„Bombardamentul financiar” al Statelor Unite şi al Uniunii Europene asupra Rusiei

• Statele Unite şi Uniunea Europeană au anunţat, sâmbătă, cele mai dure sancţiuni împotriva Rusiei.
• Mai multe bănci ruseşti vor fi excluşi din sistemul internaţional de comunicaţie interbancară SWIFT, ceea ce îngreunează foarte mult transferul internaţional de bani din şi în Rusia.
• Se doreşte blocarea banilor Băncii Naţionale a Rusiei aflați în străinătate.
• Au fost făcute promisiuni cu privire la cercetarea şi blocarea averilor din străinătate a oligarhilor ruşi, însă modalitatea realizării acestui obiectiv nu este clarificată.
• Sancţiuni la fel de dure au fost aplicate în trecutul apropiat doar faţă de Iran, însă economia regimului din Teheran a rezistat câţiva ani, în condiţiile în care a fost blocat exportul de petrol al ţării. Acum, însă, exportul de energie rusească încă nu a fost atins de sancţiuni, având în vedere că multe state membre al UE sunt dependente de gazul rusesc.
• Cu toate acestea, se va restrâge posibilitatea finanţării războiului şi unii specialişti sunt de părere că sistemul financiar rusesc este ameninţată de panica bancară.
La începutul săptămânii trecute, Statele Unite şi Uniunea Europeană au reacţionat la recunoaşterea de către Rusia a republicilor separatiste Doneţk şi Luhansk, prin reacţii mai mult simbolice. După declanşarea invaziei împotriva Ucrainei, lumea financiară rusă a început să fie supusă unor presiuni: cele mai mari bănci ruseşti au fost excluse de pe pieţele financiare din Statele Unite şi Uniunea Europeană, o parte a acestor bănci s-au trezit cu îngheţarea averilor lor din străinătate, au fost întroduse restricţionări dure privind exportul de tehnologie către Rusia şi au fost sancţionați câţiva oligarhi şi, personal, preşedintele Vladimir Putin şi ministrul de externe Serghei Lavrov.
Comerţul de gaz şi de petrol, însă, a fost exceptat de sancţiuni şi nici celelalte măsuri nu produceau efecte imediate. Văzând, însă, extinderea luptelor, s-a trecut la sancţiunea „nucleară” a cărei scop este izolarea financiară a Rusiei. Occidentul urmăreşte excluderea băncilor ruseşti de pe piaţa financiară globală, iar prin blocarea averilor oligahilor vrea să secătuiească rezervele financiare ale Rusiei. UE a anunţat, duminică, decizia sa de a interzice zborul avioanelor ruseşti în spaţiul aerian unional, incluzând aici şi avioanele particulare ale oligarhilor ruşi. Prima dată în istoria UE, s-a aprobat finanţarea livrărilor de armament pentru o ţară atacată.
Deşi multe dintre elementele acestui pachet de sancţiuni sunt încă în faza de elaborare, avem totuşi câteva date din surse publice privind direcţia şi efectele potenţiale ale „bombardamentului financiar” (expresia aparţine canalului de televiziune americană CBS).
Cât de eficientă este excluderea din sistemul SWIFT?
Elementul cel mai spectaculos al celui de al treilea pachet de sancţiuni este excluderea băncilor ruseşti din Societatea de Telecomunicaţie Financiară Interbancară Internaţională (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication – SWIFT). Acest sistem leagă 11.000 de bănci a celor aproape 200 de economii şi face posibilă tranzacţionarea rapidă şi simplă a banilor dintre băncile lumii. Majoritatea covârşitoare a băncilor din toată lumea folosesc acest sistem. Cu alte cuvinte, accesul la SWIFT este indispensabil dacă o instituţie vrea să mişte bani mulţi în jurul lumii şi are mulţi parteneri, pentru că, de exemplu, clienţii lor exportă petrol în ţări îndepărtate şi plata soseşte prin bănci străine. Mai simplu spus, unele bănci ruseşti vor fi deconectate din circulaţia globală financiară.
