Motto: „N-am să slujesc ceva în care nu mai cred – fie că se cheamă căminul meu, patria mea sau biserica mea – şi-am să încerc să mă exprim în vreun mod de viaţă sau de artă pe cât de liber şi pe cât de întreg voi putea, folosind întru apărarea mea singurele arme pe care îmi îngădui să le folosesc – tăcerea, viclenia şi exilul.” – James Joyce în „Portret al artistului din tinereţe” (1916)
Miercuri, 2 februarie, se împlinesc 140 de ani de la naşterea prozatorului irlandez James Joyce, reprezentant important al modernismului în literatura universală, cunoscut îndeosebi pentru romanele ”Portrait of the Artist as a Young Man” (1916) sau ”Finnegans Wake” (1939), dar mai ales pentru capodopera ”Ulysses” (1922).
James Augustine Aloysius Joyce s-a născut la 2 februarie 1882, la Rathgar, o suburbie a oraşului Dublin, din Irlanda.
Încă din copilărie, a demonstrat o inteligenţă aparte şi un apetit deosebit pentru literatură.
Joyce a învăţat singur limba norvegiană, doar pentru a putea citi piesele lui Henrik Ibsen în limba în care au fost scrise, iar timpul său era acordat, în mare măsură operelor lui Dante, Aristotel şi Toma de Aquino.
A învăţat, mai întâi, la Clongowes Wood College, iar mai apoi, la Belvedere College. A fost admis la University College Dublin, unde a studiat limbile moderne, iar după absolvirea universităţii, a plecat la Paris, cu intenţia de a studia medicina.
În aprilie 1903, a revenit de urgenţă la Dublin, unde mama sa, după o lungă suferinţă, a trecut în lumea celor drepţi.
A renunţat la studiile în străinătate şi a rămas în Irlanda, unde în iunie 1904, o va cunoaşte Nora Barnacle, care avea să-i devină parteneră şi, abia 30 de ani mai târziu, soţie.
În august 1904, a publicat primele nuvele în revista Irish Homestead, iar în octombrie acelaşi an, a plecat în Croaţia, unde a obţinut un post de profesor de limba engleză.
Va reveni în Irlanda doar în scurte vizite, ultima dintre acestea în 1912.
După perioada petrecută în Croaţia, Nora şi James au plecat la Trieste, în Italia, unde Joyce a predat engleza dar a învăţat şi italiana, una dintre cele 17 limbi pe care le vorbea, printre care se numărau şi araba, sanscrita şi greaca.
Cei doi se vor afla, mai apoi la Roma şi Paris, unde cei doi viitori soţi vor avea doi copii, Georgio şi Lucia.
În toată această perioadă, Joyce nu va renunţa la încercările literare, iar în 1914, va publica primul său volum, ”Dubliners”, o colecţie de 15 nuvele, la care lucra încă din anul 1904.
Tot în 1914, începe să publice diferite materiale, în revista „The Egoist”, scrie singura sa piesă, ”Exiles”, şi tot atunci apare primul său roman, ”Portrait of the Artist as a Young Man”. Lucrarea a fost remarcată de poetului Ezra Pound, care l-a elogiat pe autor pentru stilul neconvenţional.
În această perioadă, Joyce începe să se concentreze pe romanul pe care începuse să-l schiţeze încă din 1907, intitulat ”Ulysses”, cea mai apreciată operă a sa. Romanul prezintă o singură zi în Dublin, respectiv data de 16 iunie 1904, ziua în care autorul o cunoscuse pe Nora Barnacle. Povestirea urmăreşte trei personaje principale, pe Stephen Dedalus, pe Leopold Bloom şi pe soţia acestuia, Molly Bloom, iar ”Ulysses” este o reinterpretare modernă a ”Odiseei” lui Homer, care se distinge prin folosirea monologului interior.
Autorul a început să scrie romanul „Ulise” la sfârşitul anului 1914 sau începutul lui 1915, o perioadă marcată de tranziţii majore în cariera sa literară şi în viaţa sa privată, după o idee menţionată în corespondenţa sa, încă din 1906.
