„Antidotul la prejudecăți este cultura. Dacă presa ar scrie mai mult despre evenimentele culturale, …am fi mai toleranți și echilibrați în evaluări” – ambasadorul României în Italia, George Gabriel Bologan
Reporter : Elena Postelnicu, corespondent RRA la Roma
Astăzi este ultima zi de ambasador al României în Italia a lui George Gabriel Bologan, un român plecat din țară incă de foarte tânăr pentru a studia la Vatican, pentru a lucra ulterior ca jurnalist la Radio Vaticana (foarte greu de ajuns acolo) si pentru ca deja din 2003 să înceapă o colaborare cu misiunea diplomatica de la Roma, care a fost intrerupta doar pentru o scurta perioada in care a lucrat la Departamentul pentru Romanii de pretutindeni – ca să ajunga să fie numit in 2012 pentru patru ani consul general la Milano şi ulterior ambasador.
George Gabriel Bologan a reusit să se facă cunoscut in toti acesti ani peste tot in Italia: în rândul politicienilor, al parlamentarilor, al ministrilor, al presedinților de stat, al premierilor, al ambasadorilor, dar şi în rândul românilor (deloc puțini în Italia) începând de la medici renumiți sau cercetători apreciați în Peninsulă până la profesori şi români care lucrează pe şantiere sau care îngrijesc bătrâni.
Nu e nici de mirare faptul că de câteva săptămâni pe twitter, dar şi pe mail ambasadorul George Bologan primeşte numeroase mesaje de mulțumire şi apreciere – care mai de care mai emoționante, mesaje transmise unui român care a ştiut cum să ne reprezinte țara.
Exact in ziua încheierii mandatului său de ambasador in Republica Italiana si Malta, George Gabriel Bologan a acordat un interviu in exclusivitate pentru site-ul Radio România Actualități şi agenția de presă Rador.
Rep: Cu ce fel de sentiment încheiați acest mandat de ambasador al României în Italia?
George Bologan: Cu un sentiment de împlinire, cu conștiința împăcată că am făcut ca România și românii să fie la loc de cinste. Gestionarea unor situații de criză fie calamități naturale, pandemia, articole care puteau crea deficit de imagine țării, fie organizarea de evenimente și uneori dificultatea atingerii unor obiective, au solicitat și contribuit la o cheltuire de sine care nu este de neglijat. Dar, aprecierile străduințelor, satisfacțiile, oamenii responsabili și minunați care se dedică țării, diplomații consacrați din țară și din misiunile externe, români din comunitate cu suflet mare care cred în idealuri, îți transmit impulsul necesar ca niciodată să nu cedezi pentru țară și marile năzuințe. Dialogul politic și relația cu comunitatea românească au fost bine gestionate într-o perioadă marcată de modificări în arhitectura politică a celor două state dar și a pandemiei care a fost o provocare fără precedent în țara cu cea mai numeroasă comunitate românească și cel mai crunt lovită la capitolul pierderi de vieți omenești. Dar dincolo de satisfacția de a fi îndeplinit un mandat complex, recunosc că este loc de mai bine și unul din lucrurile bune ale instituției MAE este rotația personalului, astfel încât fiecare dintre noi contribuie în felul și stilul propriu la dinamica relațiilor bilaterale aplicând programul de politică externă care are aceleași constante și priorități indiferent de guvernare. La Roma continuitatea va fi asigurată de o bună colegă cu experiență și rezultate. Am acoperit o plajă foarte largă de acțiuni multidirecționale, de la situații precum prezența în mijlocul românilor din zonele cuprinse de cutremurul din 2016 cu epicentrul în localitatea Amatrice, aproape distrusă, până la cel mai înalt moment al unui mandat de ambasador, organizarea unei Vizite de stat, în cazul nostru fiind prima după 45 de ani și nu la întâmplare, ci în anul în care România și-a serbat Centenarul și anul bimilenar al poetului Ovidiu, ocazie cu care am organizat și o expoziție la celebrul complex Scuderie del Quirinale, vernisarea fiind făcută de președinții României și Italiei. Tot atunci am iluminat în drapelul național Columna lui Traian, certificatul de naștere al poporului român, fapt singular și bogat în simbolistică. Au fost organizate multe evenimente culturale, conferințe la universități și la Parlamentul italian, chiar o expoziție cu participarea RAI conținând imagini inedite de la revoluția din 1989, am considerat că memoria celor care s-au jertfit trebuie cinstită și reîmprospătată valoarea libertății pentru noile generații. Ultimul concert în noiembrie 2021 cu orchestra Universității de Vest din Timișoara a fost gândit pentru a promova Timișoara-capitală culturală europeană. De asemenea, am fost prezent în mijlocul comunității de români din Sicilia când au fost semnalate unele cazuri de abuzuri de exploatare ale românilor la locurile de muncă. Sentimentul cel mai sublim a fost empatia și solidaritatea cu primii compatrioți care au fost infectați cu virusul Covid-19, neștiind cum să le fiu mai aproape și neputând avea loc întâlniri datorită lockdown-lui și a fricii de necunoscut care ne-a învăluit pe toți, îi sunam zilnic pe câte 5/6 dintre cei mai gravi sau pe familiile lor. Timp de câteva săptămâni am vorbit cu dumnealor la telefon și încercam să le întăresc moralul. A fost șocant când sunându-i pe unii la două săptămâni auzeam alte voci, îndoliate. Aceste momente mi le amintesc ca ieri, au fost apreciate și am fost împăcat cu mine însumi pentru că am făcut ceea ce am simțit că e bine. Fiind ceva fără precedent, cu oameni debusolați, alții fără adăpost, alții disperați de teamă, mulți doritori să ajungă la familii, numeroase cazuri umanitare, anul 2020 a fost extrem de solicitant; uneori deciziile se luau rapid și se comunicau ministerului care monitoriza activitățile misiunilor încercând să centralizeze zi și noapte zeci de mii de cazuri și să găsim soluții. Indiferent de orele târzii vorbeam cu conducerea ministerului încercând să soluționăm cazuri din cele mai delicate precum repatrierea unor persoane grav bolnave. La aceste inițiative s-au adunat altele și altele alături de consulii generali, profesioniști desăvârșiți și reprezentanții cultelor românești. Într-un exercițiu de coerență față de valorile împărtășite am propus cultelor românești formarea unui grup de solidaritate pe perioada crizei sanitare. Faptul de a fi participat ca șef de misiune la prima președinție a României la Uniunea Europeană, fiind acreditat în două state membre ale UE, Italia și Republica Malta, a fost un moment care, dincolo de eforturile suplimentare, a scos în evidență capacitatea MAE român de a se mobiliza și de a transmite partenerilor un model de eficiență a diplomației române.
Rep: În ultimii ani presa din Peninsulă nu a mai avut în centrul atenției acele informații negative despre românii din Italia. Aceasta se datorează și întâlnirilor și discuțiilor dintre autoritățile române de la Roma și cele italiene?
George Bologan: Vă mulțumesc pentru că ați menționat dumneavoastră acest aspect, fiind un observator atent și îndelungat al activității Ambasadei. Dacă l-aș fi făcut eu exista riscul să fiu suspectat de prea puțină modestie. Deseori nu ești judecat pentru ce ai făcut ci pentru ce nu ai făcut. Autorităților italiene le-am transmis un mesaj de încredere, de parteneriat, iar presei rugămintea de a evita stigmatizarea unei comunități bine integrate, cu un rol esențial în economia italiană, și să îi neglijeze pe acei cetățeni români care au înlocuit cultura valorilor neamului și a celor universale cu talentul negativ. Nu am fost niciodată de partea grobienilor, șmecherilor, a tâlharilor și a driblerilor legii, nu reprezintă profunzimea și frumusețea omeniei românești. A fost o muncă titanică de relații și încredere pentru a evita apariția articolelor cu care românii din Italia erau, din păcate, obișnuiți și care provocau și numeroase complexe majorității conaționalilor considerați oameni de bine. În primul rând m-am gândit la efectul de imagine și percepție provocat de știrile negative asupra elevilor români în fața colegilor de clasă italieni. Am încercat să cultiv demnitatea românilor și spiritul european datorită căruia suntem mult mai apreciați decât dacă ne-am autoizola inducându-ne un sentiment fals de victimizare. Presa, în general datorită filosofiei de rating, parcă era într-o competiție despre cine să dea prima sau cele mai multe știri negative cu cetățeni români, au fost câteva valuri, apoi am observat cu toții că ”ce e val ca valul trece”. Fără îndoială că nici aceste articole nu ar fi apărut dacă nu existau motive. Pentru a evita prejudecățile e salutar să vedem în celălalt partea pozitivă, iar celălalt să ofere ocazii pentru a fi admirat. Antidotul la prejudecăți este cultura. Dacă presa ar scrie mai mult despre evenimentele culturale, însemnătatea acestora, încărcătura simbolică, cu siguranță am fi mai toleranți și echilibrați în evaluări. Când sensibilitatea pentru cultură lipsește încolțesc prejudecățile, iar la acest aspect presa ar trebui să fie mai prudentă mai ales când se fac aprecieri de ordin etnic între popoarele care alcătuiesc UE și pentru că alții interesați să destabilizeze Uniunea ar putea profita să bage ”zâzanie”. Dacă persoanele din presă au sensibilități culturale și sunt responsabili de opinii sau de condeiul propriu, atunci oamenii de bună-credință indiferent de naționalitate se unesc în jurul ideii de Bine și vor face față asalturilor ignoranței, erorilor de interpretare și ororilor.
Rep: Pe lângă relațiile foarte bune pe care le-ați avut cu autoritățile italiene, ați reușit să fiți întotdeauna și în mijlocul comunității de români, într-o țară în care s-ar putea spune că este ca o „a doua Românie”, dat fiind numărul foarte mare de conaționali. Ce lipsește în prezent acestei comunități de români?
George Bologan: Diplomația noastră este ușor atipică față de cea a altor state europene datorită prezenței foarte numeroase a compatrioților noștri în afara țării în ultimii 15 ani, acest fapt fiind deseori constatat și de alți colegi ambasadori acreditați la Roma. Din desele întâlniri în comunitate pot să vă confirm că românilor nu le lipsesc încă speranțele, am accentuat bine adverbul cu sens temporal ”încă”. Factorul politic este singurul care poate să schimbe lucrurile interpretând emoțiile și așteptările românilor plecați din țară. Deși tendința în comunitate este de a manifesta deseori nemulțumirea, dacă ne uităm atenți la schimbările din 2007 încoace, sunt multe aspecte îmbunătățite: sistemul de educație, sistemul sanitar, politici fiscale atractive în comparație cu alte state membre ale UE și nu în ultimul rând proiecte pentru cei care doresc să se repatrieze. După cum știți am prezentat măsurile de sprijin financiar cu fonduri europene 100% nerambursabile pentru tinerii fermieri din diaspora, de asemenea am organizat prezentări ale start-up-urilor, adică în alte cuvinte am informat și deschis ușile oportunităților cărora cei cu adevărat interesați puteau să le treacă pragul. Noi am organizat sesiuni de informare, deciziile de fructificare ale acestora stau în analiza și voința celor interesați. România se schimbă prin implicare, nu prin bombăneala distructivă și inducerea ideii că statul este indiferent la soarta oamenilor sau că statul trebuie să facă totul, statul trebuie să ofere cadrul necesar dezvoltării economice și atractivității țării. Un alt aspect care lipsește este unitatea propriu-zisă, adică avem noțiunea de comunitate, dar nu întotdeauna există sentimentul de comunitate. Acest sentiment de a fi parte din comunitate tonifică. Ne declarăm un popor creștin, doar că ”credința fără fapte este moartă”. Este esențial să mărturisim zi de zi ”cât este de bine și ce plăcut este să locuiască frații împreună”- în unitate și respect pentru diversitatea de idei (diversitatea îi ajută pe oameni să cunoască toate laturile adevărului). În diferitele deplasări și întâlniri cu comunitatea am observat cum chipurile multor români exprimă forța caracterului și proiectează în mod natural o viață interioară emotivă. Pe de altă parte am încercat să subliniez că evocarea marilor personalități ale istoriei naționale nu ne scutește de la asumarea responsabilităților de azi, nici nu ne rezolvă problemele, pot în schimb să ne inspire și să ne stimuleze imaginația. Vrem o comunitate unită, să ne ferim de sindromul lui Cain și să abandonăm invidia, acest ulcer al sufletului (Socrate) și să oferim pilde de slujire a ideii de neam și de Europa. Dacă ne gândim la unitate și ne-o dorim atunci acest efect se va produce, dar nu în sensul de uniformizare politică, religioasă sau de opinie. Majoritatea lucrurilor care se înfăptuiesc în viața noastră sau în jurul nostru sunt consecința scopurilor pe care dorim să le atingem.
Rep: La peste 30 de ani de migrație românească în Italia, a crescut foarte mult și numărul copiilor și al adolescenților născuți aici, în Peninsulă. Cum ar putea ei să nu iși piardă contactul cu originile, cu țara din care provin părinții lor și în care ei ajung doar o dată pe an?
George Bologan: Educația poate cel mai bine să consolideze ideea de apartenență. Din acest motiv am susținut și recunoscut rolul profesoarelor care predau în școlile publice italiene Cursul de Limbă Cultură și Civilizație Românească. Din păcate, deși cursul este un proiect al statului român care se desfășoară cu multe eforturi, fiind util și pentru cei care doresc să revină în patrie și recunoscut ca și curs opțional de programa școlară italiană, nu sunt puțini compatrioții care manifestă o atitudine de respingere în numele unei idei denaturate a conceptului de integrare în societatea gazdă (”copilul meu nu are nevoie să învețe limba română, el trăiește în altă țară”). Deși pentru unii poate părea redondant ceea ce spun, familia, școala și biserica (indiferent de confesiune) sunt singurele care pot cultiva în rândurile copiilor sentimentele identitare, dar și a modului în care aceștia înțeleg și interpretează lumea. O educație sănătoasă va forma oameni cu minți sănătoase, cu o stare de psihic bună. A citi în limba de origine romane, poezii, este ca și cum ai dobândi o experiență de viață. Cultivarea propriilor tradiții nu este ceva anacronic, îți transmite ideea de vigurozitate și rezistență. Eu vă felicit pe dumneavoastră Radio România și Episcopia Ortodoxă pentru inițiativa de fiecare an ”Tradiții prin ochi de copii” prin care aduceți la un loc copiii care, deși mulți nu s-au născut în România, își cunosc și promovează tradițiile. La fel cum felicit inițiativa Festivalului ”ProPatria” alături de care, în fiecare an, din vremea când eram atașat cultural, am organizat Gala tinerelor talente românești. De asemenea, tot alături de compatrioți vrednici din comunitate s-a organizat Festivalul Filmului Românesc de la Roma. Sunt doar câteva exemple ce reflectă cum asociațiile, bisericile, misiunile diplomatice, oficiile consulare, persoane fizice, pot conlucra și se pot implica astfel încât să sădească în ogorul sufletelor acestor copii sentimentul de a fi români, să le cultive valoarea și semnificatul omeniei, să le arate frumusețea diversităților culturale și să le descopere înțelegerea de a reprezenta România.
Rep: Ca român format la câteva universități din Roma și cu mai mulți ani de Italia și nu ca ambasador ce i-ați sfătui pe conaționalii nostri din Peninsulă?
George Bologan: Neamul nostru nu este nici mai prejos nici superior în fața altor popoare europene. Uităm să vorbim despre calitățile românilor, făcând prea mult loc în mass-media și în viața de zi cu zi ori exacerbărilor naționaliste ori subestimărilor. În spațiul public ajung multe vorbe fără sens, mulți specialiști în dihonii prea puțini ”făcători de pace”. Mulți continuă să lase impresia că suferă de ”caprită cronică” (de la povestea cu ”capra vecinului”), acest comportament păgubește natura morală a poporului. I-aș sfătui pe majoritatea conaționalilor să fie creativi în tot ce poate aduce un plus de imagine României și ideii de comunitate. Imaginea de țară nu este o sarcină care revine doar ambasadorului, consulului sau altor instituții, e o datorie a fiecărui compatriot care interacționează cu un cunoscut de altă naționalitate, dovedind că este purtător vrednic al numelui de român, prin respectul și reacția de admirație pe care o determină interlocutorului. Fiecare român prin comportamentul său poate să modifice acele percepții distorsionate pe care unii și le-au însușit datorită actelor antisociale ale unor conaționali aduse în prim-planul opiniei publice italiene. Nu ascund amărăciunea când unele comentarii pe pagina de Facebook a ambasadei, la acțiuni organizate cu eforturi însemnate, erau făcute de unii compatrioți în rea-credință cu un limbaj agresiv și trivial. Cum poți să te consideri un bun român aducând injurii de dragul vulgarității instituției celei mai reprezentative a României într-un alt stat…, nu județ cum probabil fac confuzia unii?! Istoria ne-a dovedit că nu cei care doar urlă au de partea lor adevărul. Copiii români au nevoie de exemple și de atenție particulară, să li se povestească despre cine au fost și ce au făcut bunicii și străbunicii lor. Chiar dacă uneori există motive întemeiate care cauzează supărări pentru că unele lucruri nu funcționează bine în țară, să se aprecieze ceea ce se face bine și să se vorbească mai mult despre aceste exemple și despre modelele de oameni care fac ca lucrurile să intre pe făgaș normal și țara noastră să fie atractivă și respectată în lume. România merită să fie îngrijită de fiecare fiu care îi poartă numele, iar acest lucru se poate dacă nu vom fi apatici, individualiști, invidioși și cârcotași. Celor care doresc să se repatrieze datorită situațiilor economice dificile din anumite state, le sugerez să ia decizii curajoase, singurele care pot schimba destine, să facă analize de oportunitate a beneficiilor pe care le pot avea datorită fondurilor europene, a șanselor de a se afirma și de a scrie un nou capitol în cartea propriei vieți Acasă la ei, influențând în bine destinul neamului, prin valorificarea experiențelor și a bunelor practici.
RADOR – 7 februarie