Atunci când în 2014, după anexarea Peninsulei Crimeea, americanii au vorbit prima dată despre posibilitatea excluderii Rusiei din SWIFT, fostul ministru rus al finanţelor, Aleksei Kudrin, a declarat că aplicarea măsurii ar însemna reducerea PIB-ului Rusiei cu 5% într-un an. De atunci – potrivit guvernului rus – au fost luate mai multe măsuri pentru micşorarea vulnertabilităţii băncilor ruseşti, astfel probabil că efectul ar fi mai mic, dar în niciun caz neglijabil.
Tehnologia pe baza căreia SWIFT funcţionează se poate copia, transferurile de bani în străinătate se pot efectua şi prin alt mod (prin e-mail sau prin telefon), dar puterea sistemului îi dă acoperirea sa globală. Acest sistem a transmis, anul trecut, zilnic 42 milioane de mesaje. Potrivit estimărilor, cele 300 de bănci ruseşti au participat cu aproximativ 1% dintre aceste mesaje, ceea ce înseamnă 400.000 de tranzacţii zilnice.
SWIFT prin realizarea viramentelor bancare are un rol important în menţinerea lichidităţii. „Nu aş ţine banii mei într-o bancă fără acces la sistemul SWIFT. În momentul în care o bancă nu poate să trimite şi să primească bani, solvabilitatea acesteia este în pericol” – a comentat decizia miliardarul american Bill Ackman. Acesta prevesteşte o panică bancară în viitorul apropiat în Rusia. Prin panică bancară se înţelege fenomenul când un număr mare de clienţi îşi retrag toate depozitele în acelaşi timp de teama că banca va deveni insolvabilă.
Este greu de înlocuit
Deşi Rusia – în urma ameninţărilor din 2014 – a creat un sistem alternativ propriu, dar la aceasta s-au conectat doar 400 de bănci din 23 de ţări. Acest sistem transmite într-un an doar 13 milioane de mesaje, adică incomparabil mai puţine decât SWIFT. Chiar şi dintre transferurile de bani interne doar 20% este cota de piaţă a sistemului rusesc (SPFD). Motivul este că tehnologia folosită de aceasta din urmă este rămasă în urmă faţă de SWIFT, funcţionează doar în zilele lucrătoare şi dimensiunea mesajelor (măsurate în kilobyte) este limitată.
Este adevărat că şi China are un sistem internaţional de plăţi. Este vorba despre CIPS care funcţionează din 2015. Problema pentru Rusia este că acest sistem a fost creat în primul rând pentru a creşte rolul monedei chinezeşti – yuan – în tranzacţiile financiare internaţionale. Ca atare, CIPS nu este alternativa SWIFT-ului. Pe de o parte, pentru că este vorba despre un sistem mult mai limitat: funcţionează în 103 ţări, dar are conectate doar 75 de bănci (indirect 1280) şi jumătate dintre acestea sunt chinezeşti. Sistemul prelucrează zilnic 15.000 de tranzacţii în valoare de 330-350 miliarde de yuan (aproximativ 52-55 milioane de dolari). Valoarea tranzacţionărilor prin SWIFT în 2006 a fost 5000 de milioane de dolari zilnic. De atunci, probabil, că este mult mai mare. Pe de altă parte, CIPS a fost creată pentru tranzacţii pe baza de yuan. Folosirea acestei monede este, însă, limitată. Potrivit Băncii Plăţilor Internaţionale, doar 2-3 la sută dintre toate tranzacţiile din lume sunt efectuate în yuan. Aceasta nu este o surpriză având în vedere că yuan nu este o valută convertibilă. Din acest motiv, nici ruşilor nu le place folosirea yuan-ului. De exemplu, livrările de gaz pentru China sunt plătite în euro.
Nici criptomonedele nu reprezintă o soluţie
În presa financiară s-a discutat despre faptul că, în 2022, transferurile bancare au mai multe alternative, prima dintre acestea este folosirea criptomonedelor. Însă şi cu acest mijloc sunt mai multe probleme:
• Prima este că Rusia, din motive politice, nu agreează folosirea criptomonedelor care scapă de sub controlul statului. Banca centrală rusă încă de acum o lună a analizat posibilitatea interzicerii plăţilor în criptomonede pe teritoriul Rusiei.
• Oscilaţia cursului criptovalutelor sunt mari şi rapide, din acest motiv nu sunt apte pentru tranzacţiile financiare pe termen lung (exemplul EL Salvadorului ilustrează acest fapt).
• Comerţul rusesc într-un an rulează în jur de 500-600 de miliarde de dolari, care este aproape egal cu valoarea totală a bitcoin-ului de pe piaţă. Ca atare, capacitatea criptomonedelor este prea mică pentru a satisface nevoile comerţului rusesc.
• Este greu de conceput că marile firme de energie din lume – clienţii producţiei de petrol şi gaz rusesc – dintr-o dată apar pe piaţa criptovalutelor, ca să cumpere bitcoin pentru zeci de miliarde de dolari.
• Nici statul rus nu ar avea pe ce să cheltuie averea sa în criptomonede – pensia totuşi nu se poate plăti în bitcoin.
Potrivit informaţiilor The Wall Street Journa,l guvernul american studiează posibilitatea de a sancţiona băncile ruseşti, care încep să cumpere criptomonede. De altfel, unii specialişti consideră că aceste eforturi sunt inutile, pentru că este mai greu să faci afaceri plătind cu criptomonede, decât să sancţionezi aceste tranzacţii.
Este o armă cu două tăişuri
Excluderea băncilor ruseşti nu va fi dureroasă doar pentru Moscova. Băncile şi întreprinderile din UE au o avere şi un debit de aproximativ 300 de miliarde de euro în relaţia cu Rusia. Războiul financiar periclitează şi aceşti bani. Sancţiunile pot provoca perturbări şi în domeniile comerciale neafectate de restricţii. Preşedintele american Joe Biden a promis că sancţiunile nu vor creşte preţul benzinei şi nu vor genera inflaţie. Guvernul german a subliniat că, din cauza dependenţei ţării de gazul rusesc, Moscova nu se poate izola complet. Astfel, comerţul cu alimente, gaz şi petrol (ulterior, la cererea Italiei, şi exportul de produse de lux) a fost scos de pe lista sancţiunilor şi această decizie nu se va schimba nici după punerea în practică a excluderii din SWIFT.
Nu este, însă, clar ca aceste excepţii cum pot fi administrate după deconectarea băncilor ruseşti din SWIFT. O sursă guvernamentală citată de Politico a declarat că, împreună cu SWIFT, specialiştii guvernului american studiează posibilitatea, dacă comerţul cu gaz şi petrol poate fi separat de celelalte tranzacţii şi care sunt acele bănci ruseşti a căror sancţionare ar costa mai mult, decât paguba pe care o poate crea economiei ruse.
Cât de tare o să doară?
Din motivele amintite, măsura preconizată nu este chiar o „nucleară financiară”, cum ar fi fost în cazul unei excluderi totale din sistem a băncilor ruseşti. Profesorul de istorie a economiei la Universitatea Columbia, Adam Tooze, a spus referitor la efectele sancţiunilor că este important de ştiut următoarele:
• ce entităţi vor fi afectate;
• care sunt modalităţile de transfer şi canalele de comunicaţie atinse de măsura decisă;
• ce natură au plăţile la care se referă.
Din acest punct de vedere, sistemul cel mai complex de sancţiuni a fost aplicat faţă de Iran de către Statele Unite. Atunci, toate băncile – inclusiv banca centrală – din Iran au fost deconectate de la SWIFT, embargoul se referea la toate produsele petroliere (exportul zilnic de petrol al Iranului a scăzut de la 2,5 milioane de baril la 400.000). Sancţiunile faţă de Rusia sunt mult mai blânde pentru că excluderea din SWIFT nu este completă şi nu se referă la exportul de gaz, petrol şi alimente, ceea ce reprezintă două treimi din exportul Rusiei.
Înfrângerea economică a Iranului a avut loc doar după mai mulţi ani şi nici atunci nu era completă (părţile negociează şi în timpul crizei ucrainiene la Viena despre un nou acord nuclear cu Iranul).
Urmăresc averea băncii centrale
Cu toate acestea, sancţiunile sunt grave. Deconectarea celei mai mari bănci rusești Sberbank de la sistemul financiar, deja, şi-a dezvoltat efectul. Clienţii băncii au început să-şi retragă banii din bancă. Serviciile internaţionale ale băncii nu mai funcţionează, cardurile VISA emise de Sperbank nu mai pot fi utilizate, valoarea acţiunilor băncii, între marţi şi joi, a scăzut cu 38%.
O altă măsură anunţată, sâmbătă, este sancţionarea Băncii Naţionale Ruse. Ca efecte, această măsură poate să fie chiar mai dură decât deconectarea din SWIFT a băncilor ruseşti. Comunicatul comun al Statelor Unite, Canada şi Marea Britanie, precizează: „Am adoptat măsuri restrictive, prin care împiedicăm banca centrală rusă să-şi folosească resursele pentru subminarea efectelor sancţiunilor”. Aceasta înseamnă că vor interzice toate tranzacţiile privitoare la averea băncii centrale ruseşti. Excepţiile fac acele tranzacţii, care sunt necesare pentru menţinerea securităţii financiare ale unui stat membru al UE. Mai simplu: este vorba despre îngheţarea conturilor din străinătate a băncii centrale ruse.
Banca Naţională a Rusiei, în ultimii ani, a strâns o rezervă de 630 miliarde de dolari, care este egală cu 43% din PIB-ul ţării, tocmai pentru ca, în astfel de situaţii, să poate asigura finanţarea comerţului şi a economiei. Aproximativ jumătate din aceste sume – în jur de 300 miliarde de dolari – sunt depuse în bănci din străinătate.
Oligarhii în colimator
Conform comunicatului, o altă direcţie a măsurilor sancţionatorii va viza accesul la sistemele financiare occidentale a acelor ruşi care sunt apropiaţi de guvernul rus şi au o avere considerabilă acumulată în străinătate. Va fi creat un grup de acţiune transatlantică, pentru ca acesta împreună cu guvernele să încerce să identifice „averea ilegală a elitei ruseşti”.
Despre această problemă a scris recent economistul distins cu premiul Nobel, Paul Krugmann. Acesta susţine că se mai poate aplica o lovitură preşedintelui rus prin blocarea averilor oligarhilor ruşi, care sunt în străinătate. Aceşti oligarhi îl ţin la putere pe Putin. Este vorba despre sume imense: 85% din PIB-ul Rusiei. Aceşti bani sunt prin conturi ale firmelor off-shore. Întrebarea este doar dacă Occidentul vrea să nimerească călcâiul lui Ahile al lui Putin? Aceasta este o întrebare de 3 miliarde de ruble. Problema este că sunt și în Occident mulţi politicieni influenţi, care trag foloase din banii oligarhilor ruşi, de aceea prima dată în aceste ţări trebuie eradicată corupţia – este de părere Krugmann.
Un prim efect al acestui anunţ poate fi că unul dintre cei mai cunoscuţi oligarhi ruşi, Roman Abramovici, a declarat că îşi cedează echipa de fotbal Chelsea în favoarea unei fundaţii.

Székely Ervin, RADOR