În martie 1918, primul capitol al celebrului şi mult dezbătutului roman „Ulise” a fost publicat în revista lunară „The Little Review” din New York. Capitolul a fost intitulat „Telemachus” (I), iar Joyce îl finalizase în perioada septembrie-octombrie 1917. O copie a manuscrisului se află la „Rosenbach Museum and Library” din Philadelphia, Pennsylvania.
În martie 1918, scriitorul avea deja finalizate primele trei capitole ale viitorului roman iar episoade din acesta au continuat să apară în „The Little Review”, pe măsură ce autorul le finaliza, în octombrie 1918 ajungând la cel de-al VII-lea capitol, „Aeolus”, iar în ianuarie 1919, la cel de-al VIII-lea, „Lestrygonians”.
După publicarea capitolului „Nausikaa” (al XIII-lea) în aprilie-august 1920, publicaţia a fost urmărită penal pentru obscenitate. Respectivul capitol a fost foarte criticat la vremea respectivă, ceea ce a dus la interzicerea publicării romanului timp de câţiva ani în SUA şi în Marea Britanie. Cu toate acestea, „The Little Review” a continuat publicarea, în septembrie-decembrie 1920, a primei părţi a capitolului „Oxen of the Sun” (al XIV-lea), după care a suspendat contractul de publicare.
Trebuie spus că după izbucnirea Primului Război Mondial, Joyce a plecat, împreună cu familia, la Zűrich, unde a rămas pe toată perioada războiului, timp în care a lucrat la ”Ulysses”. Cu toate că-şi dorea să se întoarcă la Trieste după terminarea războiului, poetul Ezra Pound l-a convins să se mute la Paris, unde a rămas timp de 20 de ani. Acolo a cunoscut-o pe Sylvia Beach, care l-a ajutat să publice ”Ulysses”, integral, în 1922. La scurt timp după publicare, cartea a fost însă interzisă, timp de câţiva ani, considerându-se că abundă în elemente de obscenitate.
„Ulise” era o operă de geniu în viziunea lui T.S. Eliot şi a lui Hemingway.
După anul 1930, Joyce l-a cunoscut pe Paul Léon, care i-a devenit bun prieten şi consultant şi cu ajutorul căruia a publicat ultima sa carte, ”Finnegans Wake”, în 1939, un volum la care scrisese începând cu anul 1923. La vremea aceea, James Joyce se confrunta deja cu probleme serioase de vedere, care s-au agravat dramatic spre ultimii ani ai vieţii.
În anul 1940, înainte de invazia nazistă, Joyce s-a refugiat în sudul Franţei, iar Paul Léon s-a întors în apartamentul scriitorului din Paris pentru a-i salva bunurile. Datorită lui, au fost salvate, pe lângă lucrurile personale, şi manuscrisele lui Joyce.
James Joyce a murit din cauza unei peritonite, la 13 ianuarie 1941, la Zűrich, unde primise azil împreună cu familia.
Joyce a fost înmormântat la 15 ianuarie, fără ritual religios, la Cimitirul Fluntern din Zürich.
Mai târziu, Nora a dorit să transfere rămăşiţele pământeşti ale soţului ei în Irlanda, dar s-a confruntat cu ostilitatea clerului catolic.
James Joyce nu a negat niciodată faptul că sufletul său „s-a călit la școala bătrânului de Aquino”, însă atracția sa pentru literatură a fost mai puternică decât chemarea divină. Pentru el, arta însemna, înainte de toate, libertatea gândirii și revolta împotriva șabloanelor împământenite, manifestări ale independenței individuale pe care Biserica, exagerând, le putea oricând interpreta ca erezie…
James Joyce este comemorat de comunitatea anglofonă în fiecare an la 16 iunie (Bloomsday), ziua în care a fost plasată acțiunea romanului Ulise. Opera lui a influențat autori ca Samuel Beckett (care i-a fost discipol), William Faulkner, Eugene O’Neill, Djuna Barnes, Jorge Luis Borges sau Umberto Eco.
„Ulise”, cu o lungime de 267.000 de cuvinte și un vocabular foarte bogat, cu peste 30.000 de termeni distincți, o adevărată enciclopedie a tehnicilor literare, construită în jurul unui mit clasic, a rămas unul dintre cele mai apreciate romane din literatura modernă.
