sportului, industria de la Hollywood, editurile, presa, învățământul superior, companiile tehnologice și nu numai.” Foreign Policy consideră că această ofensivă trebuie combătută prudent și coordonat de democrații, atenționând însă și că „lupta cu autoritarismul aflat în ascensiune pe plan mondial e o sarcină ce trebuie să înceapă de acasă”. În acest context portalul european Euractiv atrage atenția că „organele polițienești din 11 state UE utilizează deja sisteme de recunoaștere biometrică”, iar alte opt state, inclusiv România, vor să le adopte. Două evoluții îngrijorătoare care „fac mai probabilă supravegherea în masă” sunt expansiunea bazelor de date biometrice și proiectele-pilot legate de aplicațiile de identificare biometrică. Proiectele-pilot aflate „într-o zonă juridică gri” pot duce, prin tactica „faptului împlinit” și în timp, la „normalizarea supravegherii” populației. Motiv pentru care Parlamentul European a cerut luna aceasta reguli stricte privind utilizarea inteligenței artificiale de către poliție, inclusiv interzicerea tehnologiei de recunoaștere facială în locurile publice.

Andrei Suba, RADOR