Recunoaşterea republicilor separatiste Doneţk şi Luhansk de către Rusia înseamnă continuarea războiului sau consolidarea liniilor existente? Discursul preşedintelui rus Vladimir Putin de luni lasă deschise ambele scenarii, dar sunt mai multe circumstanţe, care indică o posibilă escaladare şi mai dură a situaţiei.
Luni, Vladimir Putin a recunoscut ca state independente aşa numite republici populare din Doneţk şi Luhansk. Imediat după semnarea televizată a actului de recunoaştere de către preşedintele rus, trupe ruseşti au intrat în cele două regiuni separatiste. Armata rusă prezentă în zonă în mod oficial este numită forţă de menţinere a păcii. Acest moment reprezintă o cotitură în istoria conflictului ruso-ucrainean. Moscova a concentrat 160 de mii de militari la graniţa sa cu Ucraina, astfel că statele occidentale considerau că Putin are nevoie doar de un pretext de a invada Ucraina. În discursul său de luni seara, Putin, din nou, a pus sub semnul întrebării legitimitatea existenţei Ucrainei.
Discursul cel mai ameninţător al lui Vladimir Putin
Argumentarea preşedintelui avea două părţi: Una istorică, în care a contestat statalitatea Ucrainei, spunând că este un produs artificial al bolşevicilor condus de Lenin, că majoritatea teritoriilor pe care le are Ucraina le-a primit de la Stalin şi Hruşciov, fără să aibă tradiţii statale, iar Ucraina post-sovietică este dominată de oligarhi şi de clanuri mafiote. În a doua parte a discursului, a vorbit despre considerentele de securitate naţională a Rusiei. În acest cadru, a subliniat că pentru Moscova integrarea euroatlantică a Ucrainei este inacceptabilă şi trebuie împiedicată cu orice mijloc. „A fost împiedicată? Nu” – concluziona Putin.
Nici partea istorică a discursului nu este de neglijat. Putin a scris încă de anul trecut un articol lung în care a susţinut că poporul ucrainean nu există. Mai importantă este însă partea a doua a cuvântării, în care Putin a explicat că o armată ucraineană înarmată de către Occident şi o ţară în care forţele NATO se plimbă cum vor ele, reprezintă o ameninţare pentru Rusia. Preşedintele a dat exemplul oraşului Harkov de unde rachetele pot lovi Moscova în 4-8 minute.
- Problema este că prin recunoaşterea a „Republicii Populare Doneţk” (DNR) şi a „Republicii Populare Luhansk” (LNR) situaţia nu s-a schimbat. Oraşul Harkov cu 1,4 milioane de locuitori rămâne în continuare partea componentă a Ucrainei, ca atare ameninţarea – în interpretarea preşedintelui – va persista în continuare. Mai mult decât atât, prin ocuparea teritoriilor separatiste de către Rusia, se va putea accelera întărirea forţelor militare ucrainiene de către statele occidentale, ca atare pericolul va fi şi mai mare.
- Perspectiva războiului este mai reală, având în vedere că în constituţiile DNR şi LNR se specifică faptul că cele două republici autoproclamate consideră că graniţa nu este linia ocupată în prezent de autorităţile separatiste, ci fostele limite ale judeţelor Doneţk şi Luhansk, având în vedere că jumătate din aceste zone nu sunt controlate de separatişti.
După recunoaşterea de către Rusia a celor două republici separatiste, Rusia a încheiat cu ele câte un tratat de prietenie şi cooperare. Aceste acte constituie baza intrării armatei ruse în cele două regiuni. Astfel de acum înainte nu mai există această zonă de tampon între Ucraina şi Rusia. Potrivit Rusiei, armata rusă în mod oficial este de menţinerea păcii. Graniţa care – de facto – a devenit una internaţională este păzită de armata rusă împreună de forţele locale. Potrivit surselor ucrainiene, unităţile ale armatei locale de mai mult timp s-au integrat în armata rusă. Potrivit estimării Kievului, numărul acestora este în jur de 30 de mii de militari. La fel s-a întâmplat şi în Georgia, unde în 2008 Rusia a recunoscut unilateral independenţa a Osetiei de Sud şi a Abhaziei.
La şedinţa de ieri a Consiliului de Securitate din Rusia – care în mod neobişnuit a fost televizată – liderii ruşi acuzau Ucraina pentru criza actuală, susţinând că Kiev nu a respectat Acordul din Minsk din 2015 şi nu şi-a modificat constituţia sa în sensul acordării unei autonomii lărgite celor două republici, inclusiv drept de veto prin care acestea puteau împiedica apropierea Ucrainei de NATO. Este adevărat că liderii ucrainieni nu au acceptat niciodată „interpretarea rusă” a Acordului de la Minsk, însă nu este clar care ar fi fost interpretarea „nerusă” a documentului, care prevede negocieri directe dintre guvernul Ucrainei şi reprezentanţii separatiştilor. Acest lucru, însă, a fost refuzat de către guvernul din Kiev.
Recunoaşterea de către Rusia a DNR şi LNR înseamnă implicit sfârşitul Acordului de la Minsk, ceea ce pe de o parte este o uşurare pentru conducerea Ucrainei, care nu mai trebuie să se conformeze unei agende inacceptabile pentru rezolvarea statutului celor două „republici”, pe de altă parte însă din acest moment nu mai există niciun reper diplomatic pentru o soluţie paşnică, în consecinţă riscul confruntării armate a crescut.
Un alt aspect care favorizează escaladarea şi mai mult a conflictului este faptul că agenţiile ruseşti de ştiri controlate de stat transmit în aceste zile că armata ucraineană atacă DNR şi LNR. În această narativă, armata ucraineană este considerată armata de ocupaţie a unui stat străin pe teritoriul unor republici suverane, nemaivorbind despre faptul că odată cu intrarea oficială a forţelor de menţinere a păcii ruseşti în regiunile separatiste, conflictul poate să se transforme repede într-un război ruso-ucrainean.
Pe de altă parte, Ucraina neagă informaţiile potrivit cărora forţele sale ar fi atacat Luhansk şi Doneţk şi consideră că este vorba despre dezinformarea Moscovei. Riscul războiului este amplificat de aceste ştiri ale mass mediei ruse. Putin, în discursul său de ieri, a spus că, dacă atacurile ucrainiene vor continua, atunci toată responsabilitatea pentru consecinţele care vor urma trebuie suportată de Ucraina.
Există posibilitatea ca cele două republici recent recunoscute să se unifice cu Rusia. Despre o asemenea eventualitate a vorbit ieri la şedinţa Consiliului de Securitate şeful contraspionajului rus Serghei Narişkin şi consilierul prezidenţial responsabil cu negocierile din Kiev, Dmitri Kozak. Precedentul există: În Crimeea în urma unui referendum organizat după intrarea forţelor ruse, populaţia a decis fuziunea cu Rusia, ceea ce s-a şi întâmplat în martie 2014.
Vor continua negocierile?
Deocamdată, nu se ştie care va fi soarta discuţiilor ruso-americane programate pentru joi. Ministrul de externe rus, Serghei Lavrov, la şedinţa Consiliului de Securitate a propus continuarea discuţiilor, însă probabil că, după cele întâmplate ieri, va fi foarte greu ca ministrul de externe american Antony Blinken să mai găsească tonul calm al negocierilor.
Comunitatea internaţională condamnă gestul Rusiei. Preşedintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen şi preşedintele Consiliului Uniunii Europene, Charles Michel, au emis un comunicat în care condamnă în termenii cei mai fermi cu putință decizia președintelui rus de a recunoaște zonele care nu sunt controlate de guvern ale regiunilor Donețk și Lugansk ale Ucrainei ca entități independente. „Acest pas reprezintă o încălcare flagrantă a dreptului internațional și a acordurilor de la Minsk. Uniunea va reacționa prin sancțiuni împotriva celor implicați în acest act ilegal. Uniunea își reafirmă sprijinul fără echivoc pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul frontierelor sale recunoscute la nivel internațional” – scriu cei doi în documentul citat.
Azi noapte, a avut loc o şedinţă a Consiliului de Securitate a ONU (dezbaterile puteau fi urmărite în direct prin canalul You Tube). Având în vedere că şi Rusia este membru în consiliu, nu s-a putut adopta o decizie, însă Statele Unite, Marea Britanie, Franţa, Germania, India, Irlanda şi alte ţări au solicitat pacea şi soluţionarea conflictului prin eforturi diplomatice.
Sancţiunile economice anunţate mai de mult la adresa Rusiei vor intra în vigoare. Prim ministrul rus Mihail Mişustin a declarat că sunt pregătiţi pentru a trece la producţia produselor importate până acum.
Şi preşedintele Româniai, Klaus Iohannis a condamnat recunoaşterea de către Rusia a independenţei reginilor Doneţk şi Luhansk. Şeful statului denunţă, într-un mesaj pe Twitter, încălcarea flagrantă a dreptului internațional și apreciază că acest act trebuie să atragă cel mai dur răspuns din partea comunității internaționale. Klaus Iohannis reafirmă, la rândul său, sprijinul net al României pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei.
Székely Ervin
RADOR – 22 februarie